S-a făcut că exportă făină! În circa un an, un beclenar a “făcut” statul de circa 100.000 de euro, folosind facturi fictive

Un bărbat din Beclean a fost condamnat de Tribunalul Bistrița-Năsăud la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru evaziune fiscală, după ce în urmă cu circa 10 ani s-a folosit de facturi false pentru a recupera de la stat TVA. Prejudiciul se cifrează la circa 100.000 de euro, iar majoritatea facturilor false înregistrate în contabilitate datează din ianuarie – mai 2011, și atestă achiziționarea de piese de schimb pentru autocamioanele firmei sau transport de făină care ar fi fost dusă în Ungaria. Procurorii au descoperit că lucrurile nu prea stăteau așa.

Dosarul se află acum pe rolul Curții de Apel Cluj, unde sentința de la Bistrița a fost atacată atât de afacerist, Ion Trinu pe numele lui, cât și de procurori.

În esență, Ion Trinu, în calitate de administrator și asociat unic al SC Elyin Logistic SRL, în perioada iulie 2010 – decembrie 2011, a dispus înregistrarea în evidența contabilă și în evidențele fiscale ale societății pe care o administra a circa 70 de facturi care nu reprezentau operațiuni reale, cu consecința cauzării bugetului consolidat al statului a unui prejudiciu total în sumă de 469.938 lei, din care 456.281 lei – TVA și 13.657 lei – impozit pe profit lei (peste 100.000 euro, calculat la valoarea de 4,3011 lei/euro, cursul din data de 22.12.2011, data ultimului act material).

Bineînțeles, ANAF s-a constituit parte civilă în dosar și cere recuperarea prejudiciului, din care nu s-a plătit nici măcar un bănuț.  

De altfel, într-o declarație dată în instanță, Trinu a susținut că nu a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată și nu este de acord să plătească prejudiciul, invocând că de la data faptelor deduse judecății au trecut 10 ani.

Reparațiile camioanelor să făceau la service, nu de către șoferi

În jumate de an , Trinu a depus peste 30 de facturi, toate false, potrivit procurorilor

“În perioada iulie 2010 – decembrie 2011, inculpatul Trinu Ion a dispus înregistrarea în evidența contabilă și în evidențele fiscale ale societății pe care a administrat-o a unui număr total de 62 de facturi care nu reprezentau operațiuni reale. Dintre aceste facturi, un număr de 32 facturi atestau, în mod nereal, derularea unor relații comerciale cu (…), (…), (…) și (…), iar diferența de 30 de facturi atestau în mod nereal livrări intracomunitare de paleți și produse de morărit, în valoare totală de 1.540.596 lei, pretins derulate în perioada iulie 2010 – decembrie 2011, în cadrul unor operațiuni triunghiulare. (…)

Din probațiunea administrată în cauză rezultă că cele patru societăți comerciale nu au derulat niciun fel de activitate comercială și nu au avut angajați, astfel cum rezultă din declarația numitului N. N., care avea calitatea de administrator al acestor societăți. Actele și ștampilele acestor societăți s-au aflat în perioada respectivă la inculpata O. O., împreună cu care a locuit martorul N. N. Atât inculpata O. O., cât și numitul N. N. (n. r. – cei doi au fost scoși de sub urmărire penală) au declarat că nu au derulat niciun fel de relații comerciale cu societatea administrată de inculpatul A. A. și că cele patru societăți nu au desfășurat, în general, niciun fel de activitate.

Cu toate acestea, inculpatul Trinu Ion a dispus înregistrarea în evidența contabilă a SC Elyon Logistic SRL a unui număr total de 32 facturi, care figurau ca fiind emise de cele patru societăți comerciale anterior menționate și care nu reflectau realitatea, întrucât raporturile comerciale atestate în cuprinsul lor nu au existat în realitate.

Prin probațiunea administrată în cauză nu s-a putut stabili cum a intrat inculpatul în posesia celor 32 facturi care atestau, în mod nereal, achiziția de piese auto, piese de schimb, anvelope, materiale de întreținere auto și transport marfă, de la aceste societăți. Sub acest aspect este de menționat că în cursul urmăririi penale inculpatul a uzat de dreptul de a nu da nicio declarație iar în fața instanței a acceptat să dea declarație doar după finalizarea cercetării judecătorești. Întrebat sub acest aspect, inculpatul a declarat că șoferii de la firmă erau cei care se ocupau cu vânzarea făinii cumpărate din Ungaria și că din banii încasați achiziționau și piese de schimb. Inculpatul a susținut că atunci când șoferii veneau la depozit și spuneau că au achiziționat piese de schimb, le plătea pe loc, în numerar, sau scădea suma aferentă din prețul făinii, însă fără a verifica efectiv dacă au cumpărat sau nu piesele, relevând că la vremea respectivă societatea avea de fapt două mașini (un camion de 18 tone și un Volkswagen de 3,5 tone, cu care făcea distribuție de făină în județ) pe care le repara în cadrul firmei, precizând totodată că în perioada 2012 – 2013 (ulterior săvârșirii faptelor deduse judecății). De asemenea,  avea un tir în leasing pe care după un timp l-a vândut”, au reținut instanța din rechizitoriul întocmit de procurori.

Audiați în cauză, șoferii au dezvăluit că ei nu au cumpărat nicio piesă și nici nu au efectuat vreo reparație, ci din dispoziția lui Trinu astfel de lucrări erau efectuate la un service auto.

“Cert este că cele patru societăți administrate de numitul N. N. nu au derulat activități comerciale și, prin urmare, operațiunile menționate în facturile pretins emise de aceste societăți sunt fictive. În plus, cu ocazia audierii inculpatul nu a oferit explicații în ce privește achiziția de piese auto de la aceste patru societăți, ci a susținut că de acest lucru se ocupau șoferii, că el nu verifica dacă erau cumpărate efectiv, dar că le plătea pe loc, în numerar, din sumele încasate de șoferi din vânzarea făinii, aspect neconfirmat de martorul I. I. I. (șofer la SC Elyon Logistic SRL).

Valoarea achizițiilor fictive menționate în cele 32 facturi a fost înregistrată pe cheltuieli de exploatare ale societății, diminuându-se astfel în mod nelegal baza de calcul a impozitului pe profit, iar TVA înscrisă în facturi a fost înregistrată și declarată ca TVA deductibilă, diminuându-se astfel (nelegal) TVA de plată”, se arată în documentul instanței.

În ceea ce privește transporturile efectuate pentru transportul de făină în Ungaria, și acestea nu sunt reale. O dată pentru că parte din aceste transporturi au conținut alte mărfuri, ori nu au existat pur și simplu.

“Audiat în fața instanței, martorul L. L. L. L. administrator la (…) a declarat că a prestat servicii de transport pentru SC Elyon Logistic SRL, dar a menționat că acestea nu au vizat distribuția de făină către firme din Ungaria („Precizez că nu am făcut transporturi pentru SC Elyon Logistic SRL prin care această firmă să distribuie făină sau alte produse către alte firme din Ungaria”).

Din declarația martorului I. I. I. rezultă că în calitate de șofer la SC Elyon Logistic SRL, în perioada 2011-2015, nu a făcut transporturi de făină sau tărâțe către firme din Ungaria („Precizez că în perioada în care am lucrat pentru SC Elyon Logistic SRL nu am făcut transporturi de făină sau tărâțe de la firma inculpatului către alte firme din Ungaria sau alte țări UE”).

Din declarația martorului K. K., administrator la (…) Sovata, rezultă de asemenea că această societate comercială nu a derulat relații comerciale cu SC Elyon Logistic SRL („Menționez că nu am făcut niciodată transporturi pentru SC Elyon Logistic SRL și nu am încasat sume de bani de la această firmă, de care nici nu am auzit până în timpul cercetărilor”).

Mai mult, pe majoritatea CMR-urilor nu apare denumirea transportatorului și în majoritatea cazurilor documentele de transport avute în vedere de expert la completarea raportului de expertiză nu sunt lizibile, sunt incomplete.

Un alt argument care pune în mod clar la îndoială realitatea livrărilor intracomunitare către cele două firme din Ungaria vizează faptul că de fiecare dată încasarea prețului mărfurilor vândute s-a făcut pe bază de chitanțe și în lei, deși făina se tranzacționa (vindea) unei firme de pe teritoriul Ungariei (de exemplu chitanțe emise pentru Fitch Kereskdelmi es Szolgaltato KFT).

Depunerea acestor chitanțe care atestă încasarea în lei a prețului făinii, pentru a «justifica» vânzarea făinii unor firme din Ungaria, vine în contradictoriu cu declarația inculpatului dată în fața instanței, ocazie cu care a susținut: «Achiziția de făină se făcea în forinți și revânzarea în euro.» și «Nu mai știu firmele cărora le revindeam făina dar îmi amintesc că îmi plăteau prețul în euro și emiteam chitanță pe loc»”, explică instanța în motivare.

Conform instanței, din analiza comparativă a achizițiilor și livrărilor intracomunitare (declarate ca operațiuni triunghiulare) din lunile august, octombrie și decembrie 2011, făcută pe baza Situației achizițiilor intracomunitare și Situației livrărilor intracomunitare (anexe RIF) cât și pe baza declarațiilor recapitulative 390, depuse pentru lunile în cauză, rezultă mari neconcordanțe, în sensul că achizițiile din lunile respective sunt mult mai mici decât livrările respective, demonstrând astfel că nu există nicio legătură între livrările intracomunitare și achizițiile care ar fi stat la baza lor și că în realitate bunurile achiziționate au fost transportate în România și vândute în localități limitrofe orașului Beclean sau în județul Bistrița-Năsăud și nu livrate în Ungaria.

În concluzie, instanța a decis că Trinu se face vinovat de evaziune fiscală și l-a condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare, pe o perioadă de încercare de 3 ani, în care i se interzice să mai fie administratorul vreunei firme. Totodată beclenarul este obligat de instanță să plătească statului 404.126 lei despăgubiri civile, din care peste 309.000 lei sunt sume din TVA încasate ilegal, iar peste 13.600 lei este impozitul pe profit datorat statului.