Publicaţiile vechi de peste 100 de ani, fie ele ziare sau o reviste au paginile fragile, îngălbenite de trecerea vremii, praful adânc îmbibat în textura hîrtiei îi slăbeşte puterea de a rezista trecerii veacurilor, însă informaţia cuprinsă în interiorul publicaţiei poate fi extrem de importantă.

Dacă vrei să citeşti publicaţia, să afli acum ceva ce cauţi de foarte multă vreme, nu vei putea, pentru că hârtia s-ar putea fărâmiţa între degete şi paginile i s-ar putea rupe. Orice zi care trece mai adaugă un fir de praf, o dâră galbenă, un nou pericol pentru publicaţia care în scurt timp va disparea definitiv.

Există soluţii

Acest lucru a dus la autosesizarea unor ONG- uri care au ca ţel schimbarea acestei situaţii prin diverse moduri. Între acestea se numără direcţionarea a 2% din impozitul pe venitul global – Codul Fiscal permite persoanelor acest lucru – către o organizaţie nonprofit, care în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române a iniţiat acest program al cărei scop e acela de a opri distrugerea periodicelor de patrimoniu prin digitizare.

Aceste periodice de patrimoniu, numite şi periodice vechi sunt ziare, reviste săptămânale sau lunare publicate în România de la sfârşitul secolului XIX, în limbile română, franceză, italiană, germană, greacă, maghiară sau engleză.
Acestea sunt păstrate în colecţiile bibliotecilor din diferite oraşe din ţară, dar datorită gradului avansat de deteriorare, nu sunt accesibile publicului larg.
Salvarea periodicelor vechi se face prin scanarea şi digitizarea întregului conţinut, iar apoi realizarea unei baze de date accesibilă on-line publicului larg.
Manevrarea acestor comori ale culturii scrise regionale, se realizează destul de anevoios, cu ajutorul unui echipament performant care implică numai manevrarea minimă a originalelor, fără să se intre în contact direct cu acestea.
Costurile pentru realizarea digitizării şi indexării articolelor sunt de ordinul zecilor de mii de euro pe număr de pagini, plus costurile echipamentelor speciale.
Până la momentul actual, au fost salvate o parte din articolele publicaţiilor vechi, din care unele fragmente pot fi accesate on-line.
Aceste semnale de alarmă s – au tras deoarece în scurt timp, aceste periodice se vor distruge, iar ceea ce s- a pierdut nu mai poate fi recuperat, informaţia conţinută de acestea putându-ne fi de folos nouă, iar pentru generaţiile viitoare, ar reprezenta o moştenire valoroasă.
Însă ce se întâmplă dacă aceste periodice nici măcar nu există şi motivele sunt ascunse publicului?

Periodicele Bistriţei

În Bistriţa, însă, în zadar doreşti să faci un gest pentru salvarea memoriei scrise a zonei, să contribui la realizarea unei surse de documentare moderne sau pur şi simplu să faci o analiză pe document, deoarece te izbeşti de o problemă pe care nu ai avut- o în vedere, şi anume aceea că în Bistriţa NU EXISTĂ periodice vechi.
Aceasta se întâmplă în contextul în care în fiecare judeţ funcţionează colective coordonate de Bibliotecile judeţene, unde există fondurile de periodice sau cel puţin care sunt destinate acestui lucru. Culmea ironiei este însă că există şi o sală pentru consultarea lor, sală în care trebuie să te multumeşti răsfoind reviste mondene şi eventual publicaţii nu mai vechi de câţiva ani.
Şi ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, acest lucru este întâlnit şi la Arhivele Statului Român, Filiala Bistriţa.
Cine are de suferit? În primul rând cercetătorii din diverse domenii, de la istorici, arhivişti, la oameni ai presei scrise care sunt urmaţi îndeaproape de studenţi, profesori, elevi şi lista poate continua.
Trebuie totuşi menţionat faptul că acest lucru nu este prea întâlnit la nivel de România, Bistriţa-Năsăud fiind unul din cele două judeţe din ţară care sunt lipsite de periodicele vechi, celălalt judeţ fiind Harghita.
Istoria mass- media este cât se poate de importantă, însă se pare că reticenţa autorităţilor locale în faţa acestei laturi a culturii este greu de înţeles.
Cei ce ar trebui traşi la răspundere sunt directoarea Bibliotecii Judeţene, primarul municipiului Bistriţa, Instituţia Prefectului sau alte persoane şi instituţii care ar putea răspunde în cazul în care Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud ar fi chemată în instanţă pentru faptul că această instituţie nu are o evidenţă a culturii scrise din judeţ, în contextul în care, statul român a plătit pentru acest lucru, încă de la începutul secolului XX.
În aceste condiţii, o reconstituire a ceea ce a însemnat trecutul presei din Bistriţa-Năsăud, se poate face destul de anevoios apelând la biblioteci din judeţele vecine sau la marile biblioteci din capitală, care este posibil să aibă documente ce să cuprindă şi presa scrisă din cetatea Bistriţei încă de la începutul secolului trecut.
Pe parcursul a aproape două secole, periodicele din Biblioteca Bistriţa trebuiau să parcurgă drumul de la înregistrarea în cataloage – registru la cataloage pe fişe scrise de mână sau de maşină, până la catalogul online disponibil deja în multe alte biblioteci din ţară.
Pentru cei care nu sunt în temă cu detaliile acestei probleme, amintim faptul că în perioada interbelică statul a început să susţină monetar bibliotecile pentru alcătuirea cataloagelor de periodice, care urmau a fi deschise accesului publicului.
Nu mai punem la socoteală faptul că într- o bibliotecă care se respectă, pentru a avea o colecţie mai vastă de periodice, directorii acestei instituţii sunt datori faţă de cititori să întreţină o corespondenţă cu editori din străinatate pentru completarea colecţiilor de periodice.
Amintim deci cititorilor noştri de acum – ne adresăm doar lor, deoarece potenţialii cititori de peste veacuri, nu vor avea posibilitatea de a afla care este motivul pentru care au fost lăsaţi fără o moştenire a ceea ce a însemnat tiparul şi presa scrisă în aceste veacuri şi în cele de mult apuse – că rolul periodicelor e acela de a contribui la îmbogăţirea patrimoniului naţional şi că asigură păstrarea memoriei culturale pentru a fi cunoscută şi valorificată de generaţiile viitoare.

Mihaela Mocanu

1 COMENTARIU

  1. Sunt prea ocupati cu grijile zilei de azi…cei din primarie sau chiar responsabilii Bibliotecii.Sunt prea ocupati chiar cu complectarea hartiilor justificative la adresa banilor veniti in scopul pastrarii „periodicelor” si folositi in scopuri proprii, si anume : caculatoare portabile de ultima generatie, scaune directoriale, birouri si lampi de birou „da firma” etc.Pai cum sa ai grija ziarelor din anii ’48 sau ’70 cand ziarele chiar nu au valoare materiala pe piata, ca o biblie din 1700 sau orice alta publicatie de acest gen care valoreaza cateva mii de euro bune.E normal sa spui ca „orice am face timpul este necrutator” sau „nu avem conditii de pastrare ” sau cine stie ce alte scuze penibile, cand poti foarte usor sa faci in asa fel incat „timpul sa deterioreze istoria”, sa declari manuscrisele importante ca si foarte deteriorate(si aici ma refer la cele mentionate mai sus- cu valoare materiala mare) si apoi sa le distrugi legal, pe hartie, dar fictiv fizic.
    Dar asa-i românul…face bani si din PRAF…!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.