„Discrepanţele sociale devin temă. Diferenţele de dezvoltare revin pe agenda internaţională”, scrie în cartea amintită profesorul Andrei Marga. De diferenţe sociale e suprasaturat individul, cât şi poporul român trecut prin ciur şi dârmon tot secolul apus şi trei decenii din acest XXI. Aici, în acest răstimp, la început de mileniu III, în tranziţia la români au ajuns scursorile politice ale luptei de clasă practicată în comunismul bestial cu mijloace criminale tip Piteşti; de acolo a fost eliberat profesorul, mai târziu prietenul Teohar Mihadaş, dar a murit Alexi ş.a. Multe amănunte mi-a dezvăluit el, dar prin ce a trecut personal niciodată, refuzându-şi amintiri groaznice. Fenomenul a început să se aplice şi în alte închisori, la Gherla sigur, de unde a fost luat în plină activitate supra-securitatea pe colegul de an la facultate Costică Jubereanu, dus lângă Ţurcanu şi alţii, judecaţi şi condamnaţi la pedeapsa capitală. Dar ceilalţi criminali şi terorişti din aresturi, închisori şi directorii lor, de la canale şi mine unde îi măcelăreau altfel şi exterminau şi deţinuţii politici, securiştii de meserie, cei o jumătate de milion de informatori civili, judecătorii şi procurorii, funcţionărimea administraţiilor şi bravii activişti comunişti, cei peste 4 milioane de membri de partid. MAI tot, succesivele mii de membri ai comitetelor centrale care s-au perindat la putere, Diavolul ascuns îi ştia pe toţi… unde sunt, ce s-a ales de ei după 1989. Au dat lovitura de stat sub Ion Iliescu şi au pus mâna pe aceeaşi formă de putere politică cu structură de stat şi conduc din schimbare în schimbare până la Liviu Dragnea; întotdeauna a fost măcar un organ suprem în mâna lor, iar cea locală cu primarii şi prefecţii o deţin nestingherit şi apăsat acum, în baza sufragiului popular din vara lui 2016. Scursorile milioanelor de socializaţi încă vieţuiesc, batjocorind victimele lor politice de supravieţuitori care cer dreptul la sfârşit omenesc. Căci 48% au votate la locale cu PSD-ul de odinioară al lui I.C. Petrescu! Ruşii nu trebuie să ocupe România, că este ocupată de avangarda lor de la lovitura de stat şi menţinută la putere prin succesorii lor, copii şi nepoţi.

Iar eu fac caz de inegalităţile cetăţeneşti în sfera libertăţilor cetăţeneşti şi universale! Da, fac. Hai să facem toţi care ne simţim apăsaţi, care am trăit în timpurile dictaturilor începând cu a Regelui Carol, Antonescu… şi până sub a lui Dragnea, tip ordonanţelor. Să depunem document viaţa şi experienţa noastră, să dăm seama de tot ce a fost în jurul nostru şi este, să nu ne fie teamă de numeroşii turnători, că rău ne mai poate face; dacă trăim să asprim curajul în faţa laşilor de colaboratori care tac.

În starea izolării şi presiunii în care mă aflu politic din partea turnătorilor, nu am libertatea şi posibilitatea să public în presa cotidiană şi săptămânală înafara acestei rubrici care o am în prezent. De aceea scriu şi exemplific cu nume şi realităţi ale locurilor originilor noastre, inclusiv ale spaţiului vieţuirii mele şi mediu social clujean. În numele acestora cât şi a solidarităţii de intelectuali năsăudeni, am fost cutremurat aflând numele celor doi, Dâncu şi Marga, că au fost informatori colaboratori securişti încă de grad înalt. Dar au fost prea mulţi şi în şcoli şi acasă, de la ţărani începând şi până la preoţii din sat, înregimentaţi sau nu în partid. Pentru treapta mea de viaţă şi comunicare ştiu pe prea mulţi şi bănuiesc proporţionalitatea cu deosebire în învăţământ. După 1990, aflându-mă în documentare la Arhivele din Bistriţa, aflasem că mai mulţi foşti lideri comunişti încă ascunşi încasează salariile lunar sau periodic şi mi se şopteşte un nume, Lupşan, fostul primar municipal. Din cei de vârstele medie şi matură parcă au sporit ca număr. Au apărut aproape dezvăluiţi politicienii şi parlamentarii cu musca pe căciulă, odioşi destui şi pentru fapte de corupţie; dar între medici la şefie sunt certitudini în frunte „scriitorul” Buta. Cum să rămână libertatea mea egală cu a lor?

Bistriţa şi Năsăud cu comunele şi satele judeţului nu este unicul caz colectiv şi exemplu pe care îl cunosc. Din „satul” unde trăiesc din 1946, mi-a fost mai la îndemână să scriu, aici e prăpăd de exemple. Dar încă ce instituţii prestigioase şi cum sunt îndoite să se compromită de o forţă sub o nouă forţă diavolească! Practică plata pensiilor, îndemnizaţiilor speciale, ajutoarelor sub diferite forme, burse, propuneri pentru medalii şi ordine, ambasadori, reprezentări de mărimi prin lansări de cărţi ale turnătorilor cu subtilităţi contra democraţiei, tip american, în grea dezvoltare. Asalt şi exemplu este tematica teologică oficială, dominând în toate şi peste toate acel spirit mistic şi bigot.

Amintesc de instituţiile câte cunosc manevrând arsenalul faptelor „de bine”: Filiala Academiei, Universitatea B.B., Filiala Uniunii Scriitorilor, Direcţia Arhivelor de Stat, Biblioteca Judeţeană, aceasta alături de toate celelalte intermediază şi ocrotesc trecutul cel care a proletarizat o jumătate de secol România şi cultura ei.

Teodor Tanco

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.