Andreea Paul Vass, consilierul premierului Emil Boc vorbeşte într-un interviu acordat în exclusivitate GAZETEI de Maramureş despre modul în care se vede criza economică de la Palatul Victoria, cine e vinovat pentru situaţia actuală şi cum va arăta România de după recesiune.

Reporter: Situaţia actuală putea fi evitată?
Andreea Paul Vass: Nu, răspunsul este categoric nu! Nu putea fi evitată situaţia actuală pentru că România a fost aprig lovită de criza financiară şi economică. Şi de ce am fost loviţi mai aprig decât ţările din jur? Pentru că expunerea noastră la nevoia de capital străin, adică la investiţii străine directe, la intrări de capital străin, este mult mai mare decât al ţărilor din zonă. Ori, acesta este un deficit structural, o problemă structurală, pe care România nu poate s-o rezolve de la un an la altul decât prin dezvoltarea unei baze de producţie şi a unui capital românesc puternic.

Rep: Cât credeţi că vor fi necesare măsurile de austeritate dură luate acum?
A.P.V.:  După părerea mea, cel puţin jumătate de an.

Rep: Cum vedeţi din punct de vedere social evoluţia acestei situaţii pentru că deja au început mitingurile?
A.P.V.: Întrebarea e foarte complicată ce ar presupune un răspuns mult mai elaborat. Cert este că ne lipseşte cu totul o dezbatere publică de fond. Şi în acest cadru trebuie să spun că nu sunt nici adepta manipulării de-o parte şi nici de cealaltă parte. Adică nu are loc această dezbatere şi nu se discută soluţiile în termeni realişti. Cu demagogia şi cu populismul nu ne vom rezolva problemele. Nici legate de noi încasări bugetare, sau creşterea încasărilor bugetare, nici de atragerea investiţiilor străine directe, şi nici menţinerea mediului fiscal românesc atractiv. Deci, problemele sunt dublate de o piaţă a muncii sclerotică. Asta înseamnă că este atât de rigidă, şi sindicatele au mare rol în alimentarea acestei rigidităţi a pieţei sclerotice, în sensul că dacă în România un şomer circulă cel puţin un an până reuşeşte să se reangajeze, într-o piaţă a muncii liberă, cum e de pildă cea din America sau a Canadei, un şomer are nevoie în medie de trei luni pentru a se reangaja. Şi de un cod al muncii semnificativ simplificat, astfel încât să permitem nu doar trimiterea în şomaj mai uşoară a unei persoane (aşa cum se întâmplă în statele cele mai competitive ale lumii) dar obligatoriu şi reinserţia ei rapidă pe piaţa forţei de muncă. Şi astea-s doar câteva dintre subiectele majore. Mediul privat românesc, fără doar şi poate s-a născut ca un copil schilod. Adică a fost mult prea conectat la stat. Şi noi acum avem nevoie ca de oxigen de dezvoltarea unui mediu privat competitiv.

Rep: Credeţi că electoratul român este suficient de matur încât să perceapă situaţia de astăzi şi cauzele ei, dincolo de slogane politice sau acuze politice?
A.P.V.:  Sloganele politice au fost dublate în unele cazuri de fapte. Plătim cu toţii, absolut toţi românii sunt acum expuşi la un efort uriaş de economisire. Şi principala problemă pe care o avem acum este această mizerie a bugetului. Un buget pe care acum trebuie să-l curăţăm. Acele slogane politice, respectiv pomeni electorale, au încărcat excesiv bugetul cu cheltuieli sociale. Oricum, spun şi vocile raţionale, România nu este o economie care să-şi permită o abordare de gen stat asistenţial social excesiv. Trebuie să învăţăm să producem mai întâi şi abia apoi să consumăm. Dar pentru asta trebuie să învăţăm să muncim. Să muncim mult mai mult şi mult mai bine.

Rep: Cum vedeţi acest concept de solidaritate şi acest fond de solidaritate despre care se vorbeşte?
A.P.V.: Îl văd ca fiind binevenit dar şi criticabil din perspectivă populistă. Dacă am fi asistat la o alimentare a acestui fond al solidatităţii din partea tuturor membrilor clasei politice şi nu numai, dar fără a invoca acel efort propriu, deja putem vorbi de un fond de solidaritate autentic, real. Pentru că trebuie să o spunem foarte clar: toate guvernele care s-au succedat la conducerea României au contribuit la alimentarea problemelor pe care acum trebuie să le gestionăm. Şi adevărul este că trăim pe un butoi de datorie uriaş. Dacă nu-l plătim şi continuăm conduita actuală, copiii noştri vor fi cei care vor fi nevoiţi să ne plătească datoriile.

Rep: Cum vedeţi România de după criză, atât în sectorul privat cât şi în cel public? Ce ar trebui să înveţe fiecare din cele două părţi?    
A.P.V.: O văd în primul rând curăţată de mizeria bugetară de care am vorbit până acum, o văd mult mai expusă unei conduite macroeconomice sănătoase din perspectiva decidentului politic. La nivelul mediului de afaceri cred că va fi mult mai conservator, mult mai puţin orientat spre împrumuturi şi mai mult orientat spre resursele interne de dezvoltare. Mai puţin orientat spre împrumuturi inter-companii, şi aici vorbesc de companiile străine. Văd o resursă umană angajată în mediul privat mult mai dedicată muncii şi mult mai puţin solicitantă în ceea ce priveşte asistenţa socială. Dar asta-i valabilă la nivelul întregii populaţii. Pentru că trebuie să conştientizăm că în clipa în care noi obţinem un ajutor social de la stat, de fapt, acel ajutor este plătit de către toţi cetăţenii României. Statului nu-i vin bani din cer. Statul colectează bani de la cetăţeni. Iar redistribuirea lor trebuie să se facă pe criterii mai corecte, iar când vorbim despre categoriile vulnerabile social, instrumentele care li se adresează să fie cu adevărat bine croite. Nu cum se întâmplă acum, când toţi primesc ajutoare pentru încălzire.

Carte de vizită
Andreea Paul Vass s-a născut în 1978 în Zalău, Judetul Sălaj. Este Doctor în economie internaţională, Lector universitar la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi Consilier personal al Prim – Ministrului Emil Boc.
Ioana LUCĂCEL

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.