Sentință definitivă în dosarul de mită al judecătoarei Corina Iacob! Episodul I: Bârfe despre colege

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat recent sentința definitivă în dosarul judecătoarei Corina Iacob (pensionată între timp), acuzată de procurorii DNA de luare de mită. Instanța Supremă a decis ca sentința de condamnare de la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare, pronunțată de Curtea de Apel București, în septembrie 2018, să rămână neschimbată.

Corina Iacob, judecător la Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost trimisă în judecată de procurorii DNA, la finele anului 2017, pentru luare de mită.

Aceasta a fost condamnată de Curtea de Apel București la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare, după ce a depus la dosar un acord de recunoaștere a vinovăției. Sentința nu a fost definitivă și a fost atacată de procurorii DNA în apel la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este foarte cunoscut faptul că judecătoarea Iacob a ajuns în mâinile procurorilor DNA după o serie de întâlniri pe care aceasta le-a avut cu Ovidiu Puțura, fost secretar de stat în Ministerul Justiției, în disperare de a-și face fiul notar. Tânărul Iacob picase anterior examenul, iar mama a vrut musai să îl rezolve. Puțura avea și el o problemă cu un teren al soției, iar dosarul a ajuns fix la completul din care Corina Iacob făcea parte, alături de judecătoarele Camelia Nășcuțiu și Ildiko Simionescu.

Gazeta de Bistrița a intrat în posesia motivării sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, astfel că vă putem prezenta ceea ce au reținut magistrații, din acest dosar. În plus, apar și amănunte picante vis-a-vis de modul în care Iacob își bârfea anumite colege.

Orice om are o durere… pe obligație

Potrivit instanței, Ovidiu Puțura și Corin Iacob s-au întâlnit la începutul lunii noiembrie 2014, pentru a discuta ambele situații, atât cu privire la terenul pentru care se judeca soția fostului secretar de stat, cât și cu privire la situația fiului judecătoarei, care susținuse un concurs pentru a intra în tagma notarilor cu aproximativ două luni înainte.

“Întâlnirea a avut loc în data de 04.11.2014 la hotelul “Yesterday” din mun. București, unde inculpata a fost prezentă cu ocazia unui seminar de pregătire profesională, convorbirile dintre cei doi fiind interceptate ambiental în baza mandatului de supraveghere emis de Curtea de Apel București, în dosarul nr.753/P/2014 (dosar în care se efectuau acte de urmărire penală cu privire la derularea examenului pentru dobândirea calității de notar).

Din maniera în care s-a purtat dialogul, a reieșit faptul că ambii interlocutori cunoșteau foarte clar tematica discuției, și anume găsirea unei modalități de promovare de către fiul inculpatei a concursului de notari stagiari și, respectiv, obținerea unei soluții favorabile soților Puțura în dosarul civil nr.xxxxx/190/2012.

Astfel, discuția dintre cei doi a debutat abrupt, fără alte introduceri, lămuriri prealabile sau conversații de complezență, inculpata abordând direct problema legată de nepromovarea de către fiul ei a concursului de notari stagiari, relatând cu lux de amânunte atât despre modul temeinic în care s-ar fi pregătit fiul ei pentru examen, cât și despre modul deficitar și incorect în care s-ar fi desfășurat examenul (întrebările ar fi fost defectuos adresate, unele subiecte ar fi excedat tematicii stabilite, examinatorii au fost rău intenționați, favorizând pe unii dintre candidați în detrimentul altora, etc).

La rândul său, și Puțura Ovidiu s-a arătat a fi la curent cu detaliile concursului, fiind în măsură să ofere unele informații concrete cum ar fi cea legată de faptul că I. T. G. ar fi răspuns obraznic unuia dintre examinatori, aspect negat însă de către inculpată.

Totodată, Puțura Ovidiu a lăsat să se înțeleagă că a efectuat intervenții, prin intermediul unei alte persoane cu influență la nivelul comisiei de examinare, în vederea sprijinirii fiului inculpatei, dar că respingerea acestuia a fost cauzată tocmai de incidentul amintit care a condus la «sancționarea disciplinară» a candidatului de către comisia de examinare. (…)

În continuare, inculpata Iacob Corina a insistat asupra faptului că fiul său a fost temeinic pregătit și politicos, context în care a ținut să precizeze interlocutorului că nu i-a cerut să intervină pentru o persoană lipsită de calități(,,Eu, deci eu nu te-am rugat să îți bagi nasul pentru un dobitoc.”), pentru ca apoi aceasta să ajungă la concluzia, exprimată fără echivoc, că pentru promovarea concursului de notar stagiar era nevoie de o influență la președintele camerei notariale unde se înscria concurentul și că această influență nu putea fi obținută prin bani, ci doar pe baza unor relații de prietenie sau obligații reciproce (…lucrurile astea nu se fac pe bani, ci se fac prin influența majoră … trebuie să ai influență extraordinar de mare la un președinte al camerei, indiferent pe unde o fi… și atunci, dacă ajungi la acel președinte și el spune „Da, o fac”, … că o faci pentru o chestie de prietenie, pe … obligație…”).

Puțura Ovidiu a confirmat cu fermitate opinia inculpatei (,, da, da, pe obligație”), oferindu-și imediat sprijinul ilicit pentru promovarea concursului din anul următor.

În acest sens, a promis că, după aflarea din timp (înainte de a fi publice) a viitoarelor locuri disponibile (“deci scot astea…”), va lua, în timp util, legătura cu o altă persoană care, la rândul ei, urma să identifice exact camera notarială unde trebuia intervenit pentru a beneficia de reușită, mai ales că se aflau într-o conjunctură favorabilă, fiind posibil să-și recapete funcția de secretar de stat în Ministerul Justiției, care îi conferea o poziție deosebită pentru exercitarea influenței (…știi cum sunt ăștia… ăștia cât ești tare și ăsta… dacă vede că nu știu ce… domnule…)”, se arată în documentul instanței.

Putea face cerere de strămutare

După ce au luat în calcul posibilele variante ca junele Iacob să poată deveni notar și pe unde ar putea interveni, cei doi au ajuns și la ceea ce îl durea pe Puțura. Evident, ex-secretarul de stat era foarte interesat cum stau lucrurile și cum văd celelalte două judecătoare situația din dosarul său. La acel moment, Corina Iacob nu apucase să studieze dosarul temeinic, de fapt ea cunoscând doar câteva elemente pe care le aflase de la președinta completului, judecătoarea Idiko Simionescu.

“Odată stabilite detaliile ajutorului fraudulos pentru promovarea de către I. T.G. a concursului de notari stagiari ce urma să se organizeze în anul următor, inculpata a abordat, la fel de abrupt, și cea de-a două temă a întrevederii, privitoare la sprijinul necesar pentru obținerea unei soluții favorabile soților Puțura, în dosarul civil nr.xxxxx/190/2012, care reprezenta, în fapt, contraserviciul pe care inculpata Iacob Corina trebuia să-l efectueze în schimbul acestui folos pretins de către inculpată și promis de către Puțura Ovidiu.

,,C.I: Acum, vis-a-vis de… ți-ai făcut cerere de strămutare?

P.O.: Nu mi-am făcut…”.

În continuare, Puțura Ovidiu a întrebat-o pe inculpată dacă i-a studiat dosarul și, de asemenea, i-a cerut să-i relateze ,,cum stau lucrurile” în cauză, din discuție reieșind că aceasta discutase pe marginea subiectului și cu P. A. O., numai că cea din urmă, din cauza emoțiilor, nu a fost în măsură să-i transmită mai departe soțului său informațiile complete.

Inculpata i-a relatat lui Puțura Ovidiu toate aspectele pe care le cunoștea în legătură cu dosarul, făcându-i cunoscut, printre altele, faptul că președintele completului de judecată, martora Simionescu Ildiko, nu îi pusese la dispoziție dosarul pentru studiu, însă îi adusese la cunoștință doar câteva aspecte din litigiu.

Din relatările inculpatei a reieșit că Simionescu Ildiko își exprimase deja o opinie defavorabilă în cadrul unei discuții particulare avută cu ea, chiar dacă personal i-a atras acesteia atenția că ar fi trebuit să țină cont de relația apropiată pe care o avea cu familia Puțura și de faptul că exista posibilitatea ca, în viitor, Puțura Ovidiu să-i devină superior în calitate de președinte al Tribunalului Bistrița:

«C.I.: Doamne ce să mă fac! Zic Ildi ce îi de făcut? Nu știu, pe mine nu mă interesează, așa și așa… Păi tu: Nu zice chiar așa. Gândește-te că poate îți vine Ovidiu încă o dată președinte la Tribunal…Mie? (…)

Și atunci zic: Tu hai să găsim o soluție să putem… că eu… Gândește-te în ce situație mă pui. Că niciodată nu am pronunțat în majoritate și cu opinie separată… Zic nu dă bine… nu dă bine lucrurile astea. Eu nu vreau să te fentez pe tine, dar nici tu să mă fentezi pe mine, pentru că opinia separată ne pune în situația [neinteligibil] și trebuie [neinteligibil] ca să fie bine [neinteligibil] îs prietenă cu A. [neinteligibil] la cât îs eu de bună prietenă cu tine și cum rămâne… eu mă feresc foarte bine, noi nu am avut nimic niciodată…. Că e prietenă cu mine… foarte bine amândouă, știi, câteodată ne mai nimerim… Nu știu, te privește! Nu știu te privește!»”, se arată în documentul instanței.

Corina Iacob purtase se pare o discuție cu privire la dosarul lui Puțura și cu cealaltă membră a completului de judecată, judecătoarea Camelia Nășcuțiu, care i-a sugerat colegei sale ca Puțura să facă o cerere de strămutare.

“Față de acest aspect, Puțura Ovidiu a afirmat că a avut cererea de strămutare pregătită și a lăsat de înțeles că, după ce a văzut componența completului nu a mai depus-o, făcând, de asemenea, aluzia că, dacă ar fi procedat așa, inculpata ar fi scăpat de obligația reciprocă de a-l ajuta. Inculpata a respins, însă, vehement aluzia, precizând că nu era în caracterul ei să nu-și onoreze obligațiile, urmărindu-și doar propriul interes, prin urmare fiind determinată să-și respecte angajamentul luat:

«P.O.: Și ai scăpat…

C.I.: Nu că am scăpat, pentru că eu nu vreau să scap de treburile astea, înțelegi? Eu nu pot să fiu o jidancă atât de împuțită încât să mă văd numai pe mine și pe celălalt să nu îl văd, nu pot, deci lucrurile astea… nu pot. (…)

P.O.: Deja, Oricum era cererea făcută deja. Dar era acesta M., când m-a sunat A. … pentru că eu oricum voiam să văd cine e, ca idee nu…nu știu ce… știi?»

Acest aspect relevă, încă o dată, că ajutorul fraudulos pentru promovarea concursului de notari de către I.T.G. a fost promis de către Puțura Ovidiu în contrapartidă cu sprijinul pe care inculpata trebuia să-l acorde în soluționarea favorabilă a dosarului nr.xxxxx/190/2012, fapt care a fost confirmat, de altfel, și de către inculpată cu prilejul declarațiilor date încă din cursul urmăririi penale.

Puțura Ovidiu i-a exprimat convingerea fermă că pretențiile soției sale erau legale și întemeiate și că singura soluție corectă ar fi fost admiterea recursului, expunând pe larg situația juridică a terenului în litigiu și argumentele juridice pe care se baza, timp în care inculpata a avut la rândul ei a avut o poziție activă, punând întrebări punctuale și făcând chiar aserțiuni juridice de natură să profite familiei Puțura (C.I.: Cum zicea H.: Mă, posesia nu înseamnă să stai călare pe teren, mă…)”, arată instanța.

“Îi rea, îi și nebună, îi egoistă, îi complexată”

Ca să îl convingă pe Puțura că ea e cea din linia întâi a luptei, evident totul pentru a nu scăpa ajutorul pentru fiul său, Corina Iacob a început să îi picure venin în urechi contra judecătoarei Simionescu. Astfel, potrivit documentului instanței, Iacob i-a spus lui Puțura că judecătoarea Simionescu ar fi nutrit sentimente de dușmănie față de el din cauză că ar fi sprijinit-o pe judecătoarea Liliana Preda să ajungă la șefia Tribunalului în detrimentul ei. Tot Iacob i-a spus lui Puțura că Simionescu ar înclina balanța în favoarea adversarului din dosarul soției, fiindcă acesta ar fi fost patronul unei societăți care producea ferestre de tip termopan și judecătoarea tocmai își schimba ferestrele de la casă. Instanța menționează că aceste aspecte au fost verificate de procurori și s-au dovedit simple speculații. Iacob nu s-a oprit însă aici, astfel că Puțura a ajuns la celebra amenințare “o calc cu mașina”.

“În același timp, inculpata a făcut și (…) afirmații extrem de depreciative la adresa judecătorului Simionescu Ildiko («Îi rea, îi și nebună, îi egoistă, îi complexată … îi nu știu ce să spun deci are în ea o răutate care îi vine [neinteligibil] origine, nu un țăran, un țăran de vază… din origini, din felul cum arată, cum se comportă, are impresia că toată lumea râde pe la spate ei și acuma [neinteligibil] nu se mai oprește, știi cum face… merge, merge…»; «, Îi MaicaPrecista…. Vai, să vezi cum prezintă lucrurile, cât îi de morală, cât îi de așa, cât îi de…») pentru ca Puțura Ovidiu să se dezlănțuie, la rândul lui, într-un limbaj virulent, proferând injurii și chiar amenințări cu violența fizică și moartea la adresa președintei de complet («,Mă ocup de ea, proasta dracului, tâmpita… știi?»; «Și ce, mă, de nu îi dau doi pumni în gură în Tribunal, de îi rup picioarele, o calc cu mașina diseară deci… nu am mai auzit treburi din astea…»).

În această împrejurare, pentru a-și onora promisiunea de ajutor, inculpata Iacob Corina s-a angajat față de Puțura Ovidiu să continue diligențele pentru a obține o hotărâre favorabilă în dosarul nr.xxxxx/190/2012, inclusiv prin convingerea în acest sens a colegei sale de complet – judecătorul Nășcuțiu Camelia și chiar a președintelui completului de judecată.

Sunt relevante, în acest sens, pasajele din convorbire în care inculpata l-a întrebat pe Puțura Ovidiu, în mod explicit, dacă formularea unei opinii separate împreună cu colega sa Nășcuțiu Camelia era convenabilă (C.I.:  (…) Și dacă ajung la o concluzie diferită de a ei… P.O.: Da. C.I.: Să fac opinie separată? P.O.: Da. Poți să faci liniștită opinie separată și poate să facă și Camelia, că oricum îi spun și ei.) sau dacă obținerea unei soluții de casare cu rejudecare era mulțumitoare pentru acesta (C.I.: Dacă obțin casare cu [neinteligibil] de rejudecare să se verifice posesia, treburi socoteli și așa mai departe, îi bine? P.O.: Ok. Să verifice, ți-am zis. Pentru mine este bine oricum.)”, se arată în document.

Cert este că, în decembrie același an, instanța i-a dat dreptate soției lui Puțura, soluția fiind irevocabilă.

(Va urma)