Universitatea Babeș-Bolyai a beneficiat începând cu anul 2010 de un contract de finanțare POSDRU. Patru ani mai târziu, în urma unei verificări, universității i s-au imputat anumite nereguli apărute pe parcursul contractului de finanțare în valoare de aproape 2.000.000 lei. Cazul a ajuns în instanță pentru că UBB a contestat așa-zisele nereguli, însă judecătoarea Maria Hrudei de la Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea. Lucrurile nu au rămas însă așa pentru că dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrați care au arătat că Maria Hrudei, soția fostului șef DIICOT Cluj, nu a analizat sub nicio formă susținerile UBB, iar soluția de respingere a acțiunii dată de aceasta nu a fost motivată decât cu argumentele prevăzute în întâmpinare.

Începând din iulie 2010, UBB a fost parte beneficiară în contractul de finanțare POSDRU încheiat cu AMPOSDRU pentru proiectul ”Adaptarea curriculei universitare de masterat la cerințele pieței muncii din România în domeniul proiectelor finanțate din fondurile structurate și de coeziune”.

În septembrie 2014 a fost efectuată o verificare documentară ca urmare a unei suspiciuni de neregulă ce a avut la bază un raportul de audit în urma căreia a fost emis procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prin care i s-au imputat anumite nereguli apărute pe parcursul contractului de finanțare, stabilindu-se neeligibități în valoare de 1.770.293 lei. Ulterior acestei decizii, UBB a atacat în instanță instanță procesul verbal de constatare a neregulilor și Decizia privind soluționarea contestației administrative, considerând că neregulile constatate sunt eronate.

Însă, judecătorul Maria Hrudei de la Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea motivând că ”stabilirea modului de salarizare a experților practicieni din cadrul proiectului nu s-a ținut cont de specificitatea proiectului, respectiv că nu se justifică realocarea și utilizarea sumei de 554.400 lei, solicitată de beneficiar printr-un act adițional la contractul de finanțare, act adițional aprobat de către OIPOSDRU – MENCS și care prevedea exclusiv cheltuieli conforme contractului de finanțare, cheltuieli prezentate spre aprobare și plătite integral, făcând referire la studiile de masterat și legătura acestora cu finanțarea unor activități specifice din proiect”.

Judecătorul Hrudei a mai arătat că prin cererea de finanțare nu s-a făcut referire la școlarizarea unui număr de studenți școlarizați care au beneficiat de operațiunile finanțate, astfel că orice trimiteri la neeligibilitățile unor sume datorită parcurgerii unui ciclu masteral complet de către unii dintre studenți nu se susțin în raport cu obligațiile asumate prin contractul de finanțare nerambursabilă primită prin contractul din 02.07.2010 a fost continuată prin alte finanțări aflate la dispoziția instituției pentru următorul an universitar.

UBB a criticat decizia lui Hrudei

UBB arată că ”instanța de fond, pe de o parte, a reținut starea de fapt evidențiată în actul de control, respectiv faptul că la capitolul ”Pachetul de finanțare a proiectului” din cererea de finanțare este prevăzut în cadrul liniei bugetare ”Resurse umane” un cuantum de 607.200 lei calculat la 300 lei/oră pentur un total de 2.024 ore, însă a omis să evidențieze că respectiva sumă a fost stabilită doar pentru primul an de

implementare, așa încât raportarea neregulii cheltuielilor cu experții practicieni pentru întreaga durată a proiectului s-a realizat prin eroare la valoarea bugetată pentru un an de implementare”.

„Se reține că întrucât contractul de finanțare a beneficiat de 3 ani de implementare, respectiv 2 iulie 2013 – 31 iunie 2013, conform secțiunii C – Date financiare – Justificarea bugetului cererii de finanțare, totalul cheltuielilor cu resursele umane a fost calculat pe toți cei 3 ani de implementare. Pentru punctul 8 – ”Experți practicieni” este prevăzută pentru anul I de implementare o cheltuială de 607.200 lei, pentru anul II costul de dublează, iar pentru anul III situația este aceeași. Așadar, suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor este de 3.036.000 lei (607.200 lei pentru anul I, 1.214.400 pentru anul II și 1.214.400 pentru anul III), dar instanța de fond nu a reținut aceste aspecte”, a arătat Universitatea Babeș-Bolyai.

De asemenea, UBB a criticat cele reținute de către prima instanță în sensul că prin remunerarea experților practicieni s-a depășit bugetul alocat prin proiect, Universitatea neavând la dispoziție pentru renumerarea aceasta numai suma de 1.616.000 lei (607.200 aferent anului I de implementare la care se adaugă 554.400 lei suplimentarea prin actul adițional nr. 3 ) cheltuind suma de 2.511.220 lei, ci suma prevăzută drept cheltuială cu acești experți de 3.036.000 lei, aferentă celor 3 ani de implementare a proiectului.

UBB mai spune că s-a aflat într-o situație dezavantajoasă în poziția de beneficiar în litigiu cu o autoritate, fiind privată de dreptul la un proces echitabil și fiind în imposibilitatea formulării unei contestații motivate privind celor reținute de către echipa de control. Nu au fost stabilite în concret de către organismul de control eventualele erori apărute în implementare, obligație pe care o avea, ci s-a rezumat la preluarea constatărilor din raportul de audit, ca motive de fapt.

OIPOSDRU spune că UBB a depășit bugetul alocat

Pe de cealaltă parte, OIPOSDRU spune că UBB a depășit cu mult din bugetul alocat, deoarece ”în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU conform cererii de finanțare a avut la dispoziție pentru renumerarea experților practicieni din proiect 1.161.600 lei și a cheltuit efectiv suma de 2.511.220 lei”.

”Conform cererii de finanțare la capitolul ”Pachetul de finanțare a proiectului”, beneficiarul a prevăzut în cadrul liniei bugetare ”Resurse umane” un cuantum de 607.200 lei calculate la 300 lei/oră pentru un total de 2.024 ore. Ulterior, UBB a inițiat un act adițional la acest contract (nr.2) prin care a solicitat majorarea capitalului ”Resurse umane” cu suma de 554.400 lei, concomitent cu modificările altor capitole bugetare al proiectului. Această inițiativă a fost respinsă.

În 15.02.2013, UBB a venit cu propunere act adițional 3 la contractul de finanțare POSDRU, solicitând creșterea valorilor la ”Resurse umane” cu suma de 554.400 lei ce a fost solicitată în actul adițional nr. 2, concomitent cu micșorarea altor capitole bugetare.

OIPOSDRU mai arată că ciclul de masterat presupune parcurgerea a doi ani de studiu și acoperirea a 4 semestre și cum implementarea proiectului s-a finalizat în 31.07.2013, rezultă că în perioada de 6 luni cuprinsă între 15.02.2013 (data inițierii actului adițional 3) și 31.07.2013 (data finalizării implementării proiectului), nu există posibilitatea desfășurării proiectului), nu există posibilitatea desfășurării unui ciclu de 2 ani de masterat care să justifice realocarea și utilizarea sumei de 554.400 lei.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte a arătat că ”neregula reținută în sarcina UBB a fost justificată de autoritatea administrativă emitentă în raport de mențiunile înscrise în Memoriul justificativ anexat actului adițional nr. 3 prin care însăși reclamanta, în justificarea cererii sale privind creșterea cheltuielilor cu suma de 554.400 lei arată că relocarea fondurilor bănești era necesară pentru renumerarea experților practicieni implicați în învățământul cu frecvență redusă din cadrul programelor de master acreditate”.

Mai mult, OIPOSDRU a mai arătat că Universitatea de Vest Timișoara (semnatar al acordului de parteneriat pentru implementarea proiectului), a stabilit un tarif de maximum 36 lei/oră pentru persoane care nu dețin titlu academic de doctor, considerând astfel că UBB nu ar fi ținut cont de specificitatea proiectului la stabilirea tarifelor orare pentru experții practicieni. Însă, ÎCCJ spune că ”în lipsa indicării unor temeiuri legale, tariful practicat de Universitatea de Vest Timișoara nu putea fi considerat ca reprezentând un standard de cost, fără nicio altă analiză suplimentară și fără să se țină seama de tarifele uzuale existente pe piața muncii în specializările deținute de experții implicați în proiect”.

ÎCCJ a retrimis cauza spre rejudecare

Împotriva soluției date de judecătorul Maria Hrudei de la Curtea de Apel Cluj, Universitatea Babeș-Bolyai a făcut recurs, iar magistrații Înaltei Curți au arătat că prima instanță nu a analizat sub nicio formă susținerea UBB, motiv pentru care ÎCCJ a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 

În motivare, Înalta Curte constată că ”rezultă cu evidență că prima instanță nu a răspuns în niciun fel la apărările și susținerile invocate prin cererea de chemare în judecată, deși aspectele menționate, astfel cum au fost mai sus redate erau importante în rezolvarea litigiului, raportat la neregulile reținute prin actele administrative și actele dosarului

Astfel se constată că nu a fost analizată sub nicio formă susținerea reclamantei vizând grava eroare a autorității administrative în legătură cu valoarea totală a cheltuielilor stabilite pentru implementarea proiectului în cadrul capitolului ”Resurse umane”, menționându-se că respectiva linie bugetară reținută ca fiind în cuantum de 607.200 lei era în realitate corespunzătoare numai primului an de implementare, nicidecum valabilă pentru întreaga durată a proiectului, pentru cei trei ani de implementare, suma prevăzută drept cheltuială aferentă practicienilor fiind de 3.036.000 lei.

Deși această apărare era deosebit de importantă în soluționarea fondului litigiului, fiind aptă să conducă prin ea însăși la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză, nu a fost deloc verificată și analizată de prima instanță.

Omisiunea instanței este cu atât mai evidentă cu cât conținutul cererii de finanțare confirmă susținerea reclamantei referitoare la valoarea totală a cheltuielilor solicitate pentru plata experților și defalcarea lor pentru cei 3 ani de implementare a proiectului. Această apărare necesită atenție și analiză din partea instanței (…). Dacă, potrivit tezei reclamantei, valoarea totală a cheltuielilor cu experții din cadrul liniei bugetare ”Resurse umane” era de 3.036.000 lei pentru întreaga durată de implementare a proiectului, trebuie verificată existența interesului reclamantei de a fi cerut și obținut suplimentarea fondurilor necesare pentru plata experților, prin realocarea sumei de 554.400 lei (conform Act adițional nr. 3).

Tot astfel, Înalta Curtea constată că nu a fost analizată corespunzător nici susținerea din cererea de chemare în judecată care pune în discuție specificitatea proiectului, concluzia primei instanțe în sensul efectuării unor plăți nediferențiate în privința experților implicați în derularea proiectului, nefiind susținută și în corelație cu motivele invocate de reclamantă, în apărare.

Nu s-a oferit nicio explicație pentru faptul că plata experților trebuia să respecte/să se alinieze tarifelor practicate de Universitatea de Vest din Timișoara, stabilite la un nivel de maximum 36 lei/oră pentru persoanele care nu dețineau titlu academic de doctor și mai ales de ce respectivul tarif constituia un standard de cost, în condițiile în care concluzia formulată nu avea la bază o analiză suplimentară și nu reflecta tarifele uzuale existente pe piața muncii în specializările deținute de experții implicați în proiect.

Dimpotrivă, Înalta Curte constată că soluția de respingere a acțiunii reclamantei nu a fost motivată decât cu argumentele prevăzute în întâmpinarea autorității administrative, considerentele sentinței atacate ilustrând preluarea aproape în totalitate și fără rezerve a întâmpinării formulate în cauză”.

Următorul termen de judecată are loc în 13 ianuarie 2020 la Curtea de Apel Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.