Românii vor plăti scump pentru promisiunile făcute la Summitul B9. Pe 2 iunie 2025, la Vilnius, liderii țărilor est-europene și nordice, alături de Zelenski și noul secretar general NATO, Mark Rutte, au bătut palma pentru o escaladare a cheltuielilor de apărare. România s-a angajat să majoreze bugetul militar de la 1% la un uluitor 5% din PIB.
În timp ce prețurile cresc, taxele la carburant se dublează, iar firmele românești își fac bagajele, președintele Nicușor Dan anunță cu mândrie susținerea „neclintită” pentru Ucraina. Nicio vorbă despre cât ne-a costat deja ajutorul oferit. Niciun bilanț clar. Doar promisiuni și discursuri pentru electoratul pro-european.
În paralel, fostul președinte Iohannis a păstrat tăcerea absolută, iar unicul politician care a scos capul la rampă, Vasile Dîncu, a lăudat „rolul decisiv” al României în sprijinul militar oferit Kievului. De ce atâta secretomanie? Poate pentru că adevărul despre fondurile direcționate către Ucraina ar provoca revoltă publică.
„ROMÂNIA – o contribuție decisivă la apărarea Ucrainei.
Chiar dacă România nu avea o diplomație care să își asume proiecte proactive, ci doar reactive, când se vor desecretiza dosarele războiului, se va vedea că a fost unul dintre contributorii esențiali pentru apărarea statului vecin. Cum altfel putem interpreta faptul că ministrul apărării român a primit decorația „Vladislav cel Înțelept”, clasa a III-a, la fel ca Ursula von der Leyen, în timp ce omologul său din Polonia a fost decorat cu clasa a V-a, alături de diverse ONG-uri, deși Polonia a anunțat ajutoare de miliarde de euro și a găzduit milioane de ucraineni pe teritoriul său? Aceasta este o măsură a importanței României pentru apărarea Ucrainei. Noi nu am făcut comerț cu Ucraina, așa cum au făcut alții, ci am ajutat cu tot ce aveam atunci.”
Între timp, realitatea e sumbră. Românii salvează refugiați ucraineni prin munți, suportă abuzuri la decontările pentru cazare și hrană, în timp ce firmele de armament locale sunt deținute din afară, deci profitul pleacă tot peste graniță.
Această „mărire istorică” a bugetului de apărare se face pe spatele unei economii în genunchi. Nicușor Dan justifică decizia prin presiunile Uniunii Europene și deficitul bugetar, dar ignoră efectele asupra cetățenilor: scumpiri în lanț, instabilitate fiscală și zero transparență.
„Avansăm către atingerea pragului de cel puțin 5% din PIB pentru apărare și investiții conexe în domeniul apărării, pentru a face față amenințărilor și provocărilor de securitate. Facem apel către toți Aliații să investească urgent mai mult, individual și colectiv, pentru a asigura planuri complet finanțate și capabilități credibile, menite să pregătească, să descurajeze și să apere. Rămânem angajați să furnizăm forțele, capabilitățile, resursele și infrastructura necesare pentru noile noastre planuri, pentru a fi pregătiți pentru apărare colectivă de înaltă intensitate și multi-domeniu” a fost prezentat în cadrul unui comunicat de presă prezidențial.
În contextul creșterii taxelor la carburant începând cu data de 1 iulie, ar trebui să ne punem problema dacă merită toate acestea pentru a câștiga capital politic.
„Noi acum suntem într-o situație în care trebuie să transmitem pieței financiare, investitorilor niște măsuri pentru a doua jumătate din 2025. Combaterea marilor evaziuni fiscale o vom face, dar efectele se vor vedea abia din 2026. Cu organizațiile patronale a fost mai simplu de discutat, era previzibil ce o să spună. Le-am spus, dacă aveți idei de unde să tăiem, suntem disponibili. Cu organizațiile sindicale o să fie mai puțin mai dificil”. declara Nicușor Dan în urma summitului B9.
La finalul Summitului B9, România a rămas cu o singură certitudine: susține Ucraina cu bani grei, în timp ce cetățenii săi nu știu dacă vor putea susține prețurile din ce în ce mai mari. Întrebarea esențială rămâne: cine ne va ajuta pe noi, românii, dacă ajungem să avem nevoie?
