Miza marionetelor statului subteran

133

Existența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție frământă opinia publică de ceva vreme și se duce din nou o campanie agresivă împotriva ei. De fapt, SIIJ a devenit, în general, ținta magistraților care nu se simt cu adevărat independenți sau a celor interesați în eșecul statului român. În timp ce se încearcă în plenul CSM blocarea validării Adinei Florea la conducerea SIIJ, judecătoarea Dana Gîrbovan a făcut, din nou, declarații exepționale de un mare curaj, explicând necesitatea existenței Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Motivația de a nimici secția specială este ascunsă după așa zisa luptă împotriva corupției, pentru prefăcuta luptă pentru apărarea statului de drept și se perpetuează ideea că Adina Florea ar fi propulsată politic la conducerea SIIJ și că ar avea interesul de a-i intimida pe magistrații ”independeți”.

Președintele UNJR, judecătorul Dana Gîrbovan a explicat într-un interviu pentru Mediafax necesitateaexistenței Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. De altfel, Dana Girbovan a afirmat că, spre deosebire de vechea secție a DNA, SIIJ are o activitate transparentă, fiind obligată să-și prezinte anual activitatea în fața CSM, fapt ce elimină riscul abuzurilor, precum cele comise de către secția DNA condusă de Florentina Mirică, secție care a deschis numeroase dosare din oficiu împotriva unor magistrați, sub pretextul soluțiilor adoptate de către aceștia în dosarele pe care le instrumentau.

„Am văzut în ultimele zile din nou o campanie agresivăîmpotriva noii Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Ideea acestei secții (și faptul că ea a fost susținutăși de UNJR, și de AMR și de mulți alți colegi care nu sunt atât de vocali) n-a apărut din neant. Că nu vrem noi neapărat să avem noi o secție anume care să cerceteze infracțiunile, ci a fost o nevoie de a se da judecătorilor și procurorilor garanții suplimentare împotriva cercetărilor. Pentru că s-a dovedit că foarte ușor astfel de cercetări – făcute fără niciun fel de control, de garanție de independență – pot să devină mijloace de presiune împotriva judecătorilor.

Iar lucrurile au fost mult mai grave decât ne-am imaginat noi vreodată. Au fost judecători trimiși în judecată pentru simplul motiv că procurorii au considerat că hotărârea respectivă este nelegală sau netemeinică. Este recent publicată o hotărâre a Înaltei Curți datăîn cazul doamnei judecător Gabriela Bîrsan, unde au fost 4 judecători trimiși în judecată. Și acolo se aratăîn mod explicit că a trimite un judecător în judecată pentru hotărârea pronunțată este un atac la adresa independenței sale. Și așa este. Lucrurile acestea s-au întâmplat și nu este singurul caz.

Or, rolul acesta de verificare a legalității vine tot din procuratura stalinistă. Dar nici măcar aceea nu trimitea în judecată judecătorii și-i cerceta penal pentru hotărâri, ci Procurorul General putea să atace cu recurs în anulare o hotărâre judecătorească.

Motivul pentru care un judecător este independent este următorul: între stat și cetățean, cine este mai puternic? În mod evident, statul. În măsura în care tu ai cele două părți în sala de judecată, rolul statului de drept este să se asigure că cele două părți – aflate într-o disproporție vădită de forțe – în fața judecătorului sunt egale. Ceea ce înseamnă că niciuna din ele nu are un mijloc de presiune mai puternic asupra judecătorului. Or, dacă judecătorii care judecau în special cauze de corupție cu impact mediatic mare aveau temerea că hotărârea pe care o vor da ar putea atrage din partea DNA (unde se afla serviciul de anchetare a magistraților în acea perioadă), ar putea să-i deschidă ulterior dosar penal judecătorului, aveai deja un mijloc de presiune în favoarea statului – și încă unul foarte puternic.

Și foarte grave, dar și foarte relevante în acest sens sunt discuțiile dintre procurorii de la DNA Oradea care au apărut în spațiul public, în care aceștia vorbeau despre cum să facă dosare anumitor judecători (și unii dintre ei chiar judecau cauze ale DNA-ului), pentru cași celorlalți să li se facă frică. Or, așa ceva este nu revoltator, ci înspăimântător pentru dreptul fiecărui cetățean de a fi judecat în mod corect și echitabil. Despre cetățeni este vorba. În final, judecătorii pot să nu vrea să dea hotărârile în funcție de lege și de conștiință, dar cel afectat este cetățeanul și dreptul său fundamental la un proces echitabil.

Dacă o parte este nemulțumită de o hotărâre judecătorească, exercităîmpotriva acelei hotărâri calea apelului, a recursului sau o cale extraordinară. Aceleași căi le are și parchetul. Nu putem permite parchetului să aibăîn plus o cale pe care partea nu o are – respectiv să spună: ”hotărârea este vădit netemeinicăși nelegală, deci ai săvârșit un abuz în serviciu și trimitem în judecată judecătorul respectiv”. Pentru că atunci judecătorul nu va mai da nicio hotărâre în baza legii și a conștiinței sale, ci și a gândului cum ar vrea parchetul să sune o hotărâre.

Poate sună absurd și exagerat, dar astfel de situații au existat. Am citit o ordonanță de clasare în care fuseseră anchetați vreme de 3 sau 4 ani trei judecători la nivel de curte de apel de către un procuror care în final a ajuns la concluzia că hotărârea pronunțată de cei trei este legalăși temeinică, motiv pentru care a dispus clasarea. Cum este admisibil așa ceva? Sunt procurorii de instanțe mai supreme decât Curtea Supremă de Justiție, să verifice legalitatea? Deci nu conduita judecătorului, ci legalitatea hotărârii în sine!

Și de aceea am insistat să avem garanții suplimentare în lege. De aceea secția nou-creatăși atât de mult blamată este cu totul (tot ce înseamnă numire, revocare din funcție, verificarea activității) la Consiliul Superior al Magistraturii, unde marea majoritate a membrilor sunt aleși de către judecători și procurori, deci orice influență asupra acestora este din start exclusă. (…)

Ideea (n.r. a infiintarii SIIJ) a venit de la Ministerul Justiției, ca o nouă direcție. Noi (n.r. UNJR și AMR) am spus și atunci: există cu adevărat probleme pe modalitatea în care au fost anchetați magistrații. Trebuie făcute noi garanții suplimentare. Dar nu suntem de acord cu o nouă direcție în care procurorii să fie numiți ca în DNA și DIICOT, pentru că din start implică influența factorului politic și nu este cazul. De aceea am spus: o direcție este prea mult pentru numărul de cauze pe care ar trebui să le gestioneze. Este necesară o secție. Aceasta va fi condusă de un procuror numit de către o comisie strict din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pe o perioadă de 3 ani. La fel: procurorii din cadrul secției trebuie să aibă minim 18 ani vechime, grad de curte de apel, pentru că anchetează judecători de toate gradele de jurisdicție. Au nevoie de experiență profesională dovedită. Mandatul este pe 3 ani. Anual trebuie prezentate rapoarte de activitate plenului [CSM], iar plenul poate revoca un procuror din cadrul acestei secții dacăîși exercită atribuțiile în mod necorespunzător. Deci o serie de garanții cumulate care să evite ceea ce s-a întâmplat în trecut, când aveam dosare de care nici nu se știa.

Au fost dosare deschise din oficiu. Nici acum nu sunt foarte clare cifrele (n.r. privind dosarele deschise din oficiu împotriva unor judecători), dar este important că au fost peste 100 doar în doi ani deschise din oficiu. Adică nu că a venit o plângere de la o parte nemulțumită, care spune: ”Judecătorul a facut un abuz de încredere că mi-a respins mie acțiunea”. Aia trebuie clasată din start, pentru că nu ai indicii pentru nicio infracțiune.

În acele dosare (n.r. deschise din oficiu), nu știm câte au fost trimise în judecată, în cate dintre ele au fost condamnați judecătorii – ca să vezi dacă au avut o bază factuală solidăîn momentul în care au fost deschise. De asemenea, trebuie văzut cât timp au fost ținute deschise. S-a venit cu această explicație: foarte multe sunt plângeri nefondate de la cetățeni. Asta nu explică de ce ai ține un astfel de dosar deschis 2, 3 sau 4 ani de zile. Ar trebui închis imediat.

De aceea, tocmai pentru că noi am aflat fragmentat toate aceste informații (și probabil daca această secție nu era înființată nici măcar nu le aflam), am propus și în final a fost introdusăîn lege această obligație a raportării anuale a activității în secție. Asta înseamnă transparență. (…)

Se cere desființarea secției pentru că provoacă temere judecătorilor. Să discutăm concret: nu sunt suficiente garanțiile? Erau mai mari garanțiile din trecut? Unde este până la urmă problema? Pentru că anchete vizavi de magistrați vor exista întotdeauna. Și e și firesc să existe, pentru că sunt și în rândurile judecătorilor și au existat condamnări inclusiv pentru fapte de corupție sau pentru alt tip de infracțiuni. Dar este important ca aceste anchete să se desfășoare cu imparțialitate și obiectivitate: nici să protejăm judecătorii, dar nici să transformăm astfel de dosare în mijloace de presiune împotriva acestora”, explică judecătorul Dana Gîrbovan.

Boicotul din CSM

La începutul săptămânii, șapte membri din CSM au sabotat validarea numiriii procuroarei Adina Florea la conducerea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, respectiv procurorul Nicolae Andrei Solomon (vicepreședinte CSM), judecătorul Andrea-Anamaria Chis, judecătorul Mihai Balan, judecătorul Bogdan Mateescu, procurorul Cristian Ban, procurorul Florin Deac și procurorul Tatiana Toader.În sală au fost doar 10 membri, minimul fiind de 15. Dintre aceștia, respectiv Cristian Ban, Nicolae Solomon și Bogdan Mateescu au dosare chiar la SIIJ. Să existe oare un interes direct în sabotarea Secției speciale?

Președintele UNJR, judecătorul Dana Gîrbovan, s-a revoltă față de boicotul membrilor CSM pentru blocarea validării Adinei Florea la șefia SIIJ.

”Cei șapte membri ai CSM arată, practic, că ei nu sunt de acord cu o lege în vigoare, motiv pentru care nici nu o aplică. Și că nu vor participa la ședințele plenului până când se va publica raportul GRECO. Este o răsucire la spate a mâinii Guvernului, care este foarte periculoasă, pentru că răstoarnă echilibrul puterilor în stat. Noi pretindem celorlalte puteri să nu facă presiuni asupra noastrăși să ne respecte independența. Ar trebui să dăm dovadă de același respect și față de celelalte autorități și față de rolul pe care-l are fiecare. (…) Putem ieși din această situație prin îndeplinirea de către membrii CSM a obligațiilor legale pe care le au. Daca nu sunt de acord, se duc la plen și votează. Dar nu poate o minoritate, printr-o acțiune de forță, să blocheze aplicarea legii de către majoritate și nici să nu vină cu justificări de genul că ei ar vorbi în numele majorității judecătorilor și că aceștia așa își doresc. În primul rând, nu asta este esențial acum, ci că au o lege pe care trebuie să o respecte. Este domnia legii. Vă puteți imagina ce înseamnă, venind de la cel mai înalt for din justiție, transmiterea unui astfel de mesaj: că legea este obligatorie numai când noi suntem de acord cu ea. Este foarte grav și foarte periculos pentru democrație și pentru statul de drept. Este vorba de blocarea, pur și simplu, a activității acestei secții, dintr-o serie de motive care sunt de fapt lipsite de argumente concrete. Temeri că [secția specială] ar putea constitui amenințări la adresa independenței justiției, că judecătorii se tem… Trebuie argumentat ce nu este în regulă referitor la secția respectivă”, spune Dana Gîrbovan într-un interviu acordat jurnalistului Marius Tucă pentru Mediafax.

În acelasi context, Dana Girbovan a contrazis argumentele celor șapte membri CSM, potrivit cărora Adina Florea ar fi fost propulsată politic la conducerea secției speciale, argumentând că membrii SIIJ sunt numiți exclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii.

”Am găsit un argument exprimat de unul dintre acești membri ai CSM, care spunea: iată dovada că secția este numită politic (deși este numită de către o parte din membrii CSM-ului) – că au fost numite persoane agreate de către politic. Că Adina Florea ar fi fost și propusă la DNA de către fostul ministru al Justitiei. Vorbim despre astfel de legături făcute conjunctural sau despre faptul că procurorul-șef al DNA – care avea în cadrul DNA un astfel de serviciu (n.r. de anchetare a magistratilor) – chiar era numit politic, în mod asumat. Și vii acum să pretinzi căîn această situație ar fi mai mare influența politică decât atunci când este exercitată direct și evident? Împingem lucrurile într-un absurd care nu face bine. Și eu sper să existe la nivel de CSM o dezbatere (inclusiv cu asociațiile de magistrați, poate și cu societatea civilă) despre aceste probleme – deschisă, onestă, argumentatăși pe date, informații și texte de lege; nu pe sloganuri și temeri personale”, a mai spus Dana Gîrbovan.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here