După 8 luni de la pronunțarea sentinței de achitare a polițistului de la Permise Auto Mihai Capotă, pe care procurorii l-au acuzat de luare de mită, instanța a binevoit să redacteze și motivarea. Astfel că am putut în sfârșit să aflăm ce au susținut aiurea fără probe concludente anchetatorii și ce a greșit instanța de fond de la Tribunalul Bistrița-Năsăud atunci când a cântărit tot probatoriul din dosar. Probatoriu, ce-i drept foarte subțire, demn de basmele spuse la grădiniță.

Mihai Capotă a fost inculpat și acuzat de procurori în 2015, de luare de mită și trafic de influență, iar după circa un an a fost trimis în judecată, la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Deși cauza nu a fost una complexă, instanței bistrițene i-a luat aproape 3 ani până să pronunțe prima sentință. Astfel, în toamna lui 2019, Mihai Capotă a fost condamnat la condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, inclusiv cel de a desfășura activitate în cadrul instituției pe o durată de 2 ani. A urmat apelul, care s-a finalizat pe 18 decembrie 2020, cu achitare.

Gazeta de Bistrița a intrat în posesia motivării sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, din care reiese foarte clar că judecata de la Bistrița a fost una strâmbă.

Trebuie să amintim din capul locului faptul că și Mihai Capotă, atât la Bistrița, cât și la Cluj, în apel, a solicitat judecătorilor excluderea interceptărilor din dosar, ca fiind nelegale, cerere care i-a fost respinsă de ambele instanțe. Astfel, nu ne vom opri  asupra acestui aspect.

Reamintim că șpaga pe care Mihai Capotă ar fi luat-o de la două persoane, pentru a facilita examenul practic a doi candidați pentru permisul auto, a constat într-un miel, 10 litri țuică și 30 litri vin.

 

Declarațiile martorilor, luate în seamă de judecătorii clujeni

 

În fața procurorilor, cei doi martori cheie, care practic i-au dat respectivele bunuri, au declarat ceea ce procurorii au vrut să audă, însă în fața instanței oamenii au revenit asupra declarațiilor lor.

Exact aceste aspecte au fost analizate de magistrații Curții de Apel Cluj.

În analiza faptelor imputate inculpatului Curtea va porni de la cele reținute de judecătorul de la fond, cel care a evaluat probele tehnice, înscrisurile și depozițiile date de martori, înlăturând declarațiile martorilor din fața instanței ca fiind nesincere. Curtea va constata că, în esență, condamnarea inculpatului s-a bazat pe depozițiile date de martori în etapa urmăririi penale, așa cum se desprinde fără echivoc din considerentele sentinței atacate”, se menționează în motivare.

Semne de întrebare cu privire la corectitudinea urmăririi penale

Astfel, prima acuzație pentru care Mihai Capotă a fost condamnat se referă la faptul că a acceptat și primit, în perioada 9-11 aprilie 2015, 10 litri de țuică și un miel, pentru a promova un anumit candidat. Bunurile i-ar fi fost date lui Capotă de către nașului candidatului. Numai că în fața instanței, respectivul candidat a arătat faptul că el îl rugase pe nașul său, știind că acesta era prieten bun cu Capotă, să îi obțină o modificare a programării sale pentru susținerea mai devreme a examenului practic, ceea ce nu s-a întâmplat. Cu privire la bunuri, nașul candidatului a afirmat în fața instanței de judecată că i le-a oferit lui Capotă în contextul în care polițistul organizase o masă între mai mulți prieteni, în preajma Paștelui.

“Condamnarea s-a întemeiat pe faptul că, în etapa urmăririi penale martorii B. C. și B. B. au susținut că au dat respectivele bunuri pentru promovarea examenului, că imediat după examen inculpatul a avut o discuție telefonică cu M., de unde reiese că este vorba de miel și țuică, bunuri care au fost date inculpatului. De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit evidențelor de la SRPCIV Bistrița Năsăud inculpatul C. M. l-a examinat pe candidatul B. C. la data de 10 aprilie 2015.

Analiza efectuată de tribunal asupra acestei acuzații, deși este amplă, nu a avut în vedere integralitatea depozițiilor date de numiții B. B. și B. C., și ne referim aici la declarațiile menținute de judecător și nu la cele înlăturate. Astfel, observăm că numitul B. C. a arătat constant că a cerut nașului său, B. B., să încerce să îi obțină o modificare a programării sale pentru susținerea mai devreme a examenului practic, ceea ce nu s-a întâmplat. Martorul a negat constant că ar fi cerut vreo clipă să fie ajutat pentru promovarea examenului: „sunt sigur că nu l-am rugat să intervină pentru proba practică”.

Martorul B. B. însă, a arătat că a cerut inculpatului și să îl programeze mai repede și să îl promoveze la examen (declarație din etapa urmăriri penale), ca mai apoi, audiat în fața tribunalului, să revină și să arate că nu i-a cerut B.C. să intervină pentru promovarea examenului ci doar devansarea lui și că nu a intervenit pe lângă Capotă. Aceeași declarație a dat-o martorul și în fața Curții.

Cu privire la bunuri (miel și țuică), cei doi au relatat în urmărirea penală că erau o atenție pentru polițist, iar în fața instanței au revenit asupra acestei afirmații, bunurile ajungând la inculpat în contextul unei mese organizate între mai mulți prieteni, inculpatul fiind prieten cu martorul B. B. de peste 15 ani.

Celelalte probe din cauză, redarea convorbirii purtată de inculpat cu B. B. în data de 10 aprilie 2015, programatorul de examen stabilesc că într-adevăr cei doi discută de miel și țuică și că inculpatul Capotă a examinat pe B. la proba practică din acea zi. De asemenea, mai rezultă că programarea lui B. C. la examenul din 10.04.2015 s-a realizat la data de 16.03.2015, deci cu o lună anterior, și că data nu fost niciodată modificată, programarea fiind efectuată de martora E. E., agent cu atribuții în acest sens în cadrul SRPCIV Bistrița Năsăud.

Tribunalul a analizat așadar toate aceste probe, a înlăturat declarațiile lui B. B. și B. C. date în ședința publică apreciind că nu au fost date explicații rezonabile pentru care martorii ar fi revenit asupra celor relatate anterior și a pronunțat condamnarea.

În condițiile în care atât acuzarea cât și soluția de condamnare se întemeiază substanțial pe declarațiile date de martorii M. și B. în etapa urmăririi penale, Curtea va proceda la o examinare prudentă a acestor depoziții, având în vedere greutatea dată lor în contextul ansamblului probator al cauzei.

În acest sens Curtea va observa mai întâi că ambii martori, B. C. și B. B., au fost de la bun început chemați spre a da declarații în calitate de martor în etapa urmării penale, cu privire la fapte care constituie conduite ilicite, inclusiv ale lor, întrucât cele cu privire la care au fost întrebați constituie elementele de tipicitate ale infracțiunilor de cumpărare de influență și dare de mită pe care, teoretic, după cum era construită acuzarea, ei le-ar fi comis. Mai mult, acestor martori nu li s-a adus la cunoștință că au dreptul de a nu contribui la propria lor incriminare. (…)

Mai mult decât atât, ne putem întreba, în mod legitim, cât de loial a fost efectuată urmărirea penală, dacă, indirect, celor doi, M. și B., li s-a atribuit în mod artificial calitatea de martor, calitate care este mult mai constrângătoare decât cea de suspect, aceasta din urma oferindu-le posibilitatea refuzului de a declara ceea ce știu, fără a suferi consecințe nefavorabile. Astfel, dacă martorul trebuie, sub sancțiunea legii penale, să spună adevărul și să declare tot ceea ce știe referitor la aspectele relevante despre care este întrebat, suspectul nu are această obligație, dând declarații doar dacă dorește, iar eventualul refuz de a coopera nu îl poate prejudicia, așa cum reiese din coroborarea art. 78 și art. 83 alin. 1 Cpp. Or, este evident că cei doi au fost întrebați despre cum au dat mită sau au cumpărat influență, deci cu privire la conduite ce constituie infracțiuni.

După cum am arătat, participantul la comiterea faptei penale, are posibilitatea ca odată ce devine suspect, să nu mai fie nevoit să facă depoziții cu privire la fapta pentru care s-a pus în mișcare urmărirea penală împotriva sa, iar nici declarațiile date deja să nu mai poată fi folosite pentru a-l incrimina. Totuși, într-o practică neloială a organelor de cercetare penală calitatea de martor poate fi prelungită în mod artificial, peste măsură, pentru a «forța» persoana să dea cât mai multe declarații care vor constitui piste de verificat ulterior.

Buna-credință și loialitatea desfășurării urmăririi penale sunt însă elemente ce țin mult prea mult de organele care le efectuează actele de urmărire pentru a putea fi cu totul îndreptate în camera preliminară, tocmai de aceea este important ca principiile procesuale fundamentale să fie respectate.

Cei doi martori, odată ajunși în fața instanței, au relatat împrejurări ce nu susțin acuzația, relevantă fiind modificarea mărturiei date de B. B. După acest moment, la sesizarea din oficiu a procurorului, celor doi li s-a întocmit dosar penal cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, deși ei nu au fost niciodată puși sub acuzare pentru faptele penale de corupție cu privire la care au fost chestionați, ca martor.

Și, deși acest dosar datează din 2017, el se află în continuare în urmărire penală, nefiind soluționat nici până la pronunțarea deciziei în apel în decembrie 2020. Remarcăm faptul că, în acel dosar, declarațiile date de cei doi, M. și B., nu aduc nimic nou pentru a susține acuzația din prezenta cauză, aceștia făcând vorbire de devansarea programării la examen, devansare ce, evident, nu doar că nu a avut loc, dar nici nu era posibilă întrucât examenul era programat pentru exact ziua următoare discuțiilor inițiate. O atare înșiruire a evenimentelor, după cum a fost prezentată chiar de procuror în rechizitoriu și în acuzația de trafic de influență (pentru care și tribunalul a dispus achitarea pe temeiul inexistenței faptei) pune în evidență logică din interpretarea probelor cauzei, întrucât nu era firesc să se promită bunuri pentru a se obține ceva de care dătătorul de mită nu avea nevoie.

Buna-credință a organelor de urmărire penală în desfășurarea procedurilor în cursul primei faze a procesului penal, fază în care se strâng probe cu privire la existența infracțiunilor și identitatea persoanelor care au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, este cea care va face diferența între un proces echitabil în conformitate cu prevederile CEDO și un proces în care «egalitatea de arme» este pur formală, fără a exista cu adevărat. Dacă organul de urmărire penală are de la început suficiente probe care să indice vinovăția unuia dintre participanți, dar ezită să îi acorde acestuia calitatea de suspect, pentru a se folosi de obligația legală a martorului de a da declarații și prin utilizarea acestui «artificiu» strânge de la acesta informații incriminatoare împotriva altor participanți tehnica este una neloială. În cazul în care s-ar fi respectat garanțiile procesuale, suspectul potențial ar fi putut să se prevaleze de posibilitatea de a refuza să dea declarații, fără a suferi consecințe nefavorabile, nefiind nevoit să indice alți participanți, mai ales că, în definitiv, revine organelor de cercetare penală și procurorului obligația de a proba acuzarea.

Este de observat totuși, că martorul B. C. a avut declarații constante pe tot parcursul procesului penal, acesta relatând că a cerut lui M. doar să obțină o devansare a examinării sale, ceea ce nu s-a materializat în niciun fel. Singurul care și-a modificat declarația a fost martorul B. B., cel care a arătat ulterior că nu a intervenit la Capotă pentru a ajuta pe B. C. la promovarea examenului, iar bunurile (pe care inculpatul Capotă a recunoscut că i-au parvenit) au fost aduse pentru o petrecere la ceaun, inculpatul relatând similar.

Așadar, o examinare atentă a probelor administrate în cauză relevă că, singura probă care a suportat modificări a fost declarația martorului B.B., celelalte probe fiind constante. Or, în condițiile în care, sub aspectul esențial al unei conivențe frauduloase, există o singură probă, și aceasta afectată de loialitate în administrarea ei, Curtea constată că nu există probe care să susțină acuzația de luare de mită în raport cu inculpatul apelant cu referire la acceptarea/primirea unui miel și a 10 litri țuică pentru promovarea lui B. C. la examenul din 10 aprilie 2015 .

Faptul că inculpatul Capotă știa că numitul B. B. urma să aducă țuică și carne, precum și faptul că același inculpat a examinat candidatul B. în 10.04.2015, constituie doar împrejurări adiacente ce pot căpăta o relevanță din perspectiva acuzației în sensul susținerii ei, atunci când există probe în acuzare. Or, în prezenta cauză, probele administrate nu conduc la formarea convingerii suficientă pentru a pronunța o condamnare, inculpatul urmând a fi achitat pe temeiul de la art. 16 lit. c Cod procedură penală”, se arată în documentul Curții.

Presupusa șpagă în vin, nesusținută de probe

Cealaltă acuzație adusă lui Capotă s-a referit la acceptarea și primirea a 30 litri de vin la data de 9 aprilie 2015 de la un alt bărbat – martorul K.K. – pentru a o promova pe nepoata sa G.S. la proba practică a examenului pentru permisul auto.

Numai că, atât Capotă, cât și K.K. au susținut în fața instanței că pentru respectiva cantitate de vin a fost achitat prețul și, în plus, fata nu s-a mai prezentat la examen.

Și aici au fost administrate probe testimoniale, tehnice și ridicări de scripte.

“Martorul K. K. (care a decedat în cursul procesului penal), audiat în etapa urmăriri penale, a arătat că i-a cerut inculpatului să o ajute pe nepoata sa la promovarea examenului practic, iar inculpatul i-a spus că «o va promova dacă știe și că la alți colegi nu va interveni». Tot acest martor a spus că a dus inculpatului cantitatea de 30 litri vin pe care a lăsat-o la un vecin al acestuia, J. J..

Martora G. S. a arătat că a cerut unchiului său să intervină pentru a promova examenul, i-a dat vin să ducă polițistului pe care nu-l cunoaște, însă nu a mai susținut examenul.

Inculpatul a recunoscut existența discuției cu K. K. exact de maniera relatată de martor, a recunoscut inclusiv primirea celor 30 litri de vin pentru care a susținut că a plătit contravaloarea. Martorul J. J., cel care a recepționat vinul de la G. și l-a remis lui Capotă a arătat că l-a întrebat pe inculpat de unde e vinul și acesta i-a spus că l-a cumpărat de la cineva care îi aduce când are nevoie.

Discuția telefonică purtată de inculpat cu K. K. în data de 9 aprilie 2015 nu aduce niciun element incriminator, martorul îl caută pe inculpat, acesta îi spune că nu e acasă însă va găsi pe soția sa dacă se duce.

Așadar, acuzația se întemeiază pe declarația dată de G. S., cea care, deși nu s-a întâlnit niciodată cu inculpatul, a arătat că acesta ar fi trebuit să o ajute la promovarea examenului la care ea nu s-a mai prezentat și asta în schimbul a 15 litri de vin.

Or, o singură probă de acuzare echivalează cu lipsa probelor în susținerea acuzației întrucât o condamnare este posibilă decât în ansamblul coroborat și congruent al probelor legal administrate. Nu există niciun motiv pentru care, explicațiile date de inculpat asupra înțelegerii survenite cu K. K. vizavi de achiziția celor 30 litri de vin să nu fie acceptate, nicio probă nu contrazice această versiune/apărare a inculpatului, cu atât mai mult cu cât cantitatea de vin ajunsă la inculpat este sensibil diferită față de cea indicată de martora G. S.

Așa fiind, Curtea constată incidența art. 16 lit. c Cod procedură penală și raportat la această acuzație de luare de mită, urmând a-l achita pe inculpat”, se precizează în motivarea instanței clujene.

Pe lângă faptul că a judecătorii clujeni l-au achitat pe Mihai Capotă de acuzații, aceștia au înlăturat și dispoziția de confiscare a sumei de 1.065 lei, contravaloarea bunurilor pe care le-ar fi primit acesta drept șpagă, după cum au susținut procurorii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here