JUSTIȚIE FĂRĂ JUSTIȚIE! Pentru un procuror bistrițean, FALSUL INTELECTUAL e totuna cu FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ

181

Maria Boldiș, bătrâna de 80 de ani care s-a luptat în instanță aproape 18 ani pentru a intra în posesia unui imobil de pe str. Zimbrului din Bistrița, care a fost confiscat de comuniști de la bunicii săi, a depus plângere penală pentru fals intelectual și abuz în funcție împotriva Comisiei Locale Bistrița, al cărui președinte este primarul Ovidiu Crețu, printre membrii aflându-se și Dumitru Cincea, șeful Serviciului Juridic. Procurorul a dat soluție de clasare, însă fără să țină cont de ce a arătat femeia, acesta vorbind de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Magistrații, fie că vorbim despre procurori, fie despre judecători, sunt cei în care mulți români își pun speranța atunci când se simt nedreptățiți. Primii împart dreptatea și pun lucrurile pe făgașul lor normal, ceilalți anchetează atunci când spre cineva se arată cu degetul și este suspectat că ar fi comis o infracțiune. Evident, procurorul este obligat, conform legii, să aducă probe pro- și contra suspectului/inculpatului, adică să facă o anchetă ca la carte. Teoria este însă una, dar practica ne omoară. Mulți dintre cei care depun plângeri penale se văd lăsați de procurori cu ochii în soare, chit că au depus probe care să indice clar comiterea unor infracțiuni, sau în partea cealaltă, cei care au calitate de inculpați, sunt uneori ”băgați la apă”, fără probe concludente care să demonstreze clar că sunt vinovați. În ceea ce îi privește pe judecători, sunt destui dintre ei care știu de la bun început ce soluție vor da în dosare, fiindcă ori sunt influențați de o anumită parte, ori prost pregătiți, ori nu vor să vadă dovezile de la dosar, și vorbim de rea voință. Idee principală este că parte din tagma asta a magistraților văd doar “adevărul” lor, și nu se gândesc nici măcar o clipă că prin soluțiile lor nedrepte îi fac pe cetățeni să nu mai creadă în Justiție. Nu degeaba se spune că, mori cu dreptatea în mână.

Este și cazul unei pensionare din comuna Rodna, Maria Boldiș, despre cazul căreia Gazeta de Bistrița a scris și în 2017, dar și anul trecut. Timp de aproape 18 ani, femeia în vârstă de 80 de ani s-a luptat cu Primăria Bistriţa pentru a intra în posesia a două imobile, de fapt o casă şi teren aferent de 990 m.p. plus încă un teren de 302 m.p., situate pe strada Zimbrului, în care astăzi funcţionează o grădiniţă. Deşi femeia alături de alte încă câteva rude au demonstrat cu acte şi extrase de carte funciară că sunt moştenitorii legali ai foştilor proprietari, municipalitatea ţine cu dinţii de cele două terenuri şi clădirea respectivă.

Imobil luat cu japca de comuniști, dar și de noul regim

Imobilele revendicate de Maria Boldiş au fost luate cu japca de statul comunist, în 1950, de la Pfaundler Ottmar şi soţia acestuia Graf Katalin Matild, fără a li se acorda acestora vreun bănuţ drept despăgubire.

Pfaundler Ottmar şi Pfaundler (născută Graf) Katalin Matild (ambii născuţi în secolul XIX) au avut un fiu – Pfaundler Arnold Ottmar. Din căsătoria acestuia din urmă cu Susana au rezultat 5 copii, cei care astăzi revendică Zimbrului, printre care şi Maria Boldiş.

În anul 2002, Maria Boldiş, în numele ei şi a rudelor sale, a notificat Primăria Bistriţa cu privire la restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren situat pe strada Zimbrului nr. 19,însă doi ani mai târziu municipalitatea bistriţeană, la cârma căreia se afla pe atunci Vasile Moldovan, le respinge cererea. Se acceptă însă acordarea de despăgubiri, dar numai pentru jumătate de proprietate, adică doar pentru partea după PfaundlerOttmar, al cărui certificat de deces a fost depus la dosar. Deşi Pfaundler Katalin Matilda a fost soţia lui PfaundlerOttmar, municipalitatea nu a recunoscut acest fapt fără vreun document la dosar. Şi asta deoarece într-o sentinţă civilă din 2003, instanţa nu amintise şi de Katalin Matild, ci doar de Ottmar.

Asta cu toate cu toate că atât Maria Boldiş, cât şi rudele sale, erau moştenitoarele lui Pfaundler Arnold Ottmar, fiul lui Pfaundler Ottmar, calităţi recunoscute de instanţă în acelaşi an 2003. Primăria a ţinut cont însă de bunici şi nu de tatăl moştenitorilor.

Cum Maria Boldiş nu a găsit nicăieri certificatul de deces şi nici nu ştia data exactă a morţii bunicii sale, în 2006, a fost nevoită să ceară instanţei să se pronunţe asupra acestui lucru. Noaptea minţii, timp de aproape 2 ani, Katalin Matild Pfaundler a fost declarată dispărută, deşi femeia se născuse în 1879, deci acest lucru se întâmpla la 125 de ani de la naşterea ei.

Maria Boldiş a reuşit să obţină declararea morţii bunicii sale, însă mult prea târziu pentru plângerile pe care le depusese în instanţă în care ataca actele primarului Vasile Moldovan.

În anii care au urmat femeia a depus anual contestaţii peste contestaţii, însă degeaba, fiind trimisă de la Ana la Caiafa, când de primărie, când de ANRP.

În toamna lui 2017, Maria Boldiș introduce o nouă acțiune de revendicare a imobilului de pe Zimbrului în instanță, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, iar procesul s-a derulat extrem de rapid, în condițiile în care în 2018 februarie are loc pronunțarea. Conform sentinței, Maria Boldiș primește doar jumătate din imobil, deși la dosar avea dovezi că este moștenitoarea acestuia în integralitate. Instanța a luat de bună o decizie a comisiei municipalității, din 2007, prin care Mariei Boldiș i se acceptă retrocedarea doar a cotei de ½ din imobil, deși, culmea, la acel moment femeia depusese la dosar certificatul de deces al lui şi Pfaundler (născută Graf) Katalin Matild și atesta faptul că este moștenitoarea acesteia. Trebuie menționat și faptul că Pfaundler (născută Graf) Katalin Matild a decedat înaintea soțului său Pfaundler Otto, în anul 1948, deci înainte ca imobilul să fie naționalizat. În consecință jumătatea de imobil deținută de Pfaundler (născută Graf) Katalin Matild i-a revenit lui Pfaundler Otto și fiului acestuia. De aceste aspecte instanța nu a ținut se pare seama, și a luat în considerare doar actele primăriei, în care. Altfel spus, instanța nu a făcut în niciun fel dreptate.

Plângeri penale, acuzații grave

Maria Boldiș  a depus împotriva municipalității și două plângeri penale. Una în 2015, iar o a doua în 2018.

Prima plângere era pentru abuz în serviciu împotriva primarului Ovidiu Crețu și a lui Dumitru Cincea, șeful Direcției juridice din cadrul municipalității. După ce este ținută la sertar fix 4 ani, în februarie anul acesta procurorul care a “anchetat” cazul, Ovidiu Burje, clasează cauza și o trimite pe Maria Boldiș și își rezolve problema la instanța civilă. Asta deși la momentul la care a dispus respectiva soluție, procesul civil era finalizat.

Cea mai tare este însă soluționarea celei de-a doua plângeri depusă în 2018, împotriva Comisiei Locale Bistrița, din care face parte și Dumitru Cincea, în care același procuror Burje schimbă articolele de lege. Deși plângerea era făcută pentru fals intelectual, prevăzută de art. 321 Cod Penal, soluția este dată pe art. 322 Cod Penal – fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nicăieri în soluție nu sunt menționate motivele pentru care procurorul a schimbat încadrarea și de ce nu a anchetat faptele cu privire la infracțiunea de fals intelectual. Noaptea minții!!!

“Subsemnata Boldiș Maria (…) arăt că solicit să fie cercetați și trași la răspundere pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 Cod Penal, și abuz în serviciu faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 Cod Penal, toți cei care au avut caz atribuție de serviciu soluționarea cererilor mele de retrocedare”, menționează femeia.

Aceasta explică faptul că deși obținuse încă din 2002, certificatul de deces, care arată că Pfaundler Matilda (născută Graf) a decedat în 1948, în documentele municipalității se consemnează în fals că imobilul a fost preluat de la ambii soți Pfuandler , Otto și Matilda, însă pe procesul verbal de predare a imobilului autorităților comuniste apare doar semnătura bărbatului. Întrebarea este: Cum putea să semneze o persoană decedată?

“Cu bună știință au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin 1 și 2 din Lg. 10/2001, și se consemnează în mod fals că imobilul a fost preluat de Pfaundler Otto și MATILDA, deși în actul de preluare se consemna că imobilul a fost preluat doar de la Pfaundler Otoo (soția fiind decedată din anul 1948, deci înainte de apariția Decretului 92/1950).

Această consemnare falsă a dus la pierderea dreptului de proprietate asupra ½ din imobilul revendicat de mine constând în casă și teren aferent situate în Bistrița pe strada Zimbrului.

Prin hotărâre judecătorească – sentința civilă 3381/2013 a Judecătoriei Bistrița s-a stabilit că Pfaundler Otto (Carol) a avut un unic fiu, pe Arnold, căsătorit cu mătușa mea și că eu am calitatea de moștenitoare a acestora.

Cu bună știință, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cei care au întocmit RAPORTUL care a stat la baza emiterii dispoziției de soluționare a cererii de retrocedare, au reușit să inducă în eroare organelle abilitate și astfel să fiu prejudiciată de ½ din imobilul revendicat. (…)

Cei care au întocmit raportul AU OMIS CU BUNĂ ȘTIINȚĂ  să menționeze că imobilul a fost naționalizat DOAR DE LA Pfaundler Otto Carol nu și de la soția Matilda care era decedată, și astfel consider că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod Penal. Și după ce au constatat această eroare, au refuzat sistematic să o remedieze”, arată Maria Boldiș în plângere.

În ceea ce privește abuzul în serviciu, femeia îi indică procurorului normele imperative, adică obligatorii, pe care primarul și membrii Comisiei Locale Bistrița le-au încălcat cu bună știință.

Clasare țac pac! Procurorul amestecă articolele

La nici trei luni după clasarea dată la plângerea depusă de Maria Boldiș, vine și cel de-al doilea răspuns din partea procurorului Burje, care de data aceasta sfidează toate evidențele. Practic este o soluție dată, cât să nu se spună că nu a soluționat dosarul, fiindcă din document nu reiese că ar fi solicitat municipalității să aducă niște dovezi care să contrazică susținerile Mariei Boldiș.

Lăsând la o parte abuzul în serviciu, cu privire la infracțiunea de fals, iată  ce scrie domnul procuror:

“Cu privire la infracțiunea de FALS INDICATĂ în plângere de persoana vătămată, aceasta nu este prevăzută de legea penală fiind incidente prevederile art. 16 al. 1 lit. b Cod de procedură penală, deoarece persoana vătămată a criticat ca fiind false acte administrative emise de către funcționari din cadrul Primăriei Mun. Bistrița. Caracetrul de fals indicat de persoana vătămată ar reieși din modul în care aceștia au interpretat situația juridică care le-a fost supusă analizei și soluția pe care au expus-o în actele administrative pe care le-au emis conform competențelor și obligațiilor legale, faptă care nu caracterizează conținutul vreunei infracțiuni de fals. Conținutul actelor de acest fel poate fi contestat de către persoanele interesate și îndreptățite, însă calea legală în acest sens o reprezintă introducerea unei acțiuni în fața INSTANȚELOR CIVILE.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul (…) DISPUN:

Clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 al. 1 Cod Penal, deoarece lipsește una dintre condițiile legale necesare punerii în mișcare a acțiunii penale și sub aspectul comiterii infracțiunii de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ prev. de ART. 322 al 1 Cod Penal, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală”.

Deci, cu privire la abuzul în serviciu, procurorul Burje spune că lipsește una dintre condițiile necesare de punere în mișcare a acțiunii penale, fără însă să indice care este aceasta. Apoi, așa cum se poate observa, cercetările s-au efectuat cu privire la fals în ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ, ca și cum ar fi fost vorba de orice altă persoană, nu de funcționari publici, deși Maria Boldiș a făcut plângere pentru FALS INTELECTUAL, infracțiune pe care o pot comite doat funcționarii publici.

Iată și diferenta dintre cele două articole de lege:

ART 321 (invocat de Maria Boldiș):

  • Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un FUNCȚIONAR PUBLIC aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
  • Tentativa se pedepsește.

Cum explică specialiștii acest articol:

Subiect al infracțiunii va fi NUMAI un funcționar public, spre deosebire de reglementarea anterioară (n. r. vechiul Cod Penal), în care subiect activ putea fi orice funcționar.

Trebuie, totuși, ca înscrisul oficial să emane de la o AUTORITATE PUBLICĂ, INSTITUȚIE PUBLICĂ, sau alte PERSOANE JURIDICE care ADMINISTREAZĂ SAU EXPLOATEAZĂ BUNURILE PROPRIETATE PUBLICĂ ori de la o persoană prevăzută la art. 175 alin 2 noul Cod Penal, competentă să emită astfel de înscrisuri și care, din punctul de vedere al condițiilor de formă și al materialității scrierii, este un înscris valabil (I. PASCU, în Noul Cod Penal comentat, vol II, p. 700).

ART. 322 (invocat de procurorul Burje):

(1)Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321 dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

(2) Tentativa se pedepsește.

Ce spun specialiștii în drept:

“În comparație cu reglementarea anterioară, noul text de incriminare vine cu o completare, care vizează SITUAȚIA ÎN CARE FAPTA DE FALSIFICARE a unui înscris NU a fost săvârșită de către un FUNCȚIONAR. În acest caz, bineînțeles, nu mai este vorba de un înscris oficial, ci de un înscris sub semnătură privată. Incriminarea se impunea datorită faptului că, pe baza textelor existente în C. pen. din 1968, era dificilă încadrarea juridică a unor fapte, devenite din ce în ce mai frecvente, comise în sfera raporturilor comerciale (spre exemplu, facturi care consemnează date neconforme realității) [Expunerea de motive a noul C. pen., pct. 2.78, p. 42 (www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/4/em304.pdf, accesat la 6.02.2014)]”.

Cum au privit procurorul șef al parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, dar și instanța, unde Maria Boldiș a contestat soluția procurorului Ovidiu Burje, în numărul viitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here