Continuăm în acest număr să vă prezentăm declaraţiile date de Elisabeta Oana Miherţa în faţa anchetatorilor irlandezi, dar şi a celor români, în dosarul în care ea, dar şi complicele ei, Dumitru Cârstea au fost acuzaţi de trafic de persoane. Cu toate că inculpaţii au primit condamnări cu executare la instanţa de fond – Tribunalul Bistriţa-Năsăud -, în apel, încadrările au fost modificate, iar pedepsele au fost micşorate şi s-a dispus suspendarea acestora.

 

Elisabeta Oana Miherţa, din Sîngeorz Băi, şi Dumitru Cîrstea, din Râmnicu Vâlcea, potrivit procurorilor, au comis infracţiuni de trafic de persoane, obligând trei femei din Bistriţa-Năsăud (două din municipiul Bistriţa şi una din Sîngeorz Băi) să se prostitueze în Irlanda, unde de fapt au mers să muncească ca şi menajere la un spital. Victimele, Iulia, Ioana şi Alina se pare că şi-au dorit câştiguri mai mari, occidentale, în raport cu ceea ce câştigau în ţară. Au prins un pont care vorbea despre locuri de muncă în Irlanda, însă ajunse la faţa locului s-a dovedit a fi altceva. Au fost supravegheate permanent, însă au avut norocul unei clipe de neatenţie din partea „paznicilor” şi au fugit, reuşind în final să informeze autorităţile irlandeze despre păţania lor.

 

Nu şi-au recunoscut nici un moment faptele

În motivarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin care Elisabeta Oana Miherţan şi Dumitru Cârstea au fost condamnaţi la câte 5 ani de închisoare şi interzicerea drepturilor pe o perioadă de 2 ani, magistraţii bistriţeni reţin faptul că cei doi inculpaţi nu şi-au recunoscut nici un moment faptele. atât în faţa anchetatorilor irlandezi, cât şi procurorului DIICOT, dar nici pe parcursul cercetării judecătoreşti. Cârstea, reţine instanţa, nu a dat nici declaraţie pe parcursul cercetării judecătoreşti.

 

Oana s-a contrazis singură în declaraţii

În faţa anchetatorilor irlandezi de la Secţia de Poliţie Bridewell Garda Station, Elisabeta Oana Miherţa a declarat că în acel moment ea nu mai era angajată şi că primea o alocaţie în calitate de părinte singur întreţinător. La spital, ea de fapt ar fi lucrat ca menajeră doar vreo două zile, când a înlocuit o cunoştinţă, singurul ei loc de muncă stabil fiind într-un magazin, dar cu aproximativ cinci ani în urmă.

Din capul locului Oana nu a recunoscut că ea ar fi plătit fetelor biletele de avion.

„A precizat că a găzduit-o timp de 5 zile pe C .A. S (n. r. – Alina) aceasta sosind în Irlanda la insistenţele persoanei vătămate (n. r. – adică Alina ar fi fost cea care ar fi insistat să meargă în Irlanda şi nu invers), pentru a lucra în această ţară, ea fiind cea care a apelat-o pe inculpată din Spania, unde se afla, relatându-i că doreşte să divorţeze şi solicitându-i ajutorul. Referitor la biletul de călătorie, spre Irlanda, inculpata a susţinut că a fost cumpărat de către C. A. S. A susţinut că la sosirea în Irlanda că persoana vătămată C. era singură, nu a aşteptat-o la aeroport şi că mama inculpatei ar fi dus-o la un interviu la o lăptărie sau fermă în vederea obţinerii unui loc de muncă, spunându-i-se că pentru primirea unui răspuns trebuie să aştepte 2 – 3 zile”, se arată în motivare referitor la declaraţiile Oanei.

Deşi cele mutate din casa în care locuia Oana erau Iulia şi Ioana, în faţa poliţiştilor irlandezi, inculpata susţine că de fapt cea care s-a mutat a fost Alina. Cu ea,Oana ar fi mers la proprietarul noii locuinţe pentru a negocia preţul chiriei şi a garanţiei, motivând faptul că Alinei nu i-ar fi închiriat nimeni vreun apartament întrucât avea documente spaniole. De semnat nu s-a semnat însă nici un document pentru închirierea locuinţei. Mama Oanei, audiată şi ea de poliţiştii irlandezi, a declarat că pentru apartament trebuia plătită suma de 2.400 de euro (1.200 euro chiria pe lună şi 1.100 euro garanţie), din care 1.000 erau ai Alinei, iar restul sumei i-a împrumutat fiica ei, banii urmând a fi restituiţi de prietena acesteia atunci „când va găsi o slujbă”.

Potrivit Oanei, la un moment dat Alina i-ar fi spus că se reîntoarce în Spania, astfel că ar fi încercat să îşi recupereze cei 1.300 de euro pe care i-a împrumutat acesteia. Cum nu a reuşit să ajungă la un consens în discuţiile telefonice, Oana s-ar fi dus într-o zi la apartamentul în care locuia Alina şi atunci ar fi observat că acolo „erau nişte fete în casă”, în număr de 4-5, dar printre care nu se regăseau Iulia şi Ioana. În aceeaşi declaraţie dată în faţa poliţiştilor irlandezi, Oana se contrazice singură şi spune că, totuşi le-ar fi întâlnit o dată pe Iulia şi pe Ioana, ele fiind prietenele Alinei. Practic, Oana a susţinut cu vehemenţă într-o primă fază că ea nu le cunoaşte pe Iulia şi Ioana.

 

A încercat să dea vina pe Alina şi să o învinuiască de prostituţie

Totodată, Oana a negat şi faptul că ar fi promis vreo slujbă la spital cuiva şi ba mai mult a susţinut că Alina a practicat prostituţia şi în România. În plus aceasta nu a recunoscut că le-ar fi înregistrat video pe cele trei tinere.

În altă declaraţie dată câteva zile mai târziu, Oana a dat-o iar în bară, spunând de data aceasta că le-a cunoscut pe Iulia şi Ioana pe când se aflau la cumpărături alături de Alina. Anchetatorii i-au adus probe concrete – fotografii şi înregistrări video – punând-o pe Oana de fiecare dată în încurcătură şi din această cauză ea se contrazicea de fiecare dată în declaraţii.

 

Cîrstea a cam încurcat-o pe Oana în declaraţii

Referitor la faptul că le cunoştea pe cele trei fete, Oana a fost contrazisă şi de declaraţiile date în faţa poliţiştilor irlandezi de Dumitru Cîrstea, asta cu toate că cei doi erau într-o relaţie de circa 4 ani (deşi Cârstea era căsătorit şi avea patru copii). Cârstea le-a spus anchetatorilor că Oana le cunoştea pe fete, că au locuit la ea, dar şi că le-a plătit biletele de avion spre Irlanda. însă nici acesta nu a admis vreo clipă faptul că le-ar fi obligat cineva pe Iulia, Ioana şi Alina să se prostitueze.

„ (…) inculpatul a precizat că are o relaţie cu inculpata M. de aproximativ 4 ani, cu toate că este căsătorit şi are 4 copii (…). Pe persoanele vătămate a susţinut că le-a văzut în data de 11 iunie 2008, când s-a deplasat la apartament de două ori, o dată în cursul dimineţii şi o dată în crusul după-amiezii. Motivul deplasării la imobil a fost pentru a vizita noua locaţie în care amanta sa, inculpata, se mutase la solicitarea ei. Despre prezenţa persoanelor vătămate în apartament inculpata i-a relatat că sunt «trei prietene din România», pe care le ajută să primească slujbe în Irlanda, că persoanele vătămate se aflau în Irlanda de aproximativ două săptămâni. (…)

Apoi, în cursul după amiezii, a susţinut că s-a deplasat împreună cu Oana şi cu o fată «cea blondă», la magazinul Lidl pentru cumpărături, Oana fiind cea care a plătit pentru toate acestea.

A reiterat inculpatul susţinerea că transportul pentru cele trei fete în acea ţară a fost plătit de Oana, în jur de 900 de euro, ea fiind cea care a garanţia pentru apartamentul închiriat, de 1.200 euro şi chiria pentru o lună, de 1.200 euro (în total 2.400 euro)”, a reţinut instanţa din declaraţiile lui Cârstea date în faţa poliţiştilor irlandezi.

Aşa cum am precizat mai sus, Cârstea nu a recunoscut nici o clipă faptul că el şi Oana le-ar fi obligat pe cele trei tinere să se prostitueze, el încercând să scoată în evidenţă că, din contră, cele trei ar fi fost ajutate de ei, mai ales Alina.

Nici Cârstea nu a fost consecvent în declaraţiile dat în faţa poliţiştilor irlandezi, şi acesta contrazicându-se în multe puncte.

 

Judecătorii bistriţeni i-a condamnat  la 5 ani de închisoare cu executare

În final, magistraţii de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, coroborând toate declaraţiile date de persoanele audiate în acest dosar, atât de anchetatorii irlandezi cât şi de cei români, cu probele existente, au ajuns la concluzia că Elisabeta Oana Miherţa şi Dumitru Cârstea sunt vinovaţi. În consecinţă, cei doi au fost condamnaţi la câte cinci ani de închisoare cu executare şi doi ani de interzicere a unor drepturi.

 

În apel au obţinut sentinţe mai blânde

Este de la sine înţeles că această sentinţă a fost atacată în apel la Curtea de Apel Cluj. Aici, magistraţii au fost mult mai indulgenţi, pedepsele celor doi fiind reduse substanţial. Atât Oana Miherţa, cât şi Dumitru Cârstea au beneficiat de circumstanţe atenuante, în sensul că instanţa clujeană a ţinut cont că ambii nu aveau antecedente penale. În plus, în condiţiile în care minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, conform legii, acesta putea fi coborât mai jos, dar nu mai puţin de un an.

În final Oana Miherţa a fost condamnată de Curtea de Apel Cluj la 3 ani închisoare cu suspendare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, cu un termen de încercare de 6 ani, iar Dumitru Cârstea a primit o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, cu un termen de încercare de 4 ani.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.