Mega-scandal la Interne

Aparent, luptele de culise dintre cele două partide ale coaliţiei guvernamentale au dat pe dinafară şi nu mai pot fi controlate. Spunem aparent, deoarece operaţiunea „Popoviciu – DGIPI”, se pare că ar avea altă ţintă – şeful statului. Dar nimic nu este ceea ce pare a fi. O poveste în care este implicat un serviciu secret, niciodată nu poate fi înţeleasă pe deplin. Tot timpul vor rămâne anumite chestiuni în nişte conuri de umbră, care nu vor fi vizibile.

Strategii ascunse

După principiul „unde dai şi unde crapă”, scandalul, a izbucnit printr-o stratagemă extrem de „inteligentă” a „poliţiei politice” din timpurile noastre, mai precis a DNA. Şeful de la „doi şi un sfert”, Cornel Ilie Şerban, fix la orele 11.00, este sunat la telefon, de către un procuror DNA, Marin Nicolae, de la Secţia a II-a, a celebrului Doru Ţuluş. În conformitate cu stratagema „inteligentă” stabilită, acesta îi comunică lui Cornel Ilie Şerban, că este invitat la sediul DNA, pentru a discuta o chestiune sensibilă legată de cele două instituţii vis-a-vis de un caz aflat în lucru. Procurorul DNA, cu o amabilitate ieşită din comun, s-a oferit chiar să trimită o maşină care să-l ducă pe şeful DGIPI, şi a fixat întâlnirea pentru orele 13.00. Contrar altor păreri, Cornel Ilie Şerban a ştiut ce urmează să se întâmple. Şi-a sunat avocatul şi împreună cu acesta s-a deplasat la sediul DNA.

„Sifonul Provocator”

Ca să demonstrăm că şeful DGIPI a avut cunoştinţă de scenariul pregătit, redăm un scurt dialog, înregistrat ambiental, în biroul şefului DGIPI, din str. Beldiman, nr. 3-4, din Bucureşti, purtat între acesta şi „sifonul” provocator, ofiţerul de poliţie judiciară Dorel Motoc.

Cornel Ilie Şerban: „Şi (…) vă pregătiţi şi voi să ne-o trageţi… că văd că-i la modă acum, nu?

Dorel Motoc: Cine, DNA-u’ la DGIPI?
Cornel Ilie Şerban: Toată lumea, toată lumea… Voiam să-ţi zic o chestie, am vrut să-ţi fac o propunere…

Probe pe lângă lege

„Spionul” DNA era împânzit cu microfoane ca un post de radio, pentru a nu scăpa nimic din ceea ce se discuta. Aspectul respectiv este deja temă de reflecţie pentru judecătorii de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, care au mari semne de întrebare privind problema legalităţii actelor întocmite de către DNA în administrarea acestor probe. Se pare că nu sunt numai pe lângă lege, dar faptul respectiv constituie şi un abuz flagrant. Semne de întrebare la fel de mari ridică şi modul în care s-a realizat interceptarea ambientală din data de 24. 12. 2008, la întâlnirea dintre ofiţerul DGA, Petru Pitcovici, şi „sifonul” DNA, Dorel Motoc. Cu acea ocazie, ofiţerul DGA i-a dat omului DNA o plasă cu cadouri promoţionale a instituţiei din care făcea parte, dar şi o sticlă de whisky şi una de pălincă, din partea unui prieten comun.

În sunet şi lumini

„Convocarea” şefului DGIPI, comisarul şef Cornel Ilie Şerban la sediul DNA, la orele 13.00, a mai avut un scop de atins. Toată mass-media din Bucureşti, a fost convocată fix la ora 13.00. Mesajul transmis suna fără niciun echivoc: veniţi, şi veţi asista la ceva important. Telefonul de convocare a presei a fost dat pe surse şi a ar fi avut originea în sediul DNA.
În jurul orei 11.20, cu maşina de serviciu şi însoţit de avocat, Cornel Ilie Şerban s-a prezentat la sediul DNA. Imediat după ce a intrat, pe hol, l-a întâlnit pe fostul coleg de la „Crimă organizată”, Petru Pitcovici, şeful serviciului „operaţiuni” de la DGA. Se pare că surpriza nu a fost prea mare pentru niciunul, deoarece bănuiau ce urma să se întâmple. De menţionat faptul, că şeful de la DGA a fost convocat la sediul DNA într-o manieră identică – discuţii pe marginea unei speţe lucrate în cooperare de cele două instituţii. Prin faptul că nu respectat ora de convocare, Cornel Ilie Şerban a dat peste cap scenariul de sunet şi lumină care urma să se realizeze la orele 13.00 de televiziuni, iar impactul mediatic nu a fost cel scontat. Au început audierile, se pare că la plezneală.

Încadrarea, schimbată de trei ori

În cursul după-amiezii respective, a fost schimbată de trei ori încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina lui Cornel Ilie Şerban şi Petru Pitcovici. S-a plecat de la dare şi luare de mită, care s-a transformat în trafic de influenţă, iar în final favorizarea infractorului. Bomba a explodat în jurul orei 23.00, când presa a fost anunţată că a fost reţinut Cornel Ilie Şerban, şeful DGIPI a MAI şi Petru Pitcovici, şeful structurii de operaţiuni din cadrul DGA. Este pentru prima dată în istoria României, când şeful unui serviciu secret al ţării, poate cel mai performant, este reţinut ca un simplu borfaş. Şi totul subordonat unui singur scop: acapararea puterii absolute în România. Cu acea ocazie s-au precizat şi acuzaţiile care i s-au adus şefului DGIPI: favorizarea infractorului, folosirea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la acest gen de informaţii, în scopul obţinerii de foloase pentru sine. Ofiţerul DGA a fost acuzat numai de favorizarea infractorului.

Popoviciu, elementul de legătură

„Agăţarea” celor doi ofiţeri superiori ai MAI a fost posibilă datorită relaţiei pe care aceştia o aveau cu omul de afaceri Gabriel – Aurel Popoviciu, pe care Gigi Becali îl reclamase în 2000, deoarece se mişcase mai rapid şi-i suflase acestuia o afacere de multe sute de milioane de euro. Pe dosarul respectiv, în cel mai pur stil românesc, s-a aşezat un praf gros de câţiva centimetri, fiind uitat într-un fişier oarecare la DNA. „Crima” celor doi ofiţeri superiori ai MAI, şeful DGIPI, comisarul şef Cornel Ilie Şerban, şi şeful „operaţiunilor” de la DGA, Petru Pitcovici, a fost că îl cunoşteau pe Gabriel – Aurel Popoviciu şi s-a apelat la un fost coleg, Ioan Motoc, ofiţer de poliţie judiciară, detaşat la DNA, pentru a grăbi soluţionarea acestui caz. Rugămintea adresată acestui ofiţer a fost ca dosarul lui Popoviciu să fie finalizat mai repede, adică cu celeritate, dar şi emiterea unei soluţii de neurmărire penală a acestuia. Ultimul aspect se pare că nu putut fi probat de procurori. Întrebările care se ridică, vis-a-vis de dosarul lui Popoviciu, au ca obiect faptul că plângerea lui Becali a sta bine mersi la sertar fără ca cineva să fie deranjat. Mai mult, în perioada respectivă, Popoviciu a construit pe terenul cu pricina un adevărat complex rezidenţial de lux. Inclusiv Ioana Băsescu fiica preşedintelui României, Traian Băsescu, şi-a achiziţionat un apartament, în valoare de circa 800.000 euro, în complexul respectiv.

Cade cine se nimereşte

Ca dosarul să fie mai „bogat”, asupra şefului DGIPI, Cornel Ilie Şerban, au fost întreprinse măsuri de o complexitate deosebită, după principiul „poate, poate, mai cade şi altceva”. Şi a căzut. Nu cine ştie ce, dar în lipsă de altceva şi chestiunile respective, tuşate corespunzător pot crea un tablou credibil din punctul de vedere al celor de la DNA. Pe „tehnică”, şeful DGIPI a căzut cu relaţia pe care o avea cu Consulul General al Românie de la Milano, Tiberiu Dinu. De aici au rezultat, în concepţia „securiştilor” de la DNA, două „culpe”, puse în cârca şefului serviciului secret al MAI. Dinu Tiberiu i-a cerut ajutorul pentru a lămuri două aspecte. Prima era legată de cumnatul lui, ministrul Sănătăţii Ion Bazac, a cărui soţie a primit un SMS de ameninţare pe telefonul mobil. Rugămintea consta în identificarea autorului SMS-ului de ameninţare şi luarea măsurilor legale care se impun într-o asemenea situaţie.

A doua sesizare a consulului Dinu se referea la unele suspiciuni pe care le avea vis-a-vis de comportamentul unui şofer al consulatului şi a cerut verificarea apelurilor telefonice ale acestuia. Atenţie, şeful DGIPI le-a pus în lucru, oficial, acestea fiind înregistrate în evidenţele unităţii. În continuare a fost urmat un set de proceduri standarde pentru astfel de situaţii, adrese înaintate către SRI, răspunsuri primite etc. Atunci de unde acuzaţiile care i-au fost aduse şefului DGIPI, de folosire a unor informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la acest gen de informaţii? Ele au avut rolul lor în povestea lansată pe piaţă, au creat şi au făcut atmosferă, ceea ce de fapt s-a şi urmărit.

Nici o probă identificată

Că totul a fost extrem de subţire în probarea acestor acuzaţii, rezultă şi din Referatul de propunere a arestării preventive a lui Cornel Ilie Şerban, presupusele fapte penale fiind abordate doar în trei fraze. Mai mult, din cele 22 de volume ale dosarului de urmărire penală nu a fost identificată nicio probă care să le susţină. Curtea de Apel Bucureşti a arătat în ÎNCHEIEREA şedinţei din Camera de Consiliu din 25 martie 2009, că elementele „existente în această fază procesuală cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii arătate (n. r. – folosirea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii) nu sunt suficient de concludente”. Ce ar mai fi de adăugat?
Cei trei acuzaţi au fost reţinuţi pentru 24 de ore, un drept al procurorilor, dar în acest caz, un drept folosit în mod abuziv. Cererea DNA de arestare a celor trei presupuşi vinovaţi pentru 29 de zile a „fâsăit” total, dovedindu-se măcar faptul că unii judecători sunt inamovibili. Cu toate presiunile politice exercitate de la cel mai înalt nivel, cei trei inculpaţi vor fi cercetaţi în stare de libertate.

Victime colaterale

Ulterior, lucrurile se pare că au scăpat de sub control şi au luat-o razna, spre disperarea regizorului din umbră. Nimeni se pare că nu a ţinut cont de faptul că în asemenea gen de „operaţiuni”, de obicei se ştie când încep, dar nu se ştie când şi cum se termină.

Prima bombă a explodat atunci când opinia publică a aflat că Ioana Băsescu, fiica cea mare a preşedintelui României, şi-a cumpărat un apartament în complexul rezidenţial al lui Popoviciu din Băneasa. Explozia a avut un efect limitat, deocamdată fără prejudicii serioase pentru imaginea şeful statului.

Miza acestui imens scandal se pare că este cu totul alta. Gabriel – Aurel Popovici a fost o victimă colaterală. Rezultă acest lucru şi din declaraţia preşedintelui României, Traian Băsescu, care se întreba retoric ce crimă a comis Popoviciu dacă a construit complexul rezidenţial Băneasa? Chiar, se pare că niciuna.

Adevărata miză

Miza scandalului este controlul Serviciului Secret al MAI, celebrul „doi şi un sfert”, ulterior U.M.0962, actual DGIPI – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă.
Luptele de culise dintre cele două partide ale coaliţiei, PSD şi PD-L, pentru preluarea controlului acestui serviciu secret, au dus la căderea a doi miniştri social-democraţi şi, după cum constatăm în prezent, nici actualul ministru, Dan Nica, nu se simte prea confortabil. Mărul discordiei dintre PSD şi PD-L este DGIPI, considerat de primii o adevărată armă secretă, prin intermediul căreia social-democraţii pot avea acces la informaţii şi pot menţine un oarecare echilibru în confruntarea cu Traian Băsescu. PSD a cedat, se pare, trei ministere importante doar pentru a alege primii şi a pune mâna pe MAI şi implicit pe DGIPI. Dar, se pre că, cineva s-a încăpăţânat să lase din mână „arma secretă”.

Indiscutabil, din acest scandal mai mult ca sigur nu va ieşi nicio condamnare, deoarece nu sunt probe, iar cele care sunt nu rezistă în faţa unei instanţe de judecată responsabile. Deocamdată cele două instanţe de judecată care s-au pronunţat în acest caz, nu au făcut-o pe fondul problemei, ci numai în legătură cu arestarea preventivă a celor trei inculpaţi. De fapt nu s-a urmărit acest lucru – arestări, condamnări etc. S-a urmărit doar scandalul, care să scoată DGIPI de sub controlul PSD şi aducerea acestuia sub umbrela prezidenţială. Dan Nica, fără să gândească, şi-a jucat „rolul”. Declaraţia lui, că DGIPI trebuie desfiinţat, este mai mult decât concludentă. Imediat, reacţia „tătucului” de la Cotroceni s-a auzit pe un alt ton – DGIPI nu trebuie desfiinţat, el trebuie reformat, deoarece este o structură „îmbâcsită”.

Evident, miza cea mare a scandalului este punerea zăbalei în gura DGIPI. Semne că celor de la „doi şi un sfert” li se pregăteşte ceva au fost cu nemiluita. Procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi, declara mai deunăzi, de parcă i-ar fi fost dictat textul, că informaţiile furnizate de DGIPI nu ar fi de substanţă. Cu o declaraţie asemănătoare, probabil tot după dictare, a venit şi şeful DIICOT, Codruţ Olaru, care şi el a afirmat acelaşi lucru. La şedinţa de bilanţ al SRI din 26 martie 2009, preşedintele ţării a cerut acestei instituţii să facă un parteneriat cu poliţia, pentru a furniza anchetatorilor informaţii menite să sprijine lupta împotriva criminalităţii. Din umbră, tot acest scandal a fost orchestrat de către SRI, care nu vede cu ochii buni activitatea desfăşurată de DGIPI şi faptul că este eclipsat de eficienţa acestuia, cel puţin pe linia „criminalităţii organizate”. Până şi Dan Nica s-a contrazis în declaraţii – o dată spunând că DGIPI trebuie desfiinţat, şi ulterior că celor de la „doi şi un sfert” li se datorează faptul că 90% din infractorii României sunt în puşcărie.
După circa nouă ore de deliberări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul DNA, împotriva deciziei de cercetare în libertate a lui Cornel Ilie Şerban, Petru Pitcovici şi Gabriel Aurel Popovici.

Dar lupta nu s-a terminat, ea este doar la început.

Zaharia Cotoc