Polițistul din IPJ BN depistat de colegii săi că a consumat droguri înainte de a urca la volan, a scăpat definitiv de rigorile legii

Polițistul Dragoș Dumitrean, care în 2022 a fost acuzat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița că a condus sub influența drogurilor, a scăpat definitiv de rigorile legii, după ce Curtea de Apel Cluj a menținut sentința pronunțată anul trecut de Judecătoria Bistrița.

Pe data de 17 aprilie 2022, agentul de poliție Dumitrean Dragoș, în timp ce conducea un autoturism pe DN 17, a fost oprit colegii săi și testat cu drugtestul, rezultatul fiind unul pozitiv la metamfetamine. Bineînțeles, Dumitrean a fost condus la spital, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge și de urină. Aproximativ o lună mai târziu a venit și rezultatul: în urină s-a evidenţiat prezenţa de metamfetamină si amfetamine, însă nu și în probele de sânge.

În fața procurorilor a uzat de dreptul la tăcere, însă în fața instanței a recunoscut starea de fapt expusă în rechizitoriu și a solicitat judecarea sa în procedură simplificată, el fiind totodată de acord ca, în cazul unei condamnări, să presteze muncă în folosul comunității. Instanța a respins însă cererea de judecare în procedură simplificată, astfel că procesul a curs normal.

Instanța de fond: Probatoriul cauzei nu dovedeşte, mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa infracţiunii deduse judecăţii

După aproape doi ani de înfățișări în sala de judecată, în iulie 2024, polițistul a fost achitat. Sentința instanței de fond s-a bazat tocmai pe raportul toxicologic întocmit de IML din care a reieșit lipsa substanțelor interzise în sânge, ceea ce a condus la concluzia că, de fapt, polițistul consumase droguri cu mai multe zile înainte de a fi oprit în trafic de colegii săi, astfel fiind greu de stabilit dacă într-adevăr a fost afectată capacitatea acestuia de a conduce vehicule.

“(…) această instanţă reţine ca fiind absurd ca un judecător, cu studii juridice – deci specialist strict în drept, să ignore concluziile unor medici, şi să reţină că acuzatul ar fi fost sub influenţa substanţelor psihoactive, fără să poată stabili măcar dacă acei compuşi chimici erau activi sau inactivi, şi în contextul în care însăşi noţiunea de «a fi sub influenţa» nu este definită în legea penală sau extrapenală, deci nu este nicăieri definită în drept.

Instanţa mai reţine că este lipsit de relevanţă modul în care IML a răspuns la solicitările instanţei, raportul de expertiză medico-legală având cel puţin valoarea probatorie a unui înscris. Nu în ultimul rând se reţine şi incapacitatea inculpatului de a prevedea că după un interval de timp atât de mare (chiar de 4-5 zile cum este indicat în raportul de expertiză) de la data consumului şi momentul acţiunii de conducere a unui autovehicul, i se mai pot identifica urme chimice în urină. În aceste condiţii, cum niciun observator diligent şi obiectiv nu poate prevedea timpul fizic necesar eliminării complete a unor substanţe chimice, nu se poate reţine că acuzatul a acţionat cu intenţie directă sau indirectă. Instanţa subliniază că pentru a se putea reţine intenţia indirectă, este necesar ca inculpatul să prevadă cel puţin posibilitatea ca în momentul acţiunii de conducere a unui autovehicul să mai aibă încă în organism reziduuri ale substanţelor psihoactive, şi să rămână cel puţin indiferent faţă de această posibilitate. Ori după un interval atât de mare (care poate dura până la 4-5 zile) nu se poate reţine capacitatea obiectivă de prevedere a acuzatului.

Aşadar, având în vedere și prevederile art. 103 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța reţine că în prezenta cauză nu se poate dispune condamnarea inculpatului întrucât probatoriul cauzei nu dovedeşte, mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa infracţiunii deduse judecăţii”, se arată în motivarea sentinței pronunțate de Judecătoria Bistrița.

CA Cluj: Soluţia de achitare, legală

Procurorii nu au fost însă de acord cu soluția instanței bistrițene și au formulat apel, aceștia considerând că sentința nu este una corectă. Astfel, procesul s-a mutat la Curtea de Apel Cluj, unde Parchetul a cerut desființarea hotărârii atacate şi, în urma rejudecării, pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii. Asta în condițiile în care, la momentul comiterii faptei, în corpul polițistului s-a aflat o substanţă psihoactivă, procurorii invocând raportul de expertiză toxicologică întocmit de IML în care, așa cum am arătat mai sus, specialiștii au precizat că în probele de urină s-a constatat reziduuri de metamfetamină și amfetamină.

Instanța clujeană a fost pe punctul de a pronunța sentința definitivă chiar la al doilea termen de judecată, când însă cauza a fost repusă pe rol pentru a se lua în discuție Decizia nr. 25/2025 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că «În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei».

Argumentele procurorilor nu au fost suficient de convingătoare, astfel că judecătorii Curții, ținând cont și de decizia ICCJ din 27 ianuarie 2025, au respins apelul și au menținut sentința pronunțată de Judecătoria Bistrița.

“Din perspectiva situaţiei de fapt imputate inculpatului şi a aspectelor necontestate ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că inculpatul a fost oprit în trafic la data de 17.04.2022 în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare (…) pe un drum public din localitatea (…). Organele de poliţie au procedat la testarea acestuia cu aparatul Drugtest 5000, ce a indicat rezultat pozitiv pentru METAMFETAMINĂ (…), motiv pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgenţă Bistrița unde i-au fost prelevate mostre biologice de sânge și urină. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.717/IX/c/28 din 11.05.2022 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, examenul toxicologic privind pe inculpatul Dumitrean Dragoș efectuat asupra probelor biologice de sânge prin cromatografie pe strat subțire (CSS) a fost negativ pentru amfetamine. Examenul toxicologic efectuat pe proba de urină prin aceeaşi metodă (CSS) a fost pozitiv pentru metamfetamină, la fel ca şi examenul toxicologic prin teste rapide imunochimice BeRight (negativ pentru celelalte substanţe testate).

În cursul judecăţii în primă instanţă s-a întocmit şi depus la dosar raportul de expertiză medico-legală nr. 3183/IX/E/15 din 09.05.2023 emis de IML Cluj-Napoca, prin care s-au oferit explicaţii teoretice referitoare la rezultatele buletinului de analiză toxicologică şi starea conducătorului auto în contextul acestor rezultate, fără a mai fi realizate noi analize chimice ale mostrelor biologice prelevate de la inculpat.

Curtea reţine că prin Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că în cazul infracţiunii prev. de art. 336 alin. 2 C.pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei. S-au reţinut prin considerentele acestei decizii următoarele aspecte esenţiale:

«154. [..] Or, efectele psihoactive se exercită la nivelul creierului, prin afectarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii, iar acestea depind direct de prezența substanței și/sau a metaboliților săi activi în sângele care irigă creierul și structurile nervoase.

153. Solicitându-se opinia Institutului Național de Medicină Legală, specialiștii din cadrul acestuia au arătat că starea de a fi sub influența acțiunii unor substanțe psihoactive este aceea în care se află o persoană după ce a consumat substanțe cu acțiuni psihoactive și care, o dată pătrunse în corp, acționează asupra structurilor sistemului nervos central determinând afectarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii de natură să influențeze abilitățile acesteia de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generând riscuri pentru sine și pentru alții și punând în pericol viața ori sănătatea. Cât timp la nivelul creierului se exercită efectele psihoactive cu afectarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii, persoana se află în starea de a fi sub influenta substanțelor psihoactive, stare care depinde direct de prezența substanței și a metaboliților săi activi în sângele care irigă creierul și structurile nervoase. Pe timpul cât substanța activă se află în sânge se află totodată și în creier, determinând direct starea de a fi sub influență, respectiv aceea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cât substanța activă nu se mai află în sânge, dar în sânge se află metaboliții săi activi într-o concentrație egală sau mai mare cu limita cut-off, este determinată starea de a fi sub influență, respectiv starea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cât substanța activă nu se mai află în sânge, dar în sânge se află metaboliții activi ai substanței într-o concentrație inferioară limitei cut-off, se apreciază că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive, aspect care întrunește un consens științific și medico-legal, european și internațional (EMCDDA, European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction). Limita cut-off este o limită acceptată farmacocinetic toxicologic și medico-legal, stabilită prin studii apreciate la nivel european și internațional, în care substanța psihoactivă se află în respirație, urină, salivă și sânge într-o concentrație care indică un risc de siguranță pentru sine și ceilalți. Pe timpul cât substanța activă și metaboliții săi nu se mai află în sânge, dar substanța încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliți activi și/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază într-un consens științific și medico-legal că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influența substanțelor psihoactive și medico-legal, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanța.

154. Toate aceste concluzii, asupra cărora există un consens științific și medico-legal la nivel internațional nu pot fi ignorate în prezenta analiză. Astfel, dacă atât includerea unei substanțe în categoria celor psihoactive, cât și incriminarea faptei au la bază studii științifice care demonstrează că acestea au efect nociv, afectând sistemul nervos central, determinând modificarea funcțiilor psihice, senzoriale și neuromotorii, aceleași studii științifice trebuie acceptate și atunci când dovedesc că respectivele efecte sunt limitate în timp, ajungând ca, la un moment dat, deși prezentă în corp sub forma metaboliților activi sau inactivi, substanța să nu mai fie aptă să producă niciun efect psihoactiv întrucât nu se mai află în sânge sau în sânge se află metaboliți inactivi sau chiar activi, însă sub limita cut-off, acceptată la nivel internațional.

155. Revenind la definiția noțiunii de influență, ca acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor, rezultă cu evidență că atunci când, deși prezentă în probele biologice, substanța nu mai poate produce niciun fel de schimbare asupra persoanei, nu mai are nicio înrâurire, nu mai are aptitudinea să producă vreun efect asupra sistemului nervos central, nu se poate considera că cerința esențială atașată elementului material al laturii obiective a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 2 din Codul penal este îndeplinită».

În raport de cele statuate cu efect obligatoriu de către instanţa supremă prin decizia de dezlegare a unei chestiuni de drept, în opinia instanţei de control judiciar, prezenţa substanţelor psihoactive în mostra de urină prelevată de la inculpat nu mai reprezintă o premisă suficientă pentru a reţine că inculpatul s-a aflat la momentul conducerii vehiculului sub influenţa substanţelor psihoactive în accepţiunea dispoziţiilor art. 336 alin. 2 C.pen. Pentru a reţine astfel starea persoanei de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive (în lumina normei de incriminare în discuţie), în urma adoptării deciziei ante-menţionate, este necesar ca în sângele inculpatului să se identifice fie substanţa activă, fie metaboliţii activi ai substanţei într-o concentrație egală sau mai mare cu limita cut-off, situaţie ce nu este incidentă în prezenta cauză. Prin analizele de laborator efectuate cu metodele de care SJML Bistrița-Năsăud dispunea la momentul întocmirii expertizei medico-legale, în mostra de sânge prelevată de la inculpat nu au fost identificate substanţe psihoactive, iar alte analize nu mai pot fie efectuate deoarece probele au fost incinerate.

Prin urmare, în raport de cele statuate de instanţa supremă prin decizia obligatorie anterior analizată, tipicitatea obiectivă a infracţiunii prev. de art. 336 alin. 2 C.pen. nu este întrunită în privinţa faptei imputate în prezenta cauză inculpatului Dumitrean Dragoș, nefiind îndeplinită condiţia ataşată elementului material ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul realizării acţiunii ce reprezintă verbum regens, aceea a conducerii vehiculului pe drum public. Astfel, soluţia de achitare a inculpatului este legală şi nu se impune reformarea sentinţei apelate.

În lumina considerentelor anterior expuse, nu se mai impune examinarea motivelor ce au stat la baza soluţiei de achitare dispuse de instanţa de fond”, se arată în motivarea sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj.