Otniel Podea, fost ofițer BCCO, băgat la zdup pentru identitate falsă! În urmă cu 9 ani a snopit în bătaie un dejean și a fost data afară din Poliție

903

Un fost ofițer BCCO a ajuns după gratii pentru următorii doi ani, după ce a folosit o identitate falsă. Acesta a mai avut o condamnare anterioară de un an de închisoare cu suspendare pentru purtare abuzivă, după ce l-a snopit în bătaie pe un dejean, pe care l-a confundat cu un proxenet. Podea a fost încarcerat la Penitenciarul Bistrița.

Este vorba despre fostul subinspectorul de poliţie Otniel Podea, care a activat în cadrul Biroului de Combatere a Criminalității Organizate Cluj, care în iulie 2015, a participat la o licitație prin care a fost scos la vânzare un apartament al unor bistrițeni care nu mai reușiseră să își plătească ratele la bancă și astfel s-a ajuns la executare silită.

“A uitat” să dea și procura

Numai că, fostul polițist nu se prezentase în nume propriu, ci în numele fratelui său, predând executorului buletinul acestuia, dar fără a prezenta și împuternicirea autentificată la notar în posesia căruia el se afla. Drept urmare, fostul ofițer BCCO Cluj a ajuns în fața procurorilor care l-au trimis în judecată în 2017, dosarul ajungând pe rolul Judecătoriei Cluj.

“La data de 2.07.2015 inculpatul Podea Otniel s-a deplasat la Biroul Executorului Judecătoresc Ș. I. C., unde s-a prezentat sub identitatea fratelui său Podea E., legitimându-se cu cartea de identitate a acestuia în fața executorului judecătoresc și a participat la licitație, adjudecând în final apartamentul scos la vânzare.

Situația de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate.

Astfel, atât în declarațiile din faza de urmărire penală, cât și în declarația din faza de judecată inculpatul a arătat că s-a prezentat la sediul Biroului Executorului Judecătoresc Ș. I. C. și a participat la licitația care a avut ca obiect vânzarea imobilul – apartament situat în Bistrița (…), dar a arătat că a participat în numele fratelui său P. E., în baza împuternicirii pe care o avea de la dânsul.

Inculpatul a declarat că la sediul executorului, (…) i-a înmânat unui angajat al acestuia (…) acte necesare în vederea participării la licitație , respectivoferta de cumpărare, dovada plății cauțiunii și actul de identitate al fratelui său, P. E.

Ulterior , inculpatul , alături de un alt participant la licitație , respectiv domnul I. I. V., au fost chemați în biroul executorului judecătoresc, li s-a citit publicația de vânzare, au licitat iar în cele din urma inculpatul a adjudecat imobilul.

Inculpatul a mai arătat că avea asupra sa cartea sa de identitate, dar nu i-a înmânat-o executorului și nici angajatului acestuia, singura carte de identitate înmânată fiind cea a fratelui său .

În același timp inculpatul a arătat că în timpul licitației a fost apelat doar pe numele de familie și că executorul a avut la dispoziție în timpul licitație copia cărții de identitate a fratelui său și nu originalul.

Declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului Ș. I. C., executor judecătoresc și cu declarația martorului M. M. B. , ambii declarând că inculpatul s-a prezentat la licitație i-a dat martorului M. actele necesare în vederea participării la licitație, respectiv cartea de identitate, cererea de participare și recipisa de consemnare ca cauțiunii, ulterior a fost făcută o copie de pe cartea de identitate , iar actele au ajuns la executorul judecătoresc care a ținut licitația în sala de ședințe.

Ambii martori au declarat că în momentul licitației executorul a avut la dispoziție o copie a cărții de identitate .

Martorul Ș. a declarat că probabil i s-a adresat inculpatului doar cu numele deoarece nu au fost decât doi participanții la licitație, cu nume diferite și nu ar fi existat posibilitatea unei confuz ii.

În plus, martorul M. a afirmat că «poate garanta că fotocopia (cărții de identitate) care există la dosarul execuțional este făcută cu aparatul din biroul executorului judecătoresc deoarece prezintă un semn particula , respectiv o linie în partea de jos a paginii».

Având în vedere aceste elemente care rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorilor Ș. și M., coroborate cu înscrisurile existente la dosar instanța poate reține cu certitudine că inculpatul a participat la licitația privind imobilul apartament situat în Bistrița (…) și l-a adjudecat, prezentând în acest scop cartea de identitate a fratelui său P. E.”, arată instanța.

Ținând cont de toate probele din dosar și de declarațiile martorilor, instanța mu l-a crezut pe cuvânt pe fostul polițist.

“În același timp instanța nu poate reține apărarea inculpatului potrivit căreia acesta s-a prezentat la licitație în numele fratelui său, în temeiul procurii autentice pe care o avea de la acesta și în toate etapele licitație el a avut reprezentarea că este «acoperit» de puterea mandatului său.

Astfel, văzând declarațiile inculpatului , declarația martorului Ș. și înscrisurile existente în dosarul execuțional , respectiv, procesul verbal de participare la licitație din data de 02.07.2015 și actul de adjudecare instanța poate stabili cu certitudine că inculpatul s-a prezentat la licitație fără a preciza în niciun moment că participă în numele fratelui său, în baza mandatului de la acesta. (…)

În acest context instanța nu va putea reține principala apărare a inculpatului , respectiv lipsa laturii obiective a infracțiunii. (…)

În același timp nu pot fi reținute apărările inculpatului nici cu privire la faptul că acesta nu s-a legitimat în fața executorului judecătoresc iar înmânarea actului de identitate al fratelui său unui funcționar al biroului executoresc nu echivalează cu prezentarea în fața unei persoane prevăzute de art. 175 Cod Penal.

Chiar dacă executorul judecătoresc la momentul desfășurării licitației a avut în fața sa doar o copie a cărții de identitate aceasta reprezintă o legitimare în sensul articolului 327 Cod Penal deoarece, bazându-se pe uzanțele biroului său, executorul a avut reprezentarea că în fața sa se află un document de identitate al părții, el știind că funcționarul din biroul său execută fotocopii de pe documentele de identitate ale părților, fotocopii ce sunt suficiente în completarea dosarului execuțional.

Nu există niciun temei pentru care instanța ar putea reține că neprezentarea unui act de identitate în original ar duce la neîndeplinirea cerințelor esențiale ale infracțiunii deoarece este evident că prin conduita inculpatului, funcționarul public a fost indus și menținut în eroare, astfel încât starea de pericol pentru valorile juridice protejate respectiv, relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care societatea o are în constatările organelor competente cu privire la identitatea unei persoane a fost realizată, neavând importanță că pentru aceasta s-a folosit o copie a actului identitate sau actul în original.

Ba mai mult decât atât inculpatul a folosit chiar actul de identitate al fratelui său , în original , copia fiind făcută de un funcționar al biroului , martorul M. M. B., iar doar modalitatea de organizare a procedurii de licitație la biroul executorului a făcut ca în fața acestuia să ajungă doar copia actului, copie care purta același mențiuni cu cele ale actului original și din care reieșea aceeași stare de fapt în ceea ce privește identitatea participanților.

Pentru aceste motive instanța va reține că s-a reținut corect în rechizitoriu că inculpatul s-a prezentat sub identitatea fratelui său P. E., legitimându-se cu cartea de identitate a acestuia în fața executorului judecătoresc Ș. I.C., cu ocazia licitației publice organizate în vederea vânzării unui apartament situat în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în dosarul execuțional nr. (…)”, arată Judecătoria Cluj în motivare.

Mai mult decât atât, instanței, care a pus accent pe faptul că Otniel Podea a fost polițist, i s-a părut curios că a prezentat doar actul de identitate a fratelui său, nu și procura specială, care ar fi demonstrat că era împuternicit să îl reprezinte la tranzacția respectivă.

“Tocmai această deținere a cărții de identitate a fratelui său , în original , ridică serioase semne de întrebare cu privire la teoria inculpatului, deoarece acesta nu a ezitat să înmâneze funcționarului cartea de identitate a fratelui său , dar a uitat cu desăvârșire faptul că acesta nu este prezent iar el deține o procură care să îi ateste calitatea.

Oricât de puține cunoștințe juridice în domeniul civil ar avea inculpatul și făcând chiar în totalitate abstracție de calitatea de fost polițist a inculpatului , instanța nu poate reține că inculpatul nu a știut ce înseamnă cuvântul „subsemnatul ” și mai mult decât atât nu și-a pus întrebarea de ce la toate rubricile și în toate mențiunile din procesul verbal de licitație, din actul de adjudecare , din recipisă , din cererea de participare la licitație este trecut numele fratelui său , respectiv «Podea E.»”, a mai precizat instanța clujeană .

Drept urmare, acesta a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea la un an de închisoare. Numai că Podea mai avea o condamnare anterioară tot de un an de închisoare, pentru purtare abuzivă, infracțiune comisă pe vremea când era polițist la BCCO, astfel că pedeapsa rezultantă a fost de 2 ani de închisoare cu executare.

Mașină de dat pumni! Creier, niet!

Condamnarea anterioară pentru purtare abuzivă a fost pronunțată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2014.

Ce s-a întâmplat de fapt?

În noaptea de 13/14 aprilie 2010, Otniel Podea, pe atunci subinspector de poliție în cadrul BCCO Cluj, împreună cu agentul şef de poliţie Daniel Mora, și el angajatul aceluiași birou, l-au snopit în bătaie pe un bărbat din Dej, Alex Vaida, pe care îl confundaseră cu un proxenet. Omul, care în noaptea bătăii ieșise din casă să își caute pisica, s-a ales cu circa 40 de zile de îngrijiri medicale, mare parte din ele petrecute în spital.

În noaptea cu pricina, Podea și Mora, așa cum am precizat se aflau în Dej, alături de polițiști dejeni, cu misiunea de identificare și luare în evidență a persoanelor care practică prostituția, a persoanelor care se află în compania persoanelor care practică prostituția și a celor care le supraveghează, adică a proxeneților. Din zona autogării din municipiu, dar și de pe alte trase cunoscute că își duc veacul prostituatele, au cules pe câteva dintre acestea și le-au dus la poliție pentru audieri. După ce au ajuns la poliție fetelor au început să le sune telefoanele, polițiștii constatând că ele sunt apelate de pe același număr. Podea, bănuind că e proxenetul acestora, a luat telefonul uneia și s-a dat drept clientul acesteia, spunându-i totodată „peștelui” că fata i-ar fi furat bani. Drept urmare, Podea i-a cerut bărbatului de la celălalt capăt al firului să vină la o întâlnire în zona autogării. Acolo însă, el și Mora au dat peste Vaida, care ieșise din casă să își caute pisica, și pe care l-au luat drept proxenetul cu care se vorbise la telefon.

“Urmare a acestei convorbiri, inculpații Podea Otniel și Mora Daniel, împreună cu martora J. R. R., s-au deplasat în zona autogării (…), cu autovehiculul de serviciu Mercedes Vito cu numere de înmatriculare (…), neinscripționat, de culoare albastră, în scopul depistării și identificării presupusului proxenet.

Întrucât se stabilise exact locul de întâlnire, odată ajunși în zona respectivă, cei doi inculpați au observat la intersecția (…) un bărbat – partea vătămată V. A. R.(…) și care, arată că la ora respectivă, ieșise pe stradă să-și caute pisica.

Inculpații Podea Otniel și Mora Danielau considerat (conform susținerilor lor), că acesta ar fi suspect, mai precis, că ar fi proxenetul pe care îl așteptau, astfel că au coborât din mașină, mai întâi inculpatul Mora și, apoi și inculpatul Podea și i-au solicitat lui V. A. R., să prezinte un act de identitate.

De menționat că, deși inculpații însuși precizează că au luat-o pe J. R. cu ei pentru ca potențialul proxenet să vadă că este cu ei, altfel nu ar fi avut ce să discute cu acesta și, la rândul lor să-l poată identifica, au recunoscut că, fără a o întreba pe J. R. (care a rămas în mașină pe tot timpul derulării incidentului) dacă bărbatul respectiv este cel care a apelat-o sau măcar să o lase să coboare din mașină, spre a fi văzută de acesta, au mers la partea vătămată și, fără a se prezenta în vreun mod, fără a-și declina calitatea profesională, i-au solicitat un act de identitate.

Partea vătămată le-a spus că nu are actul de identitate asupra sa, dar că locuiește în imediata apropiere și că poate să-și strige soția să-i aducă actul de identitate, dacă este necesar, indicându-le în același timp imobilul în care locuiește și a spus că se numește V. R..

Cu toate acestea, inculpatul Podea Otniel l-a apucat pe V. A. R.de încheietura unei mâini și i-a spus să urce în autovehicul, trăgându-l de mână pentru a-l urca în dubă.

Partea vătămată a ripostat, s-a împotrivit a fi urcată în mașină, astfel că Podea Otniel a lovit-o cu piciorul lui în fluierul piciorului, aceasta a căzut la pământ, iar Mora a lovit-o în zona cefei, din spate, după care ambii inculpați, au început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele, deși partea vătămată, în afară de faptul că nu a înțeles să dea curs solicitării inculpaților de a urca în mașină și a merge la poliție (pentru că, spune ea, nu avea nicio treabă cu poliția), nu îi agresase în nici un mod, nici fizic, nici verbal .

Partea vătămată V. A. R. a început să strige după ajutor, strigătele victimei fiind auzite de soția acesteia, V. V., care a mers în grabă în locul respectiv și l-a văzut pe soțul său întins pe jos, cu fața la pământ, observând că inculpatul Podea Otiniel îl lovea în mod repetat, cu picioarele în zona trunchiului și auzind când soțul său striga în continuu că nu mai poate și spunea:«mi-au rupt mâna , nu-mi mai simt mâna».

V. V. le-a spus inculpaților că este însărcinată și să nu mai dea în soțul său, auzind totodată că aceștia l-au jignit în continuu pe V. A. R., strigându-i că este „gunoi” și solicitându-i în mod repetat să tacă din gură.

De asemenea, V. V. l-a prins de mână pe Podea Otiniel, rugându-l să nu-l mai lovească pe V. A. R., însă acesta a luat-o de braț pentru a o îndepărta din locul respectiv.

Incidentul în integralitatea sa a fost observat de J. R., rămasă în mașina poliției, aspect confirmat și de către inculpatul Mora, care arată că martora a putut vedea și auzi ce se întâmplă, deoarece ușa de la mașină a rămas deschisă.

De asemenea, martora B. S. P., o altă persoană care practică prostituția și aflată în zonă la momentul respectiv, a văzut când partea vătămată a fost agresată de către ambii inculpați, relatând aceleași aspecte ca și J. R. și partea vătămată – că V. A. R. a fost lovit cu pumnul în ceafă, iar după ce s-a aplecat și s-a lăsat în jos, victima a fost lovită de mai multe ori cu pumnii în zona cefei și a capului și cu picioarele în zona coastelor și a spatelui. Martora este cea care a sesizat incidentul la numărul telefonic de urgență 112, deoarece s-a «speriat foarte tare … relatând că doi bărbați îl bat foarte rău pe un al treilea».

Astfel, la fața locului au sosit două echipaje de la Poliția Dej , la solicitarea martorei B., dar și a inculpatului Mora care, a solicitat ajutor, constatând că, împreună cu colegul Podea, nu pot face față situației, nu reușeau să introducă partea vătămată în mașină.

Cu o mașină au sosit la fața locului, martorii (…) toți, lucrători de poliție, la Ordine Publică , respectiv, la Serviciul de Combatere Crimei Organizate.

Partea vătămată era căzută la pământ, iar inculpații, peste ea, încercau să o imobilizeze, în acest scop cerând niște cătușe colegilor sosiți la fața locului. Martorul R. C. a fost cel care a scos cătușele, partea vătămată s-a a opus încătușării, astfel că a fost nevoie ca mai multe persoane dintre cele sosite, inclusiv inculpații, să o imobilizeze pe partea vătămată. I s-au pus cătușele pe o mână, i s-a întors mâna la spate și apoi, s-a reușit încătușarea acesteia și urcarea în mașina poliției, cea cu care veniseră inculpații. În mașină, s-a permis și accesul părții vătămate V. V., ambii soți fiind transportați la secția Poliției Municipiului Dej, cu autovehiculul inculpaților.

În incinta respectivă, V. A. R. a fost dus în biroul nr. 10, al formațiunii poliției de investigații criminale, unde după câteva momente, fiindu-i rău, în urma rănilor suferite, partea vătămată s-a întins pe pardoseală, solicitând în mod repetat să fie chemată ambulanța.

În cele din urmă, având în vedere starea părții vătămate V. A. R., a fost sesizat Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj(…).

Partea vătămată a fost preluată de către echipajul ambulanței, cu targa, (…) și transportată ulterior la mai multe unități spitalicești, de urgență. Echipajul ambulanței a constatat, la o examinare sumară că V. A. R. suferise contuzii, traumatism cranio-cerebral și traumatism al coloanei vertebrale .

Potrivit certificatului medico-legal emis de IML Cluj la 16.04.2010 – partea vătămată V. A. R. prezenta la această datăleziuni corporale (traumatism vertebral cervical, traumatism cranio-facial minor, excoriații frontale, contuzie toracică cufractură claviculă dreaptă(…), contuzie lombară, contuzie antebraț și genunchi drept ) datând din 13.04.2010, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Pentru același nr. de zile de îngrijiri medicale sunt și concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală – INML Mina Minovici București din 25.12.2012, avizat de Comisia Superioară Medico – Legală, care menționează că fractura de claviculă s-a produs la 13.04.2010, având în vedere absența unor date medicale care să ateste o fractură de claviculă anterior acestei date, precum și diagnosticele consemnate în documentația medicală pusă la dispoziție și buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010”, se arată în motivarea instanței.

După ce a fost condamnat definitiv la un an cu suspendare, în 2014, Otniel Podea a fost dat afară din poliție.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here