Război mare în instanță între omul de afaceri Pavel Sângeorzan, prin firma sa Valsecmar SRL, și Parcul Național Munții Rodnei, după ce instituția statului i-a interzis, în septembrie anul trecut, să mai exploateze marmură din cariera de la Valea Secii-Anieș. Într-o primă fază, Sângeorzan a solicitat în instanță ridicarea interdicției printr-o ordonanță președințială. Prima fază a procesului s-a derulat la Judecătoria Năsăud, unde afaceristul a pierdut, însă în a doua etapă, la Tribunalul Bistrița-Năsăud i s-a dat dreptate. Asta cu toate că Sângeorzan nu este deloc în regulă. Numai că instanțele nu au verificat niciuna la fața locului, dacă afaceristul are sau nu stocuri de piatră în carieră, așa cum susține în documente, și nu cumva el exploatează de fapt.

În luna mai a anului trecut, scriam că pentru a putea exploata marmura din carieră, firma lui Pavel Sângeorzan – Valsecmar SRL – ar fi trebuit să dețină o licență de exploatare, dar care să fie însoțită de niște avize. Avize pe care nu le deține de prin 2005, când au fost interzise prin lege exploatările din perimetrele parcurilor naționale. Cel puțin asta reiese din răspunsul ANRM, dat unui bistrițean curios de activitățile derulate de Valsecmar SRL.

„ (…) cu privire la existența programelor de exploatate pe perioada 2006 – 2019 pentru exploatarea marmurei din perimetrul Anieș – Valea Secii de către Valsecmar SRL Anieș (…) și a cuantumului redevenței miniere achitat pe această perioadă, pe această cale vă transmitem datele solicitate și o situație a acestei cariere care a fost inclusă în Parcul Național Munții Rodnei.

După obținerea Licenței de exploatare nr. 186 din 26.03.1999 aprobată prin HG nr. 286/27.04.2000 pentru exploatarea marmurei din perimetrul Anieș – Valea Secii, până în anul 2005, activitatea de exploatare, în această carieră s-a desfășurat pe baza Programelor anuale de exploatare după cum urmează: Anul 1999 – aviz nr. S-175/29/09/1999; anul 2000 – aviz nr. S-41/03.02.2000, anul 2001 – aviz nr. S-85/28.05.2001; anul 2002 – aviz nr. S-55/01.03.2002; anul 2003 – aviz S-4506.03.2003; anul 2004 – aviz nr S-97/29.03.2004; anul 2005 aviz S-77/28.06.2005.

După apariția HG nr. 203/04.03.2003, privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, a fost delimitat și Parcul Național Munții Rodnei, incluzându-se în aceasta și cariera Anieș valea Secii (perimetrul de exploatare 0,137 kmp), situată foarte aproape de limita sudică a parcului.

După apariția OUG nr. 195/22.12.2005 privind protecția mediului, publicată în M.O. nr. 1196/30.12.2005, pe teritoriul ariilor protejate a parcurilor naturale etc., a fost interzisă exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile, cu precizarea că în parcurile naturale, în afara zonelor de conservare specială, exploatarea oricăror resurse minerale neregenerabile este permisă numai dacă acest lucru este prevăzut în mod explicit în planurile de management și regulamentele acestora.

Începând cu anul 2006, SC Valsecmar SRL nu a mai obținut Autorizație de Mediu de la autoritatea competentă în domeniul mediului pentru efectuarea de lucrări de exploatare în cariera Anieș-valea Secii și în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ANRM – CITRM Bistrița nu a mai avizat programe anuale pe perioada 2006 – 2019 pentru această carieră.

Pentru cantitățile de piatră brută, blocuri de marmură neconforme, deșeuri de carieră, blocuri provenite din copturirea fronturilor (N. R. – operație ce se execută cu răngi de pe o platformă specială de către 2 mineri) etc. recuperate în perioada 2006 – 2019 și prelucrate în stația aflată în afara limitelor Parcului Naționale Munții Rodnei, operatorul economic a achitat la bugetul de stat o redevență minieră de 492.658 lei”, arată în document expertul superior Valerian Sălăgean de la ANRM Bistrița.

Ținând cont că respectiva carieră face parte încă din 2005, cum de altfel este menționat și în răspunsul ANRM, din perimetrul Parcului Național Munții Rodnei, iar exploatarea a fost și este însă interzisă, este la fel de interesant cum de aceasta nu a fost retrasă în condițiile în care a devenit practic inutilă.

Mai mult, ANRM vine și arată că firma ar fi prestat doar activități de concasare de piatră provenită din stocuri, adică piatră exploatată înainte de 2006, ceea ce este extrem de puțin credibil. Asta în condițiile în care utilajele firmei au fost găsite de multe ori, inclusiv de cei de la Parcul Național exploatând din carieră și unde nu se văd stocuri de piatră.

L-au prins în offside și cei de la Garda de Mediu care cel puțin în perioada 2006 – 2019 au sesizat organele de cercetare penală pentru un număr de 4 cauze. Cu toate acestea, nimic nu s-a mișcat, iar Sângeorzan își vede mai departe de treabă. 

A cerut ordonanță președințială ca să poată exploata mai departe. La Năsăud , fără succes

În octombrie anul trecut, Pavel Sângeorzan a introdus o acțiune în instanță, împotriva Parcului Național Munții Rodnei, prin care cerea, admiterea unei ordonanțe președințiale prin intermediul căreia să i se admită accesul în carieră, după ce conducerea PNRM a dispus, în septembrie, montarea unei bariere pe drumul de acces. Drept urmare, Sângeorzan nu a mai putut exploata nimic, și astfel a ajuns la instanță.

În cererea de chemare în judecată, afaceristul arăta că la data de 8.10.2019 în carieră mai exista un stoc de 41.778 metri cubi de piatră de marmură.

Stocurile de piatră sunt de fapt în munte, neexploatate

La dosar, Sângeorzan a mai depus, printre altele și un ordin al șefului ANRM (pe atunci Gheorghe Buliga) din 2005, prin care demonstra că are licență de exploatare. În documentul respectiv practic licența de exploatare a fost transferată licența de pe numele Macon pe numele Valsecmar.

Numai că, așa cum am arătat mai sus, Sângeorzan nu a mai avut aviz de mediu pentru exploatare încă din 2006. Culmea, nimeni dintre cei care ar trebui să ancheteze această stare de fapt nu vede asta sau nu vrea să vadă, ceea ce duce la ideea că caracatița e multa mai mare, iar cineva îi ține spatele afaceristului.

La Judecătoria Năsăud i s-a respins acțiunea. Potrivit motivării deciziei instanței, Sângeorzan nu a demonstrat urgența cazului său, dar nici faptul că exista un proces pe fond împotriva Parcului Național Munții Rodnei.

“Reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale prin petitul formulat, obligarea pârâtei, la deblocarea căii de acces ce face legătura între punctul de lucru al societăţii reclamante, respectiv cariera Anieş-Valea Secii şi sediul societăţii reclamante, în vederea transportării de piatră de marmură din stocul existent, până la soluţionarea definitivă a acţiunii pe fond.

Reclamanta nu a făcut însă dovada la dosarul cauzei a existenţei unui dosar de fond pe rolul unei instanţe judecătoreşti rezultând astfel că măsura dispusă de instanţă nu poate să fie provizorie. În motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamanta mai face referire la faptul că măsura deblocării drumului de acces este necesară până la transportul integral al stocului de marmură existent în carieră. Din procesul verbal de constatare a stocului din 08.10.2019, rezultă că în cariera AnieşValea Secii, localitatea Anieş, comuna Maieru, jud. BN la data de 08.10.2019 exista un volum total de rocă de 59.684,428 mc, din care rocă utilă 41.778 mc.

Cu toate acestea, reclamanta nu a propus probe din care să reiasă care ar fi perioada de timp în care roca ar putea fi transportată, această perioadă nereieşind din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar acest aspect coroborat cu lipsa unui litigiu în care să se judece fondul problemei, duc la concluzia că măsura solicitată nu este una provizorie pe un orizont de timp clar determinat. Faţă de cele arătate anterior, la momentul analizării condiţiei caracterului provizoriu al măsurii, instanţa reţine pentru aceleaşi considerente că condiţia neprejudecării fondului, nu este îndeplinită, atât timp cât măsura nu este una provizorie, cele două condiţii fiind strâns legate una de alta. Astfel, instanţa reţinând ca nedovedită condiţia caracterului provizoriu şi condiţia neprejudicierii fondului, constatând neîndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 997 CPC, va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată”, a arătat instant năsăudeană în motivare.

Judecătoarele Nășcuțiu și Jîrghiuță l-au crezut pe cuvânt și i-au făcut pofta

Sângeorzan nu s-a lăsat și a atacat decizia la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde, culmea, a și câștigat.

“Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul prezentului dosar prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, astfel că în mod corect a reţinut aceasta că, pentru admisibilitatea cererii, este necesară îndeplinirea celor patru condiţii ce rezultă din disp. art. 997 din Codul de procedură civilă: aparenţa dreptului, urgenţa luării măsurii ce se solicită a fi luată, caracterul provizoriu al măsurii şi neprejudecarea fondului.

În privinţa îndeplinirii acestor condiţii, contrar celor reţinute de prima instanţă, tribunalul constată că acestea sunt îndeplinite cumulativ în cauză. Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, tribunalul constată că aparenţa dreptului reclamantei de a folosi calea de acces ce face legătura între cariera Anieş – Valea Secii şi sediul reclamantei, în vederea transportării stocului de marfă existent în carieră (n. r. – ????!!!!), rezultă din la dosar care relevă faptul că reclamanta deţine licenţa de concesiune pentru exploatare din perimetrul „Anieş-Valea Secii”, a folosit până în luna septembrie 2019 această cale de acces pentru a transporta marmura din cariera Anieş-Valea Secii la staţia de procesare aflată la sediul reclamantei, încheind în acest scop un contract de prestări servicii cu Ocolul Silvic Feldru, prin care reclamanta s-a obligat să întreţină calea de acces şi un contract de prestări servicii cu Consiliul Popular Maieru, având ca obiect folosirea drumurilor forestiere de către reclamantă pentru transportul materialelor de carieră, balastieră şi alte materiale de construcţii, iar în prezent în cariera Anieş-Valea Secii există un stoc de marmură ce aparţine reclamantei de 59684,428 mc.

Tribunalul reţine că în prezenta cauză instanţa nu a fost învestită a analiza aparenţa dreptului reclamantei de a exploata resursele existente în cariera Anieş-Valea Secii, ci exclusiv aparenţa dreptului reclamantei de a folosi calea de acces. Caracterul urgent al măsurii ce se solicită a fi luată a fost de asemenea probat de reclamantă, care a depus la dosar contracte de furnizare încheiate de reclamantă, în calitate de furnizor, şi alte societăţi comerciale, în calitate de beneficiari, prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze acestora produse exploatate din carieră într-un anumit termen şi notificări emise de unele dintre aceste societăţi prin care se aduce la cunoştinţă reclamantei că, din cauza nerespectării termenului de livrare, solicită plata de penalităţi.

De asemenea, potrivit susţinerilor reclamantei, cariera Anieş – Valea Secii este singura sursă de materie primă a reclamantei. Prin urmare, tribunalul constată că împiedicarea folosirii de către reclamantă a căii de acces ce face legătura între cariera Anieş – Valea Secii şi sediul reclamantei perturbă în mod grav activitatea societăţii. În privinţa condiţiei caracterului vremelnic al măsurii ce se solicită, tribunalul constată că folosirea temporară a căii de acces, până la soluţionarea fondului dreptului, este o măsură vremelnică, ce încetează în momentul soluţionării fondului litigiului.

Existenţa sau inexistenţa unui dosar de fond este irelevantă la momentul promovării cererii de ordonanţă preşedinţială, existenţa unui proces pe fond nefiind o condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale. Faptul că 7 instanţa poate dispune luarea unor măsuri pe cale de ordonanţă preşedinţială în lipsa unui litigiu asupra fondului rezultă din disp. art.997 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului, text din care rezultă că ordonanţa poate fi dată atât atunci când nu există în curs judecata asupra fondului, cât şi atunci când această judecată este în curs.

Prima instanţă a reţinut că vremelnicia măsurii nu a fost probată întrucât reclamanta nu a propus probe din care să reiasă perioada de timp necesară pentru transportul întregului stoc de marfă existent în carieră, iar acest aspect coroborat cu lipsa unui dosar de fond duce la concluzia că măsura nu este una provizorie pe un orizont de timp clar determinat. Contrar acestor statuări, tribunalul constată că măsura ce se solicită de reclamantă este pe o perioadă determinată, momentul în care măsura încetează fiind momentul soluţionării fondului litigiului. În situaţia în care litigiul pe fond nu există la momentul luării măsurii provizorii, partea ce are interesul de a obţine o hotărâre pe fond şi de a înceta măsura provizorie are posibilitatea de a promova un asemenea litigiu.

Tribunalul constată, de asemenea, că în cauză este îndeplinită şi condiţia neprejudecării fondului, în prezenta cauză instanţa analizând doar condiţiile de admisibilitate ale luării unei măsuri provizorii şi aparenţa dreptului, pe baza probaţiunii sumare ce se poate administra într-o ordonanţă preşedinţială, fără a analiza fondul litigiului.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta SC Valsecmar SRL împotriva sentinţei civile nr. 2212/2019 a Judecătoriei Năsăud, pronunţate în dosarul nr. 3068/265/2019, va schimba sentinţa atacată şi în consecinţă va admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC Valsecmar SRL în contradictoriu cu pârâta RNP Romsilva – Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei RA şi va obliga pârâta RNP Romsilva – Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei RA să deblocheze calea de acces ce face legătura între cariera Anieş – Valea Secii şi sediul reclamantei, în vederea transportării stocului de marfă existent în carieră, până la soluţionarea fondului dreptului”, a motiva Tribunalul Bistrița-Năsăud decizia sa din dosar.

Liberalii vor să reducă suprafețele parcurilor naționale, așa, pe șestache! Lui Sângeorzan i-ar veni mănușă

Pe de altă parte, la finele lunii mai, Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică, timp de 10 zile (nr. r. – ???!!!!) un proiect de hotărâre a Guvernului de modificare a modificare și completare a HG 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora, care printre altele intenționează să scoată din cadrul parcurilor naționale afacerile de genul celor deținute de Pavel Sângeorzan. Ceea ce, i-ar veni mănușă afaceristului.

Până una alta, Sângeorzan mai are un proces cu Parcul Național care are ca obiect obligația de a face, în care primul termen a avut loc abia la începutul lunii iunie, iar cel de-al doilea va avea loc abia în octombrie.

(Va urma)

1 COMENTARIU

  1. De ce nu incapeti de acest om, ca si el are o afacere ca oricare altii si daca scoate un profit legal, este ok ? Nu fiti rai si invidiosi !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here