La vremuri noi, tot ei, dar îşi mai schimbă omul haina, că deh… se schimbă şi anotimpul, şi cum vremea este destul de capricioasă, ba ne luăm sacoul roşu, ba umbrela portocalie, principal este să ne fie călduţ sau să nu ne plouă prea tare.
De la ultima campanie electorală, că de cea agricolă nu mai este vorba cam de multicel, asistăm la o nouă tendinţă în moda parlamentară şi ideologico – doctrinală românească. Independenţii, că despre ei e vorba, au apărut ca o necesitate arzătoare în aceste vremuri de criză politică şi socială, că de criză economică la acel nivel, nu prea ne vine să credem că poate fi vorba.
Liberalii sau fuga din purgatoriu
Deunăzi, un mare împătimit în ale doctrinei liberale, şeful organizaţiei judeţene a PNL Gorj, deputatul Dan Ilie Morega (a nu se confunda cu Noriega – general cu alte principii şi de pe alte meleaguri), renunţă la statutul său de membru marcant al Naţional Liberalilor şi îşi face singur transferul în echipa outsider-ilor independenţi, acolo unde fiecare îşi urmăreşte doar cauza pentru care a fost votat, fără a mai face mixtiune cu vreo tactică partizană impusă de cine ştie ce lider de grup sau chiar de boss-ul suprem. Morega s-a săturat pur şi simplu de opoziţia dictată de PSD, unde partidul lui în care a investit încredere maximă, face tuşa opoziţiei, palid şi fără de reacţie. În opinia deja fostului deputat liberal de Gorj, PNL face o opoziţie „second-hand”, fapt care l-a îndemnat să facă pasul spre independenţi, pentru a-şi putea continua cu succes implementarea intereselor gorjenilor care l-au trimis în parlament. Mai e supărat şi pe fostul său şef de partid, Crin Antonescu, pe care l-a susţinut cu majoritatea colegilor gorjeni, pentru că nu a reuşit să elimine „oportuniştii şi hrăpăreţii” din interiorul PNL.
Dan Ilie Morega nu are de gând să facă jocurile nimănui din poziţia de „independent independent” – repetiţia aparţine deputatului, care vrea să asigure opinia că nu are nici un interes sau promisiune din altă parte: „Nu am nici o înţelegere cu nici un partid, nici pe bani nu mă duc, nici pe funcţii nu mă duc, nici pe alte avantaje” – nici gura nu-ţi tace/nici iarba nu-ţi mai place, am adăuga noi.
Un alt supărat că „lucrurile nu mai sunt în regulă în partid de mai multă vreme” este şi senatorul de Bacău, Gabriel Berca. Fost prefect al judeţului Bacău, liberal cu acte-n regula, Gabriel Berca a fost şi el în tabăra pro-Antonescu în dauna lui Tăriceanu, fostul lui şef de la guvern, unde a şi deţinut o funcţie ca secretar general al Guvernului. Tânărul politician la acea vreme a fost susţinut de vicepreşedintele PNL Romeo Stavarache, primar al Bacăului, care l-a „cărat” cu el până la preluarea sarcinii de către premierul şi preşedintele Tăriceanu. Când vântul schimbării a bătut la poarta PNL, secretarul general al Guvernului schimbă şi el macazul şi face o înfrăţire cu actualul preşedinte liberal Crin Antonescu. Toate bune şi frumoase până când „prinţipiile” senatorului Gabriel Berca nu se mai regăseau în planul de acţiune al neînfricatului Antonescu, aşa că îşi face băgăjelul şi pleacă, dar nu oriunde, ci în tabăra portocalie unde, se pare că i s-ar fi promis şefia organizaţiei judeţene a PD-L. Cam greu dacă ţinem seama de vechea garda democrat-liberală de la Bacău, dar având în vedere putere de luptă a senatorului precum şi vârsta acestuia ( 41 de anişori împliniţi), am zice că vreme are, dacă între timp nu apare ceva mai „liberal” pe frontispiciul politic românesc.
Plecarea lui Berca a atras după sine încă un liberal băcăuan, deputatul Mihai Banu care se simţea „ignorat şi cu stare de disconfort”, a trecut şi el în rândurile puterii după neînţelegerile şi diferenţele de viziune apărute între el şi Romeo Stavarache – liberalul liberalilor moldoveni. Sigur pe sine, deputatul Mihai Banu este convins că va trage după el 60% din electoratul PNL din Bacău şi este convins că aceştia vor alege portocaliul doar pentru simplu fapt că idolul lor s-a înrolat în altă tabără. Poate că omul chiar are putere de convingere şi încredere câştigată în rândul băcăuanilor şi va reuşi să le explice şi diminuarea veniturilor din propriile buzunare!
Mateloţi cu rău de mare: peste punte adunarea!
Când barca se umple, decât să te scufunzi, mai bine arunci balastul! Şi balast este în orice barcă, fie ea chiar şi vapor cu un căpitan cu acte-n regulă şi experienţă pe orice ape, între rechini şi piraţi! Dacă ai rău de mare, rămâi pe uscat! Aşa şi cu o serie de revoltaţi pedelişti, care au decis să se scalde în alte ape, nemaireuşind să ţină cursul sau să vâslească în apele tulburi ale proprii guvernări.
Senatorul prahovean Iulian Bădescu renunţă la portocaliu şi alege roşul, toate acestea în primul rând din cauza măsurilor de austeritate luate de guvernul confrate până nu de mult. Nu a mai suportat ideea că „destinul a milioane de oameni se stabileşte bătând din palme” şi că programul anti-criză a aceluiaşi guvern, loveşte în categoriile sociale cele mai defavorizate, simţindu-se lovit în adâncul sufletului. Astfel şi-a descoperit latura sensibilă şi social-democrată din el fiind în stare, probabil, să renunţe la indemnizaţiile de conducere dintr-un anumit consiliu de administraţie sau chiar să facă donaţii unor oropsiţi ai sorţii din cele aproape 150 de milioane lunar încasate de el din amărâtul salariu de senator la care se adaugă dividende de la o anumită firmă din Plopeni.
Alături de senatorul Bădescu se află un alt prahovean, tot senator, dar cu dileme democratice – George Severin. Acesta nu prea ar da doctrina de dreapta pentru cea de stânga, fiind pus în această situaţie chiar de şeful Guvernului şi şeful său de partid, Emil Boc, în momentul în care a declarat că nu poate vota planul Executivului privind măsurile ce vor să fie luate, cu privire la micşorarea pensiilor şi salariilor. Premierul i-a replicat că trebuie să se decidă dacă vrea să mai facă politică sub sigla PDL. Aşa că va încerca să facă totuşi politică de dreapta, iar ca să nu mai aibă „dileme democratice” îşi va căuta o altă pălărie. Pardon, siglă.
Cea mai spectaculoasă plecare de pe vaporul portocaliu, o are indiscutabil Silviu Prigoană, care după decizia Colegiului Director al PDL prin care îi obligă pe cei care au afaceri cu statul să decidă dacă vor să continue ca şi politicieni sau ca oameni de afaceri, s-a supărat şi a ales fără să clipească afacerile. Om de ţinută şi morală poate fi catalogat prea-publicul personaj cu pliciul în mână, mai ales că recunoaşte afacerile şi nu are de gând să le transfere, nici pe numele Bahmuţeancăi, că s-ar putea să le piardă la un posibil nou episod din seria „divorţul”, şi nici juniorului nu poate, că doar junele tocmai ce-a intrat în lumea fascinantă a politicii şi oricum le are el pe ale lui. Cu toate astea, plecarea lui Silviu Prigoană aduce ceva iz romantic în politică şi ne duce cu gândul la nu mai puţin celebra sintagmă de acum: „Adio! Dar rămân cu tine…”
Eugen Farcaşiu
