Primăria Năsăud a câștigat la Curtea de Apel Cluj procesul cu RADEF, pentru a reintra posesia clădirii în care cândva a funcționat Cinematograful “Flacăra” din oraş, dar și a terenului pe care aceasta a fost construită, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție i-a admis recursul și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de apel. În plus, RADEF este obligată să plătească administrației locale năsăudene peste 12.700 lei cheltuieli de judecată.
Procesul a demarat în urmă cu trei ani la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde administrația locală năsăudeană a arătat că ambele entități figurează drept proprietari în Cartea funciară, deși RADEF avea la un moment dat doar drept de administrare. Astfel, administrația locală a solicitat radierea dreptului de proprietate al RADEF asupra terenului şi clădirii cu destinaţia de cinematograf şi înscrierea dreptului de proprietate publică a Oraşului Năsăud asupra acestora.
Bâjbâieli legislative, situații încurcate
Cum s-a ajuns aici? Din cauza bâjbâielilor legiuitorului care a tot schimbat prevederile legale, dar și a nepăsării fostelor administrații locale cu privire la acest imobil.
“Prin OUG 7/2008 a fost modificată OG 39/2005 precum şi Legea nr. 328/2006 (de aprobare a OG 39/2005) în sensul că au fost abrogate dispoziţiile art. 65 alin. (1) în forma mai sus citată şi a fost modificat art. II din Legea nr. 328/2006 în următorul sens: «Până la reorganizarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor <Româniafilm> în societate comercială, dar nu mai târziu de data de 31 august 2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi trecute din domeniul privat al statului şi din administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor <Româniafilm> în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea autorităţilor publice locale, prin hotărâre a Guvernului, cu obligaţia păstrării obiectului de activitate prevăzut în hotărâre”.
Prin articolul unic pct. 8 din Legea 303/2008, de aprobare cu modificări a OUG 7/2008, articolul II din Legea nr. 328/2006 a fost din nou modificat, în forma în care acesta se află în vigoare şi în prezent, stabilindu-se că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea RADEF – <Româniafilm>, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec (prin efectul legii, fără a mai fi necesară adoptarea unei hotărâri de Guvern) în domeniul public ai unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.
Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. II din Legea 328/2006, modificate prin Legea 303/2008, predarea imobilelor se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea RADEF -<Româniafilm> în acest scop, în termen de 6 luni de ia intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, şi aprobat de către consiliile locale respective prin hotărâre”, se arăta în cererea de chemare în judecată.
Fără niciun act, RADEF s-a înscris în CF drept proprietar
Administrația locală a mai precizat că terenul, în suprafață de 981 mp, aparținuse începând cu 1906, Bisericii Greco-catolice, drept de proprietate înscris în Cartea funciară.
În 1948, după venirea la putere a comuniștilor și interzicerea cultului greco-catolic, imobilul a fost întabulat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române nr. 1 din Năsăud. Ulterior, în 1963, terenul a fost donat Statului Român și înscris în Cartea funciară, în același an fiind construit și cinematograful orașului.
“În cuprinsul cărţii funciare nr. 2834 Năsăud nu există vreo menţiune cu privire la modificarea titularului dreptului de proprietate asupra terenului având nr. top. 223, această carte funciară fiind convertită în noua carte funciară nr. 27138 Năsăud, cu acelaşi titular al dreptului de proprietate, respectiv Statul Român.
În ce priveşte clădirea cinematografului, situată pe terenul în suprafaţă totală de 981 mp, nr. top. 223, a fost emis de Primăria Oraşului Năsăud Certificatul de atestare a edificării construcţiei nr. 27847/07.06.2018, act în temeiul căruia a fost înscrisă în cartea funciară nr. 27138 şi clădirea cu destinaţia de cinematograf, sub A 1.1.
Este de menţionat faptul că potrivit constatărilor cuprinse în certificatul de atestare a edificării construcţiei, clădirea cinematografului, edificată înainte de anul 2001, cu regim de înălţime P+1E şi cu suprafaţă construită de 495 mp., se află situată atât pe terenul având nr. top. 223, înscris în CF 27138, cât şi (parţial) pe terenul având nr. top.222, înscris în CF 25339.
Istoricul de carte funciară al terenului în suprafaţă de 310 mp. având nr. top. 222 este asemănător celui al topograficului 223, acest teren fiind înscris în prezent în CF nr. 25339 Năsăud, în proprietatea Statului Român, fiind dobândit prin donaţie de la Biserica Ortodoxă Română nr. 1 din Năsăud.
În acord cu dispoziţiile pct. 8 din articolul unic al Legii 303/2008 şi respectiv în acord cu dispoziţiile art. II pct. 1 şi 5 din Legea 328/2006, reclamantul a solicitat pârâtei RADEF punerea în aplicare a dispoziţiilor privind transferul de drept în proprietatea publică a UAT Năsăud a clădirii cinematografului „Flacăra” şi a terenului aferent, prin încheierea protocolului de predare-primire menţionat la pct. 5 din art. II al Legii 328/2006, având în vedere că acest cinematograf este menţionat la poziţia 46 din anexa 1 la OG 39/2005.
În acest sens, prin adresa nr. 20043/01.02.2017 a solicitat RADEF încheierea protocolului mai sus menţionat iar reclamantul s-a obligat să respecte dispoziţiile legale incidente în materie cu privire la menţinerea destinaţiei de cinematograf. Prin adresa nr. 1149/20.02.2017, înregistrată la Primăria Oraşului Năsăud sub, nr. 21270/22.02.2017, RADEF arată că este necesară prorogarea încheierii protocolului de predare- primire cu privire la acest imobil, până la un moment ulterior dezbaterii în Parlamentul României a legii de aprobare a OUG 91/2016, act normativ care ar fi modificat dispoziţiile legale incidente în domeniul cinematografiei.
În egală măsură, RADEF l-a asigurat că, în măsura în care după viitoarele modificări legislative vor rămâne neschimbate obligaţiile legale ale Regiei de predare a activului solicitat, vor proceda cu celeritate la încheierea protocolului. Având în vedere că OUG 91/2016 a fost în cele din urmă respinsă de Parlamentul României prin Legea nr. 141/2017, reclamantul a reiterat prin adresa nr. 27578/02.04.2021 solicitarea adresată RADEF de a încheia protocolul de predare-primire cu privire la imobilul cinematograf, transferat prin efectul legii în domeniul public al UAT Năsăud însă aflat încă, în fapt, în administrarea RADEF.
Prin adresa RADEF nr. 682/13.04.2021, pârâta îşi exprimă refuzul de a preda imobilul cinematograf către reclamant arătând că dispoziţiile Legii 328/2006, art. II pct. 1, cu modificările aduse prin Legea 303/2008, se referă la transferul în domeniul public al UAT al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic şi a terenurilor aferente acestora aflat în proprietatea privată a statutului şi în administrarea RADEF, însă nu prevede această măsură cu privire la imobilele care se află în proprietatea RADEF.
Pârâta arată cu această ocazie că ar deţine dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiei cinematograf, întabulat în cartea funciară. Ca urmare a demersurilor reclamantului de studiere a dosarului de carte funciară a respectivului imobil, a rezultat faptul că la data de 27.06.2018 a fost înscrisă în CF 27138 Năsăud sub A 1.1 clădirea cu destinaţia de cinematograf în proprietatea privată a Statului Român (menţiunea de la pct. B3-B4), iar asupra acesteia a fost înscris dreptul de administrare al RADEF (menţiunea de la pct. B5).
Potrivit menţiunilor de la pct. B7 şi B8 din Cartea Funciară nr. 27138 rezultă că la data de 03.12.2018, RADEF şi-ar fi întabulat dreptul de proprietate asupra unei cote de 700 mp din terenul în suprafaţă de 981 mp precum şi asupra clădirii cinematograf în întregime, fără a prezenta însă Oficiului de Cadastru vreun titlu sau act de proprietate care să ateste dreptul de proprietate al RADEF asupra acestui imobil şi cu încălcarea dreptului de proprietate publică al UAT Năsăud”, a explicat administrația locală năsăudeană în cererea de chemare în judecată.
Dacă la Tribunalul Bistrița-Năsăud administrația locală a câștigat procesul pe fond, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade la Curtea de Apel Cluj, în apel, unde instanța a constatat că nu au fost efectuate demersurile în termen de 6 luni de la apariția legii din 2008, menționată mai sus.
Drept urmare, Curtea de Apel Cluj a admis apelul formulat de RADEF, însă sentința nu a fost definitivă, astfel că administrația locală năsăudeană a formulat recurs, procesul mutându-se la Înalta Curte de Casație și Justiție.
ÎCCJ a indicat trăsnăile CA Cluj și a trimis cauza spre rejudecare
În toamna anului trecut, ÎCCJ a admis recursul formulat de Primăria Năsăud și a trimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
În motivarea hotărârii sale, Instanța Supremă a arătat că rezolvarea propusă de instanţa de apel, care opune dreptului de proprietate o simplă detenţie, este greşită în drept subliniind că RADEF s-a prevalat de un drept al său de proprietate, emanat în virtutea hotărârii de guvern prin care a fost înființată această regie autonomă, “deci opune o posesie sub nume de proprietar, iar nu o simplă detenţie legitimă, ceea ce face îndeplinit întru totul cadrul acţiunii în revendicare”.
Concret, ÎCCJ precizează că RADEF nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în baza Legii nr. 15/1990, fără să aibă însă alte documente prin care să demonstreze dreptul de proprietate.
“Dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 530/1991 nu stabilesc dobândirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra cinematografului în litigiu şi asupra terenului aferent, întrucât nu sunt determinate în concret bunurile din patrimoniul regiei autonome pârâte, ci dimpotrivă, se prevede că acest patrimoniu va fi stabilit pe baza bilanţului la 30 iunie 1991 şi definitivat în termen de 30 de zile, iar ulterior reevaluat conform legii.
În consecinţă, doar pe baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale H.G. nr. 530/1991 şi în lipsa altor documente din care să rezulte că în patrimoniul pârâtei au intrat şi imobilele în litigiu nu se poate reţine că pârâta a dobândit dreptului de proprietate asupra acestor imobile.
S-a constatat că instanţa de apel a reţinut corect calitatea de proprietar a reclamantului cu privire la imobilul litigios, însă în mod nelegal a respins acţiunea în revendicare în virtutea faptului că pârâta nu ar deţine bunul fără drept, ci ar avea un temei pentru această deţinere în prevederile Legii nr. 101/2023.
Cât priveşte dispoziţiile art. IV din Legea nr. 101/2023, s-a reţinut că acestea nu au introdus – şi nici nu aveau cum – în favoarea deținătoarei R.A.D.E.F. «România-Film» un drept real opozabil dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobil, de natură a-i paraliza acestuia din urmă acţiunea în revendicare, ci doar un drept de creanţă, de a solicita contravaloarea imobilelor”, a arătat Instanța Supremă.
În final s-a făcut dreptate
Ținând cont de hotărârea ÎCCJ, în rejudecare, Curtea de Apel Cluj a respins apelul formulat de RADEF, arătând că Tribunalul Bistrița-Năsăud a judecat corect cauza pe fond, când a dat dreptate Primăriei Năsăud.
“Curtea constată că în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că, deşi s-a intabulat în anul 2018 în cartea funciară, pârâta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, în baza Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, şi a HG nr. 530/1991, privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei.
Astfel, potrivit Legii nr. 15/1990, regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său, însă patrimoniul regiilor autonome, prin urmare şi al pârâtei, se stabileşte prin hotărâre de guvern, dreptul de proprietate asupra bunurilor aparţinând fostelor unităţi economice de stat nefiind dobândit de acestea direct în temeiul Legii nr. 50/1991.
Pârâta a fost înfiinţată prin HG nr. 530/1991, act normativ care nu stabileşte dobândirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu, întrucât nu sunt determinate în concret bunurile din patrimoniul regiei autonome pârâte, ci dimpotrivă, se prevede că acest patrimoniu va fi stabilit pe baza bilanţului la 30 iunie 1991 şi definitivat în termen de 30 de zile, iar ulterior reevaluat conform legii.
În consecinţă, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele instanţei de recurs, doar pe baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale HG nr. 530/1991 şi în lipsa altor documente din care să rezulte că în patrimoniul pârâtei au intrat şi imobilele în litigiu nu se poate reţine că pârâta a dobândit dreptului de proprietate asupra acestor imobile”, arată Curtea de Apel Cluj în motivare.
Sentința a fost pronunțată în luna martie a acestui an, iar până la momentul publicării acestui material RADEF nu a apelat formulat recurs, astfel că hotărârea Curții de Apel Cluj are șanse mari să devină definitivă.
