Drama copilului ucis cu bestialitate de asistenta maternala a impresionat pâna la lacrimi pe oricine care a vazut chinurile prin care a trecut micutul. Scandalul iscat în micul burg a atins însa cote alarmante, presa centrala dezbatând respectivul subiect saptamâni la rând. Toate posturile de televiziune si radio prezentau în continuu cazul. Din pacate pâna la ora actuala nu s-a gasit niciun vinovat, în afara asistentei maternale. Autoritatile au dat-o cotita, încercând în continuu sa iasa basma curata din tot necazul abatut asupra lor.

Scuze si motive din ce în ce mai stupide se vehiculau, mai ales din partea principalilor vinovati. Cea mai penibila ipostaza a afisat-o chiar Mariela Neagu, secretarul de stat la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului. Pe toate posturile aceasta aparea bocind în hohote, cuvintele ei fiind aproape de neînteles. Doar ca lacrimile acesteia nu mai impresionau pe nimeni, fapta fiind deja consumata, iar ea fiind în opinia publica unul din criminali. O situatie total diferita s-a conturat însa la Bistrita, unde directorul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bistrita-Nasaud, Marin Rus, refuza cu o încapatânare prosteasca sa demisioneze în urma scandalului iscat. Acesta a iesit în fata tuturor si a afirmat ca el nu se considera deloc vinovat pentru cele petrecute sub atenta sa supraveghere. De-a dreptul jenant. Cum poti sa afirmi ca nu te consideri vinovat, când tu în calitate de director nu ai trimis oamenii pe teren sa verifice situatia copiilor aflati în plasament de mai bine de o jumatate de an? Cum poti afirma ca nu esti indiferent la ceea ce se întâmpla în directia condusa de tine, ba mai mult încerci sa dai vina pe altii? Cât trebuie sa fi de catâr sa nu întelegi ca nimeni nu te mai vrea în postul respectiv, nici macar partidul care te-a cocotat în respectiva functie. Nici insistentele sefului de partid nu l-au putut face pe Marin Rus sa-si schimbe prosteasca decizie de a nu demisiona. În acest context i se potriveste manusa vorba “Nu te lasa Nicusor! Da’ nu ma las sa stiu ca mor!” Gestul acestuia este o dovada în plus ca odata ce pe linie politica ajungi undeva sus, nu îti mai pasa de nimeni si de nimic. Nici macar de seful de partid, al carui fotoliu de deputat îl pui serios în pericol.

Iulia Balazs

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here