Relatam în ediția tipărită de săptămâna trecută a Gazeta de Bistrița că procesul dintre Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă (SCDP) și moștenitorii foștilor proprietari ai terenurilor din perimetrul stațiunii e încă în faza de depuneri de întâmpinări și cereri de intervenții. Oamenii implicați în proces sunt extrem de furioși pe instituțiile statului care pur și simplu își bat joc de ei de atâția amar de ani și nu își pot recupera averile antecesorilor lor. Și într-o situație dată nu poți să nu te întrebi: Ce și ale cui interese sunt în spate? Cine ține cu tot dinadinsul să calce în picioare dreptul de proprietate ale acestor oameni și contestă acum calitatea lor de moștenitori care a fost recunoscută definitiv de instanțele de judecată de mai bine de 12 ani?

Săptămâna trecută am promis că vom relata cum și-au modificat cererea de chemare în judecată cei de la SCDP, precum și ce susțin în cererile lor de intervenție Academia de Științe Agricole (ASAS) condusă de Valeriu Tabără, și Ministerul Agriculturii, condus până de curând de social-democratul Adrian Chesnoiu, ambele cereri fiind evident în favoarea SCDP.

Entități diferite, același text, aceleași aberații, o singură minte

Comparând actele depuse de SCDP și de ASAS, nu putem să nu ne întrebăm a cui este de fapt lupta din instanță: a SCDP sau a celor de la ASAS, fiindcă cererea de modificare a acțiunii introductive este copy-paste cu cererea de intervenția a celor de la ASA. Înclinăm să credem că e a celor din urmă, fiindcă pentru ei e esențială existența unor astfel de stațiuni, și mai ales că SCDP este guvernată de ASAS.

Nu contestăm importanța stațiunilor de cercetare și dezvoltare, indiferent de natura lor – agricole, pomicultură, silvicultură, etc., însă de 30 de ani de cânt foștii proprietari ori moștenitorii acestora își revendică fostele averi, avea timp berechet să cumpere teren în altă parte, ori să răscumpere actualele suprafețe. Dar deh, e mai ușor să furi ce e a altuia și obții gratis, decât să dai un ban și să devii proprietar cu acte în regulă.

Și așa cum au obținut, în 2009, trecerea suprafețelor de teren din proprietatea privată a statului în domeniul public al statului, tot așa puteau cere inițierea unei legi pentru a putea cumpăra acel pământ. Asta dacă nu cumva au deja cadrul legal să facă astfel de achiziții. Iar în ceea ce privește bugetul… se rezolva și asta.

Pe de altă parte, există o întrebare mare și lată: DE CE LUPTĂ PENTRU ACESTE SUPRAFEȚE SCDP ȘI ASAS CARE DOAR FOLOSESC TERENURILE, IAR ADS, reprezentantul de drept al actualului proprietar, STATUL ROMÂN, STĂ ȘI DOARME ȘI NU SCOATE UN CUVÂNT?????

Dar să revenim la ceea ce au scris cei de la SCDP+ASAS în documentele depuse la dosarul cauzei

Astfel, la începutul lunii iunie, SCDP și-a completat cererea de chemare în judecată cu noi capete de cerere, în timp ce ASAS a depus cerere de intervenție în favoarea SCDP. Repetăm, textul e identic, făcut de aceeași mână.

Astfel, SCDP (ASAS) solicită instanței să constate nulitatea absolută parțială a mai multor hotărâri ale Comisiei Județene Bistrița-Năsăud, adoptate în anii 1991, 2003, 2006 și 2007, precum și a proceselor verbale de delimitare întocmite de Comisia locala de fond funciar Bistrița.

SCDP (ASAS) mai cere instanței să constate “inexistența dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor Filimon Aurel și Grafi Hans Heinz asupra terenului ce constituie fost amplasament întabulat anterior preluării pe numele Schneider Maria în CF veche 240 Bistrița cu numerele cadastrale 6035/2”, precum și “inexistența dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor Baruch Avram, Baruhoglu Isac, Dan Flavius Tudor, și Pletosul Virginia asupra terenului ce constituie fost amplasament întabulat anterior preluării pe numele societății comerciale Stamboli în CF 99 veche Bistrița cu numerele cadastrale top”, precum  și “dreptul de proprietate publică a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în administrarea asupra suprafețelor de teren provenite din CF veche 99 și 240 Bistrița mai sus menționate, situate actualmente în Tarlaua 27, înscrise în anexa Legii nr 290/2002 modificată prin Legea nr. 147/2004, preluate ca atare în Anexa 3.30 a Legii 45/2009 (….)”.

Noaptea minții! Ăștia contestă tot: proprietari, moștenitori, și CF-uri

“Prezenta acțiune are ca scop verificarea și stabilirea inexistenței îndreptățirii persoanelor care au formulat cereri cu privire la suprafețele de teren din perimetrul stațiunii SCDP Bistrița ce au figurat intabulate în CF vechi nr. 99 și nr. 240 Bistrița și a constatării lipsei calității de proprietar a autorului pe care îi moștenesc pârâții, terenuri care nu sunt în realitate foste amplasamente în sensul legii reparatorii, condiție neîndeplinită și față de care în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 541 din 12.07.2016 ca5re are în vedere exclusiv ipoteza în care aceste terenuri propuse a fi restituite de către pârâtele comisii sunt pe vechi amplasament deținut în proprietate de către autorul petenților.

Subliniem că niciodată nu s-a verificat de către o instanță în niciunul dintre litigii inexistența dreptului de proprietate a autorului pârâților, domenialitatea fiind apărată pe alte motive de nulitate, iar acțiunile au fost respinse pe motive de procedură sau pentru lipsa de introducere în litigiu a persoanelor fizice beneficiare ale hotărârilor comisiilor de fond funciar.

În acest caz particular, în c are cu o bună credință evidentă, instanțele judecătorești și de contencios administrativ au preluat atestările comisiilor de fond funciar, au analizat speța preluând calitatea de moștenitori ai pretinșilor foști proprietari ce rezultă din hotărârile comisiilor de fond funciar, care dovedesc ca fiind ilegal întocmite pentru o parte dintre persoanele înscrise pe aceste amplasamente”, au precizat cei de la SCDP (ASAS) în documentul depus la dosarul cauzei.

Concret și pe românește spus, reprezentanții SCDP contestă cu neobrăzare calitatea de proprietari a persoanelor care de fapt au deținut proprietățile anterior naționalizării de către comuniști a terenurilor din actualul perimetru al stațiunii, în condițiile în care moștenitorii respectivilor proprietari au la baza cererilor de revendicare acte de Carte Funciară!!!

Au mâncat ceva stricat?

Un alt aspect care îi deranjează foarte tare pe cei de la SCDP (sau mai bine zis ASAS) este faptul că reprezentanții comisiei locale de fond funciar solicită pentru cererile de reconstituire suprafețele de teren pe vechile amplasamente. În mod ciudat, dar mai ales nesimțit, aceștia susțin că moștenitorii foștilor proprietari puteau fi puși în posesie încă din anul 2009, an în care stațiunea se judeca cu comisia locală și cu cei care își cererea terenurile înapoi, în același an terenul fiind trecut în domeniul public al statului și astfel nu a mai putut fi retrocedat.

„Un alt aspect esențial avut în vedere în contextul căruia se încalcă regimul juridic al terenurilor stațiunii este premisa falsă a comisiilor pârâte că nu mai există teren disponibil necesare pentru soluționarea cererilor de reconstituire formulate de aceste persoane, atestată de aceste pârâte contrar realității obiective, ADS având în administrare încă din 2001 suprafața de 144 ha disponibilizată de către subscrisa la solicitarea comisiei județene, în vederea reconstituirii drepturilor de proprietate. Această suprafață este disponibilă și astăzi în anul 2022, dar nici până în prezent comisiile nu au solicitat sau depus vreo documentație de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 144 ha, conform adresei Agenției Domeniilor Statului – serviciul central din București nr (…).

Persoanele înscrise puteau fi puse în posesie încă din anul 2009 pentru diferențele solicitate, astfel cum au fost validate ca fiind îndreptățite prin HCJ nr. 825/2007, având în vedere că abia după punerea lor în posesie se putea stabili care ar mai fi fost suprafața necesară, mai ales că în urma reparcelării suprafeței rezultau mai multe suprafețe care figurează cu destinația drumuri și canale, alocate de stațiune  pentru parcelarea sa în funcție de culturile și plantațiile proprii, dar care în realitate nu mai există, fiind cultivate și actualmente cu destinație agricolă.

În plus, suprafața lăsată este una compactă de 110, 3246 ha, din care 78,2120 sun pe raza municipiului Bistrița și 32,1126 ha pe raza UAT Slătinița, de o parte și de alta a drumului principal.

Precizăm că procesul verbal de delimitare din 11.05.2017 nu respectă afectațiunea specială a terenurilor rămase, deoarece parcelele delimitate NU AU ACCES DISTINCT, drumurile din stațiune sunt incompatibile cu trecerea terților prin perimetru și nu permit accesul celor cărora li s-ar restitui. Delimitarea trebuie făcută la marginea perimetrului , conform art. 22 ind. 3 din Legea 290/2002 în vigoare la adoptarea HCJ 825/2007 pentru a avea acces de la calea publică, alta decât cele care deservesc activitatea de utilitate publică, perimetru care să rămână la rândul lui compact și propriu acestei activități. Prin urmare, se creează premisele altor litigii și se încalcă regimul proprietății publice cu afectațiune specială (restul terenului ce rămâne stațiunii) ce atrage la rândul său nulitatea absolută a procesului verbal de delimitare întocmit la 10 ani după adoptarea HCJ 825/2007”, au mai notat cei de la SCDP în cererea de modificare a acțiunii introductive, același text fiind scris și de ASAS în cererea de intervenție.

O altă solicitare de noaptea minții este ca instanța să verifice dacă proprietarii înscriși în Cartea Funciară pe suprafețele revendicate sunt aceiași cu antecesorii persoanelor care au revendicat respectivele suprafețe și care, culmea!!!, au depus actele de Carte Funciară și sunt înscrise în Anexa 29! Deci altă solicitare nesimțită și care sfidează logica.

Chiar dacă a existat o intenție a instanței de contencios în acest sens, finalmente această verificare nu s-a realizat, ci s-a prezumat (n. r. – ?????!!!) că HCJ reflectă realitatea și este un act prezumat legal, nefiind desființat sau anulat până la acea dată. Așadar, verificările s-a efectuat strict în raport de amplasamentele delimitate în anul 2017, în raport de unele cărți funciare în care s-a prezumat și s-a pretins că au fost întabulați autorii. Actele juridice reflectă contrariul”, au mai notat SCDP și ASAS în documentul depus la dosarul cauzei.

Concret, SCDP și ASAS pun la îndoială cărțile funciare vechi după care au fost efectuate de altfel și expertizele judiciare cerute de instanțe de-a lungul lungilor ani de procese.

Mai mult, SCDP și ASAS cheamă instanțele de judecată “clarifice legalitatea hotărârilor de validare, atât a dreptului cât și a celor de validare a amplasamentului, în ce măsură persoanele înscrise în Anexa 29 sunt îndreptățite din perspectiva calității de fost proprietar a autorului acestora, respectiv dacă calitatea de proprietar al autorului a existat in concreto pe aceste amplasamente. Clarificarea trebuie să fie în sensul stabilirii existentei calității de proprietar al autorului și astfel titlul statului ar lipsi de plano sau, dimpotrivă, în cazul în care autorul nu a fost proprietarul acestor amplasamente, respectiv a celor din CF vechi 99 și 240, terenul preluat rămâne în proprietatea publică a statului și cu afectațiune specială, fiind declarate indispensabile pentru activitatea de cercetare”, mai notează reprezentanții SCDP și ASAS.

Din același document reiese faptul că, deși în timp s-au mai făcut retrocedări din perimetrul stațiunii, nici conducerea acesteia, dar nici cea a ASAS nu s-a împotrivit, astfel că la un moment dat s-a trezit cu suprafața fărâmițată. Și cu ce sunt de vină oamenii care își cer înapoi, de mai bine de 12 ani, averile? Cum de toate, dar toate instanțele le-au dat lor dreptate și nu SCDP sau ASAS sau Guvernului, cum a fost ultimul dosar respins de Înalta Curte de Casație și Justiție? Sau în România puterea de lucru judecat nu este valabilă și de fiecare dată sunt găsite portițe pentru a mai deschide și a mai purta alte procese?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here