Otilia Berbecar, fosta șefă a Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Bistrița-Năsăud, a pierdut definitiv procesul în care a cerut suspendarea ordinului Ministerului Muncii, prin care s-a decis încetarea raporturilor de muncă și a fost trimisă la pensie. Războiul nu este încă finalizat, fiindcă Otilia Berbecar a cerut, într-un alt dosar, anularea ordinului respectiv. Totodată ea a contestat decizia de pensionare emisă de Casa Județeană de Pensii. În aceste două dosare, primele termene de judecată vor avea loc abia în luna septembrie.
Așa cum am arătat într-un articol publicat în urmă cu aproximativ două luni (VEZI AICI), Otilia Berbecar a fost trimisă în pensie la începutul lunii februarie anul acesta, odată cu valul de decizii de pensionare emise de Casa de Pensii ca urmare a deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție care în 29 ianuarie a stabilit că ”în situaţia menţinerii la cerere a raportului de funcţie publică după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcţionarul public ceruse suspendarea plăţii pensiei”. Otilia Berbecar a considerat însă că poate rămâne în serviciu la cerere până la 65 de ani, cerere care de altfel i-a și fost aprobată de Ministerul Muncii, la începutul acestui an, mai precis în ianuarie, în condițiile în care nu cumula pensia cu salariul.
Numai că, în 2021, a primit o decizie de pensionare anticipată și, cu toate că nu a intrat vreodată în plată, la începutul acestui an, Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud a transmis din oficiu decizia de pensie pentru limită de vârstă, document pentru care Otilia Berbecar nu a depus o contestație la instituia statului, în termen de 30 de zile. Drept urmare a primit de la Ministerul Muncii ordinul de încetare a raporturilor de muncă. Într-un cuvânt, a vrut sau nu, a fost trimisă forțat în pensie.
În prima fază a cerut în instanță suspendarea actului emis de Ministerul Muncii, iar Tribunalul Bistrița-Năsăud i-a dat dreptate în procesul pe fond. În urma recursului formulat de minister la Curtea de Apel Cluj, situația s-a schimbat cu 180 de grade.
Sentința tribunalului, recurată de Ministerul Muncii
Astfel, în recursul formulat, reprezentanții Ministerului Muncii au explicat faptul că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale care fac referire la suspendarea executării unui act administrativ, în condițiile în care în acest caz nu este vorba despre o pagubă iminentă pe care ar suferi-o reclamanta prin pensionare.
“Încetarea de drept a raportului de serviciu a reclamantei s-a făcut ca urmare a dobândirii calității de pensionar şi a emiterii deciziei de admitere privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 13.01.2025. Menţionează că intimata nu a solicitat anularea deciziei la Casa Judeţeană de Pensii Bistrița – Năsăud în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Mai precizează că instanţa de fond nu a ţinut cont că, prin cererea de suspendare reclamanta nu probat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a ignorat că din cererea de suspendare nu reies acele motive de fapt și de drept care se producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului atacat, având în vedere criteriile stabilite de ÎCCJ.
Motivele invocate de reclamantă pentru dovedirea cazului bine justificat vizează nelegalitatea ordinului contestat în cauză din perspectiva îndeplinirii condiţiilor legale pentru emiterea acestuia, ceea ce excede obiectului cauzei şi se circumscrie analizei anulării actului.
Mai susţine că reclamanta nu a dovedit condiția unei pagube iminente, așa cum a fost definită de art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, nefăcând proba unui prejudiciu material real și efectiv care să poată fi dovedit. (…)
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., după prezentarea stării de fapt, apreciată a fi relevantă în cauză, respectiv a menționării soluţiei pronunţate de către prima instanţă, s-a menţionat că, instanţa de fond nu a reținut în mod corect rolul și atribuțiile pe care părțile le au, conform prevederilor legale, și totodată, în raport de cererile reclamantei, făcând o greşită interpretare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a Deciziei nr.91/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Ordinul ministrului muncii, tineretului, familiei și solidarității sociale nr. 379/21.03.2025 s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al doamnei Berbecar Otilia, inspector-șef, gradul II, din cadrul ITM Bistrița-Năsăud în conformitate cu prevederile art.421 alin. (2), art.512 alin. (4), art.516 lit. a) și ale art.517 alin.(l) lit. d) din O.U..G. nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Deciziei nr. 91/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la motivele instanției de fond referitoare la inaplicabilitatea Deciziei nr. 91/2024 a ICCJ, recurentul a precizat că în preambulul Ordinului criticat este indicat ca temei Deciziei ICCJ – CDCD nr.91/ 2024 prin care s-a stabilit că : «în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.517 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.57/2019 privind Codul Administrativ cu modificările și completările ulterioare, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei».
De asemenea, trebuie avute în vedere și considerentele reținute de instanța supremă, la paragrafele 66—72 dintre care unele sunt formulate într-o manieră general și par a fi aplicabile și în situația reclamantei.
Intimata reclamantă cunoștea din Decizia nr. (…)/02.02.2021 privind acordarea pensiei anticipate parțiale că vârsta de pensionare pentru limită de vârstă este 62 ani și 4 luni, iar această informație coroborată cu dispozițiile art.60 alin. (1) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, nu însemna nimic altceva decât transformarea din oficiu a pensiei anticipată în pensie pentru limită de vârstă.
În consecință, chiar dacă ipoteza în care se află reclamanta nu este identică cu cea asupra căreia s-a pronunțat ICCJ, considerentele par a fi lămuritoare pentru a demonstra, cel puțin la nivel de aparență, legalitatea Ordinului criticat, astfel că motivele invocate de instanța de judecată de la fond nu pot crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ criticat. (…)
Cu privire la condiția existenței pericolului producerii unei pagube iminente prin emiterea actului contestat, reclamanta nu a depus nicio probă în sprijinul celor susținute.
Raportat la această condiție, recurentul a apreciat că reclamanta nu a invocat aspecte care să contureze ideea unei pagube patrimoniale iminente, aspectele privind pierderea dreptului la demnitate în timpul programului de lucru sau în legătură cu muncă, astfel că nu se încadrează în noțiunea de prejudiciu grav, iminent, care să justificat suspendarea Ordinul nr. 379/21.03.2025”, a reținut Curtea de Apel Cluj din recursul formulat de Ministerul Muncii.
Prima sentință, eronată! Nu e caz bine justificat și nici vreo pagubă iminentă
La final, Curtea de Apel Cluj a ajuns la concluzia că dreptatea este de partea Ministerului Muncii, iar hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost una eronată.
Astfel, judecătorii clujeni precizează că dreptul de opţiune între menţinerea raportului de funcţie publică şi cel de încetare a acestuia a fost exercitat prin deschiderea dosarului de pensie și în speță nu este vorba despre un caz bine justificat.
“La nivel de aparenţă, principiile şi fundamentele în precedent expuse care pledează pentru manifestarea opțiunii în sensul încetării raportului de muncă prin deschiderea dosarului de pensie, nu angajează o distincţie în funcţie de tipul deciziei de pensionare emise (pentru limită de vârstă sau pentru îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare).
În esenţă, ordinul contestat, în stadiul de analiză permis de prevederile art. 14 şi art. 15 din legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, nu conturează teza existenţei cazului bine justificat”, se arată în motivarea instanței clujene.
De asemenea, instanța de recurs a ajuns la concluzia că nu este îndeplinită nici cerinţa unei pagube iminente, chiar dacă ulterior ordinul emis de Ministerul Muncii va fi anulat de instanță, în condițiile în care reclamanta nu a probat imposibilitatea recuperării prejudiciului sau dificultăţile acestei proceduri. În plus, încetarea raportului de serviciu antrenează încasarea pensiei, astfel că Otilia Berbecar nu rămâne lipsită de venituri.
“Curtea consideră că nu operează o încălcare a dreptului la muncă, în condiţiile în care reclamanta poate exercita orice activitate remunerată, în baza pregătirii sale profesionale. De asemenea, nu intervine o lezare a reputaţiei acesteia prin încetarea raportului de serviciu, câtă vreme această încetare a survenit în contextul unei interpretări atribuită de ICCJ unor prevederi legale.
În condiţiile în care nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele reclamate de art. 14 din legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Curtea constată aplicarea eronată a acestor dispoziţii legale şi respectiv incidenţa art. 488 punctul 8 cod proc. civ.”, a mai precizat Curtea de Apel Cluj în motivare.
