Fac acest comentariu, deoarece alegerile din Franţa nu sunt importante numai pentru această ţară pentru care românii au avut afinităţi de-a lungul a două secole, dar şi pentru Europa, îndeosebi pentru Uniunea Europeană şi chiar pentru întreg mapamondul. Primul tur a adus în frunte doi candidaţi Emmanuel Macron, un centrist proeuropean cu aproape 24% din voturi şi Marin Le Pen cu mai mult de 21%, reprezentând extrema dreaptă, naţionalistă, anti imigranţi şi împotriva UE. Primul candidat Macron. fost bancher de investiţii şi ministru al Economiei în timpul mandatului preşedintelui François Hollande a întemeiat un partid pentru alegeri, întitulat ”En Marche” şi a prezentat un program de guvernare rezonabil, deoarece principalii parametrii o să fie atinşi. Şi-a propus reducerea impozitului pe profit de la 33%, la 25%, creşterea numărului de profesori şi majorarea bugetului de apărare la 2% din PIB aşa cum pretind reglementările NATO. Se gândeşte la reducerea considerabilă a cheltuielilor publice în decurs de cinci ani. În schimb, madame Le Penn doreşte referendum pentru ieşirea din UE şi renunţarea la euro, ieşirea din spaţiul Schengen şi reducerea imigraţiei legale de la 200.000 de persoane la 10.000.
Se mai remarcă numărul mare de voturi obţinut de un candidat al extremii stângi Jean Luc Melenchon, 19,62% care de asemenea provoacă îngrijorare. Cea mai mare decepţie au reprezentant-o numărul mic de voturi obţinut de reprezentanţii partidelor tradiţionale, adică republicani şi socialişti. François Fillon, reprezentantul republicanilor a avut 19,62 % din voturi, iar Benoit Hamon numai 6,35%, ceea ce este pur şi simplu un dezastru pentru partidul care a condus Franţa în ultimii ani.
Dacă pentru Fillon faptul că nu a intrat în turul II este explicabil şi pentru problemele pe care le are, chiar dacă nu a fost condamnat, pentru domnul Hamon scorul obţinut însemnă sfârşitul carierei sale politice.
Electoratul francez nu se mai împarte între cele două partide tradiţionale (republicanii – de dreapta şi socialiştii – de stânga) deci este indiscutabil eşichierul politic s-a schimbat. Din acest punct de vedere, după ce-l de-al doilea tur, începe cea de-a şasea republică franceză.
Desigur, mandatul lui Francois Holland nu a fost unul reuşit. În secolul XXI, în Franţa cu excepţia lui Mitterand nu am avut deloc preşedinţi remarcabili.
Eşecul actualului preşedinte, care ş-a determinat să nu mai candideze în alegeri este consecinţa unor factori atât obiectivi, cât şi subiectivi. Nereuşitele acestuia s-au repercutat şi asupra Franţei, iar acţiunile teroriste au fost dintre cele mai virulente. Şomajul relativ mare şi victimele terorismului contează când se face bilanţul guvernării Hollande, dar aceştia sunt factori obiectivi. Hollande a greşit şi când şi-a impus, datorită majorităţii parlamentare, legalizarea cuplurile homosexuale şi dreptul acestora de a înfia copii, măsură care a făcut să se îndrepte împotriva lui jumătate din populaţia ţării. Acest lucru l-a remarcat şi scriitorul Dinu Flămând care în acea vreme se găsea la Paris, fiind redactor la R.F.I.. Hollande şi-a schimbat des prim ministrul, fără ca aceste măsuri să îmbunătăţească situaţia Franţei. Şi apoi aventurile nocturne cu o actriţă, fiind fotografiat de o publicaţie de scandal cum se deplasa la aceasta cu scuterul nu l-a ridicat în ochii electoratului, chiar dacă mulţi consideră Franţa ca o ţară extrem de permisivă. Există şi o Franţă de bun simţ, creştină a cărei opinie trebuie luată în considerare.
În privinţa politicii externe nu pot să-i fac reproşuri, a format un tandem eficient cu doamna Merkel, a salvat de la terorism statul Mali din Africa, a avut o poziţie echilibrată în privinţa emigraţiei, a vizitat şi România, inaugurând fabrica de elicoptere de lângă Braşov, dar politica externă bună nu a fost suficientă pentru francezi, îndeosebi pentru aceea care s-au raliat doamnei Marin Le Pen.
Pentru turul II majoritatea celor 9 candidaţi care nu participă la alegeri şi-au îndrumat alegătorii să voteze pentru domnul Macron şi nu am emoţii: el va fi din luna mai viitorul preşedinte al Republicii Franceze.
Scenariile catastrofale au fost infirmate atât în Austria, cât şi în Olanda şi acest lucru se va întâmpla şi în Hexagon de care România se simte apropiată atât prin cultură, cât şi prin istorie.
Îmi aduc aminte cu câtă nerăbdare aşteptam publicaţiile franceze înainte de 1980 cum ar fi L`Express, Figaro, Le Monde, care pătrundeau şi pe piaţa românească la preţuri rezonabile. Sub acest aspect cred că România era o excepţie în lumea socialistă. Apoi, când se mai găseau cărţi franţuzeşti şi la Librăria Universităţii, condusă atunci de domnul Vlas, era o adevărată bucurie. De aceea şi afectiv îi doresc poporului francez să nu dezamăgească, adică în turul II să îl aleagă pe Macron, ceea ce este şi pentru binele României.
27.04.2017
Adrian Man
