Puțină lume știe că, în 1956, în rezonanță cu Revoluția maghiară, alături de mișcările studențești de la Timișoara, undeva în nordul României, la Prundu Bârgăului, în interiorul unei unități militare, un tânăr locotenent punea la cale răsturnarea regimului bolșevic instaurat prin rapt, crimă și trădare și chiar alungarea rușilor sovietici din țară.

Mișcarea acestui tânăr militar, ajutat de o profesoară din București ce primise domiciliu forțat în Tiha Bârgăului, Mariana Hodoș, a fost decenii la rând ascunsă și, doar perseverența și dedicarea unei cercetătoare maghiare a putut scoate la iveală datele care nici astăzi nu asumate de Statul Român, la aproape 32 de ani de la Revoluția din decembrie 1989!

Cercetătoarea maghiară Andrea Varga şi-a consacrat viaţa reabilitării ofiţerului Teodor Mărgineanu şi a tuturor victimelor comunismului

Povestea locotenentului Teodor Mărgineanu, executat de Securitatea comunistă în Pădurea Gherla acum peste 60 de ani, a început să fie cunoscută abia în 2007, 2008, când cercetătoarea maghiară Andrea Varga a reuşit să găsească, după eforturi îndelungate, dosarele secrete referitoare la încercarea necunoscută până atunci de provocare a unei insurecţii armate care viza răsturnarea totală a regimului comunist, după modelul evenimentelor care se desfăşurau în 1956, în Ungaria. După ce a dat de urma unor date privind execuția lui Mărgineanu, Varga ”s-a mutat în România” pentru a putea cerceta în voire și a aduna informațiile necesare pentru reabilitarea eroului de la Bârgău.

Potrivit mai multor articole publicate în 2007, 2008, ca efect al dezvăluirilor incredibile făcute de Andrea Varga ”Planul locotenentului Teodor Mărgineanu, originar din judeţul Mureş, încartiruit în toamna lui 1956 la o unitate militară din Prundul Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi al fidelilor săi, organizaţi într-un „comitet revoluţionar“, a fost supranumit ulterior, de puţinii care au aflat sau şi-au amintit de el în anii comunismului, „Republica de la Bârgău“!

Mărgineanu, un David român împotriva Goliathului sovietic

Extrem de îndrăzneţ şi utopic, dând dovadă de idealismul disperării care îl stăpânea pe tânărul locotenent, planul (având ca lozincă „Afară cu armata sovietică din ţară!“) viza, iniţial, sustragerea armamentului existent în depozitul de muniţii al unităţii, arestarea ofiţerilor ostili şi plecarea în marş spre Bistriţa, unde ar fi avut loc solidarizarea cu militarii de la unitatea de tancuri din oraş. Marşul trebuia să continue spre Gherla, pentru a-i elibera pe deţinuţii din penitenciarul de acolo, după care urmau un asalt asupra Clujului şi un raid la Braşov, pe-atunci Oraşul Stalin. Ulterior, trebuia să aibă loc joncţiunea cu alţi militari, pentru ca în final să se pornească spre Bucureşti.

Gruparea a fost trădată însă de un camarad, soldatul-şofer Tripovici, iar Teodor Mărgineanu a fost arestat, în decembrie 1956, după două zile în care a fost hăituit prin satele din Munţii Bârgăului. Au urmat ancheta, tortura, procesul şi sentinţa de condamnare la moarte, după ce i-au fost respinse apelul şi cererea de graţiere. Și în paralel cu el au fost arestați, torturați și condamnați aproape toți cei care au venit în contact cu el în acea perioadă, chiar dacă a fost vorba doar de a oferi o cană cu apă unui trecător însetat, ca în cazul de la Josenii Bârgăului, în care Mariana Bozga a fost condamnată la doi ani de închisoare… (https://www.academia.edu)

Sentințe maxime și execuții ca și în alte cazuri de rezistență armată: pentru intenții, nu pentru fapte!!!

Din datele oferite de cercetătoarea maghiară în anii 2007 și 2008, lotul lui Mărgineanu: cei care au făcut parte din comitetul revoluționar ca și țăranii bârgăuani care nu au știut nimic de planurile locotenentului dar l-au cazat o noapte, l-au dus cu căruța câțiva kilometri sau i-au dat ceva de mâncare or o cană cu apă, în timpul celor două zile în care locotenentul a fost fugar după ce a aflat că fuseseră trădați, deși planul de insurecție nu fusese pus în aplicare și nici un glonț nu fusese tras, au fost pedepsiți dur exemplar, lucru care arată acum cât de tare se temeau uzurpatorii comunistoizi de inițiative ca cele ale lui Mărgineanu sau ale altor grupuri de rezistență din munții României!

Despre acest lucru, la momentul 2007, Andrea Varga presupune că ofiţerul a refuzat ofertele de colaborare ale anchetatorilor şi a continuat să aibă un comportament demn şi radical, sfidându-şi călăii, și ca urmare a fost executat prin împuşcare pe 26 iunie 1957, în pădurea Gherla. Alţi trei ofiţeri din grupul său au murit în închisoare.

Zece ani de muncă pentru reabilitarea lui Mărgineanu, degeaba?

Nouă ani a durat căutarea dosarului de penitenciar în arhive, învingând ostilitatea generală pe care o întâmpina în calitate de cercetător „iredentist“ maghiar, şi, după găsirea lui la Tribunalul Cluj, au urmat nenumărate solicitări pentru ca dosarul să fie transferat în Arhiva CNSAS, unde să poată fi studiat.

Andrea Varga a făcut din tânărul erou, căruia i-a fost curmată viaţa brutal la numai 25 de ani, un exponent al mişcărilor (contra)revoluţionare desfăşurate în 1956-1957 pe o mare parte din teritoriul României şi, totodată, un simbol al demersului căruia îi consacră cele mai tenace eforturi, de când se află în România: casarea colectivă a sentinţelor politice dintre 1945 şi 1964 şi reabilitarea oficială a tuturor victimelor represiunii comuniste, lucru întâmplat în toate celelalte ţări ex-socialiste, chiar şi în Rusia, mai puţin în „eterna şi indolenta“ Românie. „Vreau ca şi cei care nu au nume, chipuri, voci, nu au identitate să înceapă să aibă nume, să aibă chipuri, altfel ei au murit degeaba“, spune Andrea Varga şi, începând de anul trecut, răspunzând eforturilor tânărului istoric, presa scrie destul de intens (pentru un subiect necomercial) despre locotenentul Teodor Mărgineanu şi despre necesitatea reparaţiei morale, prin casarea sentinţelor politice, cu care este dator statul român, succesor al celui totalitar. Dacă percepţia la nivelul populaţiei de bună-credinţă este pozitivă, membrii clasei politice rămân insensibili la aceste semnale, deşi deţin pârghiile prin care pot acționa pentru inițierea legii de casare. (https://evz.ro/locotenentul-margineanu-reabilitarea-unui-erou-national-2223.html)

La Cașva și pe Valea Bârgăului de Mărgineanu au auzit puțini

În 2008 am fost la Cașva, la familia locotenentului Teodor Mărgineanu pentru a afla date la fața locului despre ce știa familia acestuia privind insurecția pe care o punea la cale locotenentul. Tovarășă de drum, cu mașina, mi-a fost sora cea mică a fostei logodnice a lui Mărgineanu, doamna Ioana. Din lunga noastră discuție am putut trage concluzia că, familia Mărioarei Pop, fosta logodnică a lui Teodor nu i-a purtat pică militarului și nici nu s-a revoltat pentru că unii dintre ai casei au fost reținuți și torturați pentru a-l trăda pe acesta. Ea a mărturisit că locotenentul deși nu era cununat religios cu sora ei, practic făcea parte din familie și își petrecea foarte mult timp cu cei ai casei, iar cu logodnica sa se purta desăvârșit. Nu locuia la ei, ci stătea în chirie, unde asculta la radio, posturile din lumea liberă: Vocea Americii și Europa Liberă. De la radio aflase despre Revoluția din Ungaria și așa s-a hotărât, după ce s-a sfătuit cu Mariana Hodoș, o profesoara din București ce avea domiciliu obligatoriu la o familie din Tiha Bârgăului și preda ca învățătoare la școala din localitate, să înființeze un comitet revoluționar cu ajutorul căruia să provoace insurecția, care ar fi trebuit să înceapă alungarea sovieticilor din țară…Numai că, n-a fost să fie…

La Cașva, mai trăia doar o nepoată a lui Mărgineanu, părinții locotenentului murind la scurt timp după ce acesta a fost executat, tot așteptând vești de la el și făcând nenumărate memorii către pușcăria Gherla pentru a afla dacă Teodor mai era în viață… Nepoata revoluționarului de la Bârgău ne-a mai spus că, din ce își amintește ea, părinții locotenentului nu au știut nimic despre cele pe care fiul lor le punea la cale și că, acesta era foarte rezervat în relația cu ei. Ea ne-a dat un exemplu edificator privind faptul că Mărgineanu își proteja familia de la Cașva, dar și pe cea de la Bârgău, pentru ca nu cumva aceștia să aibă de suferit, dacă ar fi fost trădat. Exemplul dat de ruda lui Mărgineanu a fost că, înainte cu câteva zile de a fi arestat, locotenentul primise vizita părinților săi, la gazda unde locuia în Bârgău. Cei doi părinți sufereau de dorul său și având în vedere că se apropia Crăciunul (vizita a fost aproximativ în 10 decembrie, iar insurecția era programată pentru 17), au pus în desagi mai multe produse rezultate de la tăiatul porcului și cozonaci și au plecat să își vadă fiul, care era logodit, dar care nu fusese acasă de câteva luni și nici nu trimise nicio scrisoare. Faptul că tânărul i-a tratat cu răceală și a stat puțin timp cu cei doi părinți, ne face să credem că, nu făcea altceva decât încerca să îi protejeze de eventualele represalii ale regimului.

Florica Dura

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here