Din prostie sau nepricepere, Primăria Bistrița a pierdut un teren pe care putea liniștită acum să amenajeze o nouă piața agroalimentară. Terenul a ajuns, sub formă de vânzare, la firma falimentară Roseyarns, care nu a făcut acolo ceea ce se angajase. Întrucât a expirat perioada în care municipalitatea putea să ceară terenul înapoi, suprafața a rămas în mâinile SRL-ului.

Să o luăm cu începutul. Prin 2017, Primăria Bistrița anunța că este dispusă să dea un milion de euro pe două hectare de teren situat în zona Drumului de Centură, pentru a-i reloca pe cei mai bine de 100 de comercianți din “piața de la ruși”, care va fi desființată.

Terenul ar trebui să aibă minim 30 de metri front la stradă și acces direct din Calea Clujului sau din Drumul Cetății. Cerințele municipalității erau: o suprafață cuprinsă între 8.000 de metri pătrați și 20.000 de metri pătrați, situată în zona cuprinsă între intersecția cu Viișoara și până la intersecția cu Drumul Dumitrei Vechi.

Discuția achiziționării unui teren de pe piață, existând negocieri inclusiv cu Teraplast, a atras atenția asupra unei suprafețe „uitate” de municipalitate, care în condițiile actuale era numai bună pentru a găzdui o piață agroalimentară.

Terenul „uitat” a ajuns la un investitor italian

Municipalitatea are un astfel de teren în proprietate, însă a uitat de el, iar acum nu se știe dacă mai poate fi recuperat. Este vorba despre aproape două hectare situate pe Drumul Cetății, la numărul 20, în vecinătatea fabricii Roseyarns.

De altfel, investitorul italian este cel care a pus mâna pe acest teren, în 2013, pentru suma derizorie de 15.000 de euro.

Cum a început totul? În anul 2002, Roseyarns a închiriat terenul de la Primăria Bistrița, pentru ca un an mai târziu, în 2003, să solicite în Consiliul Local cumpărarea acelui teren, cu promisiunea că va construi acolo funcțiuni sociale: un cabinet stomatologic, o cantină pentru muncitorii săi, un teren de sport. Practic, terenul a fost achiziționat cu suma derizorie de 0,75 de euro pe metru pătrat, în total în jur de 15.000 de euro. Palma a fost bătută, iar contractual a fost semnat în anul 2004.

Cum terenul a fost lăsat ani de zile exact cum a fost preluat, în 2007, Roseyarns a venit la Primăria Bistrița și a cerut o prelungire a termenului cu încă trei ani, până în anul 2010.

Printre argumentele și explicațiile pentru neînceperea construcției s-au numărat faptul că între cele două proprietăți și anume cea achiziționată și cea deținută deja există o cale de acces, faptul că durează foarte mult obținerea avizelor pentru lucrările de apă și canal sau chiar că s-ar fura materialele de construcție de pe teren.

Consiliul Local a mai acordat o șansă investitorului și a fost de acord cu prelungirea termenului până în 2010. Nici acest termen nu a fost îndeplinit, însă Primăria Bistrița nu s-a grăbit să recupereze terenul, în ciuda faptului că exista un pact comisoriu de gradul IV, care prevede rezoluțiunea (desființarea) contractului fără notificări sau judecată.

Din cauza întârzierilor, Primăria Bistrița rămâne cu buza umflată

Abia în anul 2016, Primăria Bistrița a acționat în judecată investitorul și a cerut recuperarea bunului, în baza nerespectării contractului. Între timp, Roseyarns SRL a intrat în insolvență.

„Nu știu cum de s-a putut uita un asemenea activ atât de mulți ani de zile. Într-un sfârșit, în 2016 s-a depus o acțiune la instanță, care e tot pe acolo, cu privire la rezoluțiunea contractului. Este prevăzută o clauză cu pact comisoriu de gradul IV, adică acel contract se rezoluționează de prim drept, fără notificare, fără alte comentarii, în situația în care investitorul nu-și îndeplinește obligațiile. Aceste obligații evident nu au fost îndeplinite”, a explicat președintele PNL Bistrița-Năsăud și totodată directorul Registrului Comerțului Ioan Turc, într-o conferință de presă.

Dosarul respectiv a fost înregistrat la Judecătoria Bistrița la mijlocul anului 2016. În 16.10.2017 a venit prima hotărâre: judecătorii „admit excepția prescripției dreptului material la acțiunea invocată de Roseyarns SRL și respinge ca fiind prescrisă acțiunea formulată de Primăria Bistrița”.

Cu alte cuvinte, municipalitatea s-a trezit să ceară înapoi terenul mult prea târziu. A contestat această hotărâre, iar Tribunalul Bistrița-Năsăud a menținut hotărârea dată de Judecătoria Bistrița, în luna mai a acestui an.

Deși a pierdut în primă fază terenul, din cauza prescripției faptei, în luna august a acestui an, municipalitatea reușește să obțină redeschiderea dosarului și rejudecarea sa. Primul termen de judecată este stabilit pentru sfârșitul lunii octombrie.

Datoriile SRL-ului au crescut de la un an la altul

Roseyarns SRL a fost înființată în 2001 și are ca obiect de activitate pregătirea fibrelor și filarea fibrelor textile. În ultimii ani a raportat zero angajați, după ce în 2016, SRL-ul susținea că mai are doar un angajat. În 2015, la italienii de la Roseyarns lucrau 124 de persoane, iar în 2014 numărul angajaților a ajuns la 233.

Cifra de afaceri raportată de italieni era zero în 2018, iar pierderile au ajuns la 434.480 de lei. Datoriile s-au cifrat la 8,4 milioane de lei, fiind la jumătate însă comparativ cu anul 2017.

În 2017, pierderile treceau de un milion de lei, iar datoriile ajungeau și ele la 14,4 milioane de lei. În 2016 pierderile erau de 313,625 de lei, iar datoriile se mențineau la 14,6 milioane de lei.

Asta în condițiile în care italienii au încheiat anul 2015 cu o cifră de afaceri de 7,8 milioane de lei. Și atunci se înregistrau pierderi, care treceau de 5,5 milioane de lei. Datoriile ajungeau și ele la 14,6 milioane de lei.

Cifra de afaceri a scăzut constant în ultimii ani. Anii de glorie par să fi fost 2011, când cifra de afaceri ajungea la 41,8 milioane de lei, iar profitul se apropia de 16 milioane de lei. În 2009 s-a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri: 51 de milioane de lei și un profit de aproape 7 milioane de lei. Și datoriile au fost pe măsură, trecând de 92 de milioane de lei.

Cele mai mari datorii au fost înregistrate în anul de criză 2008. Atunci, cifra de afaceri a ajuns la 20 de milioane de lei, pierderile la 14 milioane de lei, iar datoriile la 118 milioane. Datorii mari au fost înregistrate și în 2010 – 83,4 milioane de lei și în 2007, 2006 și 2005, când datoriile au oscilat între 72 de milioane de 78 de milioane de lei.

Din 2015, Roseyarns se află în insolvență, cu peste 20 de creditori care se chinuie să recupereze creanțele. Încă din 2018, unitatea de producție de pe Drumul Cetății a fost scoasă scoasă la vânzare cu 2,1 milioane de euro pentru stingerea datoriilor.

Culmea este faptul că firma este controlată prin Spin Factory SRL, deținută de același italian care s-a ocupat și de Roseyarns. În timp ce Roseyarns se dă de ceasul morții, Spin Factory a raportat în 2017 o cifră de afaceri de 320.000 de lei și un profit de 14.900 de lei.

În 2018 cifra de afaceri a fost de doar 31.723 de lei, iar profitul de doar 4.000 de lei. Deși cifra de afaceri e modestă, Spin Factory a reușit să restituie din 2015 încoace datorii de 400.000 de lei. În 2018 raporta datorii de doar 600 de lei.

Andreea Moldovan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here