Procurorul Lumperdean şi judecătorul Bulea au încălcat legea

Procurorul DIICOT Ioan Lumperdean şi judecătorul de civil Marius Lucian Bulea, de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, sunt criticaţi de magistratul Alina Ţopan de la Tribunalul Cluj pentru abuzurile făcute în cazul lui Ioan Opre. Judecătorul clujean vorbeşte exact despre abuzurile despre care ziarul nostru a scris: trimiterea în judecată a unor persoane fără să se pună în mişcare acţiunea penală. Alina Ţopan spune că această decizie nu mai poate fi remediată, dar vorbeşte şi despre alte abuzuri făcute de oamenii legii din Bistriţa-Năsăud.

Judecătorul Alina Ţopan de la Tribunalul Cluj a studiat atent dosarul refăcut de procurorul DIICOT Bistriţa-Năsăud Ioan Lumperdean şi nu a fost mulţumită. Despre abuzurile procurorului Lumperdean în cazul Ioan Opre o lăsăm în continuare pe magistratul Alina Ţopan să ne spună, citând din motivarea sentinţei. Cel mai clar lucru explicat de judecătorul clujean este că Lumperdean nu mai poate reface rechizitoriul.

Alina Ţopan îi dă o lecţie de drept lui Lumperdean

”Analizând răspunsul întocmit de parchet, judecătorul de cameră preliminară constată că neregularităţile rechizitoriului astfel cum au fost prezentate în încheierea din data de 15 mai 2015, nu au fost remediate de o manieră care să permită stabilirea obiectului şi limitelor judecăţii, astfel încât inculpaţii să beneficieze de toate garanţiile unui proces echitabil, descrierea stării de fapt nefiind accesibilă de o manieră care să asigure înţelegerea învinuirii şi exercitarea deplină a dreptului la apărare.

Cu titlu preliminar, reţinem în privinţa formei pe care ar trebui să o îmbrace actul procurorului de remediere a unor neregularităţi constatate în condiţiile art. 345 al. 2 C.p.pen., că dispoziţiile art. 346 al. 5 C.p.pen. nu prevăd o anumită formă, însă în practica instanţelor de judecată în mod obişnuit aceasta se realizează printr-o adresă sau un referat, relevanţă având comunicarea menţinerii dispoziţiei de trimitere în judecată ori solicitarea de restituire a cauzei. În astfel de situaţii fiind întocmit rechizitoriul, credem că nu au aplicabilitate dispoziţiile art. 286 al.1 C.p.pen. conform cărora „procurorul dispune asupra actelor şi măsurilor procesuale şi soluţionează cauza prin ordonanţă, dacă legea nu prevede altfel”.

”Neregularităţi care nu mai pot fi remediate de procuror”

”Pe de altă parte, este de observat faptul că în acest dosar principala neregularitate viza trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru fapte pentru care nu a fost începută urmărirea penală sau pusă în mişcare acţiunea penală or, în această privinţă în doctrină s-a arătat că instanţa este nelegal sesizată în situaţia în care se constată că inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzaţia că a comis o faptă pentru care nu a fost începută urmărire a penală ori nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, aceste neregularităţi neputând fi remediate de procuror în faza camerei preliminare, constatarea lor atrăgând soluţia restituirii cauzei la parchet (M. Udroiu, Procedură penală. Partea Specială. Noul cod de procedură penală. C.H. Beck, Bucureşti 2014, pag. 114).

Din această perspectivă, din moment ce în procedura camerei preliminare, rechizitoriul este verificat sub două aspecte, unul al conţinutului său obligatoriu în condiţiile art. 328 C.p.pen. iar celălalt al limitelor sale, privind fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, opinăm că poate face obiect al remedierii doar cel dintâi aspect evidenţiat anterior, pentru cea de a doua situaţie, singurul remediu viabil fiind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, pentru ca acesta constituind un tot unitar să investească instanţa cu privire la toate faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

Disjungerile nu pot fi discuţia respectivului rechizitoriu

Într-adevăr, o soluţie de disjungere cuprinsă într-un rechizitoriu nu poate face obiectul analizei în camera preliminară, aceasta fiind circumscrisă soluţiei de trimitere în judecată, însă opinăm că, atâta timp cât disjungerea operează ca un remediu al unor neregularităţi constate de către judecătorul de cameră preliminară, un atare argument nu poate fi primit, cu atât mai mult cu cât încalcă dispoziţiile legale privind disjungerea, această soluţie adoptată de procuror privind în unele cazuri, acte materiale ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, nu unele dintre infracţiuni sau unii dintre inculpaţi, cum prevede art. 46 al. 1 C.p.pen.

În acelaşi context, a omis şi judecătorul de cameră preliminară (n.r. Marius Lucian Bulea) să constate prin încheierea penală din 15 mai 2015 că inculpatul Dumitru Pompei a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de proxenetism în dauna inculpatei Duma Ancuţa Aluniţa fără să existe acte de începere sau extindere a urmăririi penale sau de punere în mişcare a acţiunii penale şi pentru această faptă, împrejurare ce rezultă cu prisosinţă din cuprinsul încheierii amintite, după cum nu s-a adoptat vreo soluţie pentru actele ce o privesc pe martora cu pseudonim Coman Rodica, deşi prin ordonanţa din 31.07.2014 a fost extinsă urmărirea şi acţiunea penală sub aspectul infracţiunii de proxenetism cu privire şi la această persoană”, arată magistratul Alina Ţopan de la Tribunalul Cluj.

Abuzurile procurorului Lumperdean

Procurorul Ioan Lumperdean a încălcat o groază de legi în ancheta asupra lui Ioan Opre, scriam anterior. Avocaţii inculpatului explică că au fost făcute percheziţii fără semnătura şi ştampila judecătorului, au fost redate în dosar interceptări în afara mandatului de interceptare telefonică şi altfel de abuzuri care fac să ne întoarcem înapoi la comunism. Sau poate chiar mai rău. Genul de abuzuri făcute de Lumperdean vor fi aduse în atenţia CSM şi a Comisiei Europene de către reporterii Gazeta de Bistriţa, iar raportul MCV nu poate suna bine în această privinţă.

Fără mandat de percheziţii şi interceptări telefonice

Cabinetul avocatului Călin Budişan a transmis către instanţă excepţiile din cazul de presupus proxenetism asupra lui Opre. Chiar dacă DIICOT nu era organul competent să cerceteze acest caz pentru că nu se vorbeşte niciunde în cadrul rechizitoriului de un grup infracţional organizat, procurorii de la instanţa superioară au făcut şi ei abuzuri. Cunoscutul apărător vorbeşte chiar de nulitatea actului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, de conversaţii preluate în rechizitoriu fără un mandat de interceptare telefonică şi chiar de percheziţie fără mandat de la judecător, arătam anterior.

”După cum se poate observa din cuprinsul acestei încheieri, lipseşte atât semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţi şi semnătura grefierului, cât şi ştampila instanţei. Potrivit art. 168 alin. 6, încheierea prin care se autorizează efectuarea unei percheziţii informatice trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura judecătorului şi ştampila instanţei. Semnătura judecătorului este o condiţie esenţială de valabilitate a actului, intrinsecă, existenţa sa neputând fi probată prin niciun alt mijloc de probă decât actul respectiv. Lipsa semnăturii şi ştampilei instanţei atrage nulitatea încheierii.

În condiţiile art. 280 codul de procedură penală se impune constarea nulităţii mandatului de percheziţie informatică emis în baza acestei încheieri, iar în condiţiile art. 102 alin 3 excluderea probelor rezultate din percheziţia informatică efectuată asupra sistemelor informatice aparţinând Getuta Prodcom”, conchide Călin Budişan.