Aşa după cum am amintit în episoadele anterioare, prin investigaţii proprii Gazeta de Bistriţa a intrat în posesia unui document – „Situaţia Adopţiilor Internaţionale în perioada 1990-1995” din judeţul Bistriţa- Năsăud. Lista în cauză cuprinde un număr de 165 de poziţii, dar şi cu multe spaţii libere, de la poziţia 116 şi până la 128 datele lipsind. Nu ştim dacă acest lucru s-a făcut premeditat pentru a ascunde identitatea unor minori care au dispărut pur si simplu din Bistriţa şi România prin căi şi mijloace înafara legii, sau a unei erori de redactare.

 

Adopţiile internaţionale de minori au fost o temă tabu, niciodată acest subiect nu a făcut obiectul unei investigaţii în presa locală, asupra acestui fenomen fiind impus un embargou total, cu speranţa pentru cei implicaţi că lucrurile vor rămâne pe veci îngropate şi uitate.

Reamintim faptul că documentul în cauză, ca orice tabel întocmit în România, cuprinde rubricile clasice, numărul curent, numărul dosarului şi anul în care a fost întocmit, numele şi prenumele copilului, data şi locul naşterii, părinţii, domiciliul, situaţia familiei, inclusiv cea materială, de unde provine copilul, adoptatorii, respectiv numele şi ţara acestora. Este evident faptul că posibilităţile investigative ale unei publicaţii sunt limitate, dar cele prezentate constituie o ipoteză de lucru, o pistă credibilă pentru instituţii şi autorităţi ale statului pentru a stabili cu certitudine ce s-a întâmplat cu aceşti copii, câţi dintre ei au fost vânduţi la propriu ca o marfă oarecare şi ce s-a întâmplat cu ei ulterior.

 

Minor dispărut fără urmă

Cazul prezentat, cel al minorului Marian-Cristian Moldovan, dispărut fără urmă, se pare că este singura cauză în care s-a încercat un început de investigaţie pentru a lămuri situaţia acestuia. Intenţia de anchetă a fost declanşată datorită profesionalismului şi „mirosului” unui simplu agent de poliţie care a sesizat că este ceva în neregulă cu dispariţia minorului.

Raportul înaintat şefului IPJ BN din perioada respectivă, pe 11 august 2001, a rămas fără nici un răspuns, iar investigaţia a murit de la sine, ascunsă sub preş, la fel ca şi în alte cazuri asemănătoare.

Scrisoarea anonimă trimisă de misteriosul Serpico şi o copie a raportului lucrătorului de poliţie ajunse la Gazeta de Bistriţa au fost poate o încercare disperată a cuiva din sistem pentru ca dispariţia acestui minor să nu fie îngropată definitiv.

Lucrătorul de poliţie respectiv, în investigaţia derulată face dovada că minorul Marian-Cristian Moldovan există sau că a existat, a găsit date care atestă urmele lăsate de copil în anumite documente aflate în arhiva Primăriei Cetate, de care aparţinea în 2001 satul Dumitriţa, astăzi comună de sine-stătătoare. Astfel, a identificat-o pe mama acestuia, Mariana-Cristiana Moldovan, domiciliată la momentul respectiv în satul Dumitriţa, nr.19, com. Cetate, care figura în Registrul Agricol Dumitriţa, iar pe minorul Marian-Cristian Moldovan în registrul privind evidenţa minorilor la data de 01.09.1995, unde era consemnată menţiunea că este instituţionalizat la Casa de Copii preşcolari, nr.6 din Beclean.

Poliţistul a mers mai departe cu investigaţia şi a solicitat „informaţii acoperite”, sub o anumită legendă, de la Direcţia pentru Protecţia Drepturile Copilului din Bistriţa, la „cererea mamei”. În urma acestui demers, răspunsul de la instituţia în cauză fost deosebit de tranşant şi fără echivoc: „COPILUL (Marian-Cristian Molodovan) NU A FIGURAT ŞI NU FIGUREAZĂ CA FIIND ÎNREGISTRAT ÎN CENTRUL NOSTRU SUB NICI O FORMĂ”.

De asemenea instituţia a mai precizat că acesta nu apare nici ca „REDAT FAMILIEI, DAT ÎN PLASAMENT, ÎNFIAT, ADOPŢIE INTERNAŢIONALĂ, DECEDAT”. Deci cu alte cuvine acest copil nu a existat şi nu există.

 

Sora băiatului, audiată de poliţist

În ciuda acestor date şi informaţii obţinute, poliţistul a mers mai departe, a audiat-o pe sora minorului, pe OTVOS ANIŞOARA-GETA, domiciliată la vremea respectivă în loc. Dumitriţa, nr.19. Aceasta i-a declarat poliţistului „detectiv” că fratele ei, Marian-Cristian Moldovan, a ”fost internat la Leagănul de Copii Bistriţa din str. Toamnei, pe care l-a vizitat în anul 1994, când acesta avea doi ani. A mai relatat poliţistului că fratele ei era sănătos şi nu prezenta nici un grad de handicap locomotor şi că a fost primită la instituţia respectivă din str. Toamnei şi l-a ţinut pe fratele ei în braţe. Tot sora minorului a mai povestit poliţistului că imediat după naşterea în maternitate, fratele ei a fost adus acasă de mama lui, dar s-a îmbolnăvit. Ulterior a fost dus la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud, de la Han, la Secţia de pediatriei. În final, sora minorului a mai declarat poliţistului că de la acea vizită nu l-a mai văzut niciodată pe fratele ei şi nu ştie nimic de soarta lui.

În finalul raportului înaintat şefului IPJ BN, poliţistul scrie negru pe alb că în ancheta desfăşurată a folosit „surse care trebuie protejate”, deoarece copilul a fost „VÂNDUT ILEGAL” în vederea adopţiei sau „PRELEVARE DE ORGANE”, fiind scos din ţară.

Poliţistul simţindu-se depăşit de situaţie şi de complexitatea cazului, considerând că la nivelul unui post de poliţie comunal investigaţia nu poate merge mai departe, întocmeşte raportul adresat şefului IPJ BN, cu sublinierea că „nu am putut avansa pentru culegerea şi completarea informaţiei, propun repartizarea ei, SERVICIULUI PENTRU COMBATEREA CRIMEI ORGANIZATE”.

Alături de raportul respectiv acesta a mai anexat declaraţia surorii minorului, Otvos Anişoara-Geta, precum şi date suplimentare despre familia minorului.

 

Ciudăţenii

Deocamdată motivele pentru care ancheta desfăşurată de către un poliţist în legătură cu dispariţia minorului Marian-Cristian Moldovan a fost „omorâtă” nu le cunoaştem, dar nu putem să facem abstracţie de informaţia dezvăluită de misteriosul Serpico, în anonima trimisă pe adresa Gazetei de Bistriţa. Acesta în finalul misivei sale anonime ne atenţionează că ne va pune la dispoziţie, ”un document din care s-ar putea crede că cineva cu funcţie de COMANDĂ DIN POLIŢIE s-ar fi implicat în ştergerea urmelor…”, dispariţiei minorului Marian-Cristian Moldovan, dar şi a altor „doi copii VÂNDUŢI ÎN STRĂINĂTATE”.

Un alt fapt ciudat şi curios care atrage atenţia în legătură cu dispariţia minorului Marian-Cristian Moldovan, este faptul că acesta nu apare în documentul intrat în posesia noastră, deşi în mod normal ar fi trebuit să apară. Situaţia atrage atenţia deoarece confirmă investigaţiile poliţistului, în toate demersurile sale oficiale de a identifica minorul în unul din centrele de plasament din judeţul Bistriţa-Năsăud, şi care a primit acelaşi răspuns ”COPILUL NU A FIGURAT ŞI NU FIGUREAZĂ CA FIIND ÎNREGISTRAT ÎN CENTRUL NOSTRU SUB NICI O FORMĂ”.

 

document 2

Minorii de pe listă

Revenind la documentul în cauză, ”Situaţia adopţiilor internaţionale în perioada 1990-1995”, primul minor adoptat internaţional din judeţul Bistriţa-Năsăud este Marius Sâmărtean. Acesta a fost adoptat de o familie din Germania, Patfen Heinz şi Helga. Din tabelul în cauză lipsesc informaţii privitoare la numărul dosarului şi anul în care a fost făcut, locul şi data naşterii, părinţii, domiciliul, situaţia familiară şi materială precum şi locul de unde provine copilul.

Numărul doi pe listă este Marcel Mândrean, ajuns tot în Germania, adoptat de familia Kalb, Ioachim şi Angelika, iar numărul trei şi patru, Sabin Ciceu şi Elena, posibil fraţi, ajunşi în Franţa, la familia Blansain Marcel Raymond şi Josstte. Şi la aceşti doi minori lipsesc informaţii privind situaţia acestora, numărul dosarului, data şi locul naşterii, părinţi, domiciliu etc.

Abia la poziţia 14, apare şi numărul unui dosar, a minorului Capră Rodica, 568/1990, născută în Bistriţa, provenind din Tureac, adoptată de familia Hartvig, Milde şi Angelika, din Germania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here