Meditațiile unui Secui – Numărăm războaiele mondiale

Numărăm războaiele mondiale, vorbim deja de al treilea, dar cele anterioare încă nu s-au terminat! Precum conflictele, războaiele încep, ca prim-plan, în adâncul omului, cum spunea și Jung. Nu s-au terminat, deoarece cultura noastră nu are la bază confruntarea cu adâncurile (ființei umane), ci, iar asta e cea mai mare problemă a sa, are la bază: posedarea, dominarea, puterea diabolică! Căci și cunoștințele culturale sunt tot niște forme subtile ale posesiunii și îngâmfării, niște mijloace ale dominării.

Unii chiar „lucrează” toată ziua, citind noi și noi articole despre inamic, răspândindu-le și avertizându-i pe alții cine este inamicul adevărat! Aceștia nu simt că preocuparea asta îi îndepărtează de suflet, fiind un mod ascuns – sub falsul aspect, pur exterior, al adevărului – o formă ascunsă a posesivității și a dominării altora, un fel de umflare a eului – vedeți, eu cunosc adevărul, vă dați seama cine sunt eu! Totul, sub aspectul pasiunii. Dar nu poți permite pasiunea sub pretextul binelui neamului; pe de altă parte, când te consideri ortodox, făcând asta, teoretic, negi…

În zilele noastre este valabilă „psihologia” lui Iisus referitoare la apocalipsă. El chiar face referire la cei foarte conștienți de inamic – când și cum va fi și cine sunt acești inamici! Problema, mai bine zis capcana este faptul că, într-adevăr, există inamici! Dar Iisus vorbește despre un inamic pe care nu-l așteptăm, care ne surprinde noaptea! Noaptea reprezintă acele adâncuri rămase inconștiente, cu care cultura noastră evită să se confrunte și în care se pregătesc războaiele, cum spunea Jung! Aceste adâncuri au o mare încărcătură de energie, în realitate bună, în sine, care ar trebui să aibă rolul de a uni într-o totalitate, prin iubire. Prin această energie naturală … într-o relație organică, neiubind și Domnul pe noi, prin energiile sale necreate, care, naturale fiind, dacă nu devin energii ale iubirii, sfârșesc prin a fi distructive! Această forță adâncă, inconștientă, alimentează forța distructivă a inamicului! Problema este că nu suntem conștienți de această forță distructivă, nici noi, nici inamicul, atunci când luptăm împotriva acestuia cu o pasiune inconștientă, prin care justificăm/ validăm inamicul, tot în mod inconștient! Adevărul exterior poate reprezenta realmente un adevăr, de pildă faptul că unele interese vor să distrugă națiunea și familia – dar acest aspect acoperă partea mult mai periculoasă a problemei, aceea că suntem supuși cu toții, împreună cu inamicul, acelorași adâncuri tulburate de acea noapte apocaliptică despre care ne vorbește Iisus! Nu va duce nicăieri un astfel de război, nu va induce decât un conflict fără ieșire, căci avem parte de același fond conflictual în adâncul nostru, atât noi, cât și inamicul. Profeții Israelului chiar avertizau asupra acestui lucru – să nu fim așa de încrezuți, considerându-ne pe noi înșine exclusiv buni, iar pe inamic rău! Ei vorbeau despre starea de păcat a neamului în relație cu un inamic adevărat, acesta fiind pedeapsa. Azi nu ne mai avertizează nimeni de așa ceva!

Așa-numiții „experți” politici ai terorismului vorbesc despre o tot mai mare imprevizibilitate, dar nu spun nimic despre cauza adevărată, despre haosul din adâncul omenirii! Despre acest haos în adâncimea omului ne vorbește, pe planul imaginar al potopului, și întâmplarea biblică cu Noe. Nimeni nu și-a dat seama de acel pericol adânc, rămas inconștient, pentru că oamenii erau atenți la problemele exterioare ale vieții, ca și azi de altfel, iar viitura era acea noapte – hoț – care ne surprinde imprevizibil. Internetul este invadat de profețiile viitorului, oare nu tocmai din cauza necunoașterii pericolului asupra căruia ne avertizează Iisus, a nesiguranței pe care o creează această adâncime devenită tulbure? Oare nu cumva lângă aceste enorme cunoștințe despre viitor ne surprinde hoțul noaptea, în mod imprevizibil? Căci și Iisus ne vorbește despre imprevizibilitate, despre lipsa trezviei! Așa cum se pregătesc, în mod inconștient, războaiele – după cum ne spunea și Jung – în același fel se pregătește, tot în mod inconștient, mult mai grava consecință și răsturnare, apocalipsa! Omul exteriorizat este tentat să răspundă acestui pericol al atacului haosului adâncimii cu o organizare cât mai corectă a vieții, în scopul eliminării imprevizibilului, pentru a-și face traiul tot mai sigur. Problema care apare aici este faptul că știința, tehnica au evoluat așa de mult și evoluează din ce în ce mai rapid, încât puterea inventivă a omului devine o putere demiurgică, ce elimină în mod aparent imprevizibilul, fabricând un om nou, artificial, un om digital, un om quantum… dar, tocmai din această cauză adâncurile devin tot mai inconștiente, autodistructive, tot mai tulburi, tot mai amenințătoare! Suntem în aceeași situație ca după primul război mondial, în anii 30! Haosului creat de războiul mondial, omul, în loc să se confrunte cu adâncurile sale, cunoscându-și propriul haos, conștientizându-l, i-a răspuns cu o reacție adversă doar față de exterioritate, cu ordinea totalitarismelor, ceea ce a creat un haos și mai mare! Mulți îi laudă pe polonezi, pe Viktor Orban, că se opun sistemului. Eu nu cred deloc acest lucru! Căci aceștia au reacții adverse pur exterioare, fără conținut real, ci pur formale, exterioare!

Haosul, în adâncimea omului, are un singur leac – transfigurarea adâncimii! Dar, e adevărat, n-avem puterea necesară. Forțele distructive ne depășesc! Din această cauză omul se simte dator și determinat să facă „ceva”, adică se opune inamicului doar pe plan exterior, ignorând pericolul adevărat! Meșterul Manole ne avertizează asupra pericolului construcțiilor pur exterioare, că vin forțele nopții – rămase inconștiente, neintegrate – și distrug construcția din timpul zilei! Și aici e vorba despre aceeași noapte, despre inconștiența asupra căreia ne avertiza Iisus.

Dar ce este haosul? Dizolvarea totalității divinului, a lumii, a omului în adâncimea sa! Dizolvarea integrității, a tot ceea ce reprezintă deplinul, desăvârșitul! Aceste totalități se păstrează, prin trezvie, prin atenția prin care devenim conștienți de adâncuri, mintea coborând în inimă. Prin aceasta devenim conștienți de acel Centru, totalitatea divină interioară, care ne adună în interiorul nostru într-o totalitate, singura care învinge haosul! Ce a opus Noe haosului, potopului? O realizare nouă a totalității lumii, prin a se aduna într-o nouă totalitate a lumii! Iisus a venit ca să adune! El este acea forță din adâncul nostru care ne adună într-o nouă totalitate a lumii și a omului, El este singurul care poate să se opună haosului lumii de azi! Acea realizare va fi apocaliptică, căci forțele haosului au depășit de mult forțele omului! Coborârea din Cer a Noului Ierusalim, totalitate autentică, transcendentă a lumii, va transfigura lumea într-o nouă totalitate, ce se opune haosului de azi, precum în timpul lui Noe, barca, simbol al noi totalități reconstruite a lumii. – Attila Mihai Nagy