Gelateria Aniela SRL, binecunoscutul producător și comerciant de înghețată din Bistrița, a dat în judecată Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (AIMM) Cluj-Napoca, după ce a primit o decizie de recuperare a unei părți din sprijinul financiar acordat de stat din fonduri nerambursabile pentru combaterea efectelor pandemiei de Covid, din cauza unor neconformități constatate în urma unui control privind implementarea programului. Concret, firmei bistrițene i s-a impus returnarea a peste 80.000 lei, suma cu care SRL-ul nu este de acord, astfel că a apelat la instanță. În prima etapă a procesului care s-a derulat pe fond la Tribunalul Bistrița, nu i s-a dat dreptate.
În 2022, Gelateria Aniela a obținut o finanțare de peste 342.000 lei, în baza unei ordonanțe de urgență a guvernului prin care s-a urmărit implementarea unei scheme de ajutor de stat pentru acordarea de sprijin financiar din fonduri externe nerambursabile, în contextul crizei provocate de COVID-19, pentru beneficiarii din domeniul agroalimentar a căror activitate a fost afectată de efectele pandemiei – „Granturi pentru capital de lucru acordate entităţilor din domeniul agroalimentar”. Din respectiva sumă, ajutorul efectiv de stat a fost de 297.517 lei, iar contribuția proprie 44.627 lei (15%).
La un an de la implementare, mare parte din bani i s-au cerut înapoi
După implementarea programului, suma declarată eligibilă a fost de 342.085.13 lei, inclusiv contribuţia proprie de 15%, și doar 60 de lei cheltuieli neeligibile. Numai că a venit și vremea verificărilor cu privire la cum au fost cheltuiți banii, iar la final cei de la AIMM le-au cerut în apoi aproape 177.000 lei.
“În conformitate cu prevederile OUG nr. 61/2022 şi a dispoziţiilor Ordinului nr. 963/24.05.2022 de aprobare a procedurii de implementare a măsurii „Granturi pentru capital de lucru acordate entităţilor din domeniul agroalimentar”, pentru IMM-urile cu cifra de afaceri aferentă anului 2019 mai mare de 33.350 euro, valoarea grantului acordat a fost în procent de 15% din cifra de afaceri.
Astfel, deoarece reclamanta a avut în anul 2019 o cifră de afaceri de 1.983.450 lei, valoarea totală a proiectului a fost de 342.145,13 lei, compusă din: contribuţie proprie 15% – 44.627.63 lei şi suma de 297.517.5 lei, ajutorul de stat efectiv, care a fost utilizat pentru decontarea unor serii de cheltuieli menite a sprijini activitatea societăţii. În urma implementării programului şi a raportului de progres, constând în prezentarea şi depunerea cheltuielilor propuse spre decontare, a rezultat declararea unei valori eligibile de 342.085.13 lei (incluzând contribuţia proprie de 15%) şi a unei valori de 60 de lei neeligibilă.
Reclamanta a făcut obiectul unui control privind implementarea programului în urma căruia s-a emis Decizia de recuperare a ajutorului de stat nr. 1504/08.11.2023, prin care s-a declarat ca neeligibilă suma de 203.392,26 lei, din totalul grantului acordat de 342.145,13 lei, propunându-se recuperarea parţială a sumei de 176.862,83 lei, având în vedere că din suma declarată neeligibilă, suma de 26,529,43 lei a reprezentat contribuţie proprie”, a reținut instanța din cererea de chemare în judecată depusă de Gelateria Aniela.
Decizia de recuperare a fost luată după ce au fost descoperite neconformități cu privire la cheltuirea banilor. Astfel, inspectorii Agenției pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Cluj-Napoca au susținut că firma bistrițeană a avut cheltuieli care nu aveau legătură cu activităţile/subactivităţile codului CAEN pentru care s-a solicitat finanţare, în valoare de 96.726,49 lei, precum și cheltuieli pentru care nu au fost furnizate documente justificative, în valoare de 92.678 lei, utilizarea unui curs valutar incorect (16,25 lei), dar și achiziţia nepermisă a unui bun second-hand, în valoare de 13.911,52 lei.
După contestație, suma neeligibilă s-a redus la jumătate! Firma spune că ar fi și mai mică
Întrucât nu au fost de acord cu această sumă, reprezentații Gelateria Aniela au contestat decizia de recuperare, la AIMM, arătând că suma neeligibilă ar fi de fapt mult mai mică, de “47.532,78 lei, din care 41.332,85 lei efectiv de restituit (care a fost achitată) şi 6.199,93 reprezintă contribuţia proprie”. Cum li s-a dat dreptate, decizia de recuperare a fost anulată, fiind emisă o nouă decizia pentru o sumă mai mică, de circa 81.000 lei, cu care firma, din nou, nu a fost de acord. A depus o nouă contestație la AIMM, dar care nu s-a rezolvat favorabil. Drept urmare s-a ajuns în instanță.
“În urma admiterii contestaţiei, Decizia anterioară 1504/08.11.2023 a fost revocată şi a fost emisă o noua Decizie de recuperare sub nr. 1504/07.02.2024, pentru suma de 81.490,94 lei şi o dobândă în suma de 9.208,446 lei, calculată începând cu data de 04.11.2022.
Împotriva acestei noi Decizii, a promovat contestaţie prealabilă, care a fost soluţionată prin intermediul Notei nr. 2321/10.04.2024, fiind respinsă iar Decizia atacată menţinută. Deși există obligaţia de motivare a Deciziei pronunţată în soluţionarea contestaţiei, pârâta nu şi-a respectat obligaţia, astfel cum reiese din conţinutul notei, aceasta conţine doar descrierea succintă a stării de fapt, astfel încât acest act administrativ este emis cu abuz de putere.
Cu titlu prealabil, păstrează afirmaţia iniţială în sensul că îşi asumă fiind neeligibilă suma de 47.532,78 lei, din care 41.332,85 lei efectiv de restituit (care a fost achitată) şi 6.199,93 reprezintă contribuţia proprie, respectiv achitând suma de 3.798.23 lei cu titlu de dobânzi.
Aşadar, din actuala Decizie de recuperare (…) ar rămâne de achitat suma de 81.490,94 lei, din care reclamanta a arătat că a achitat anterior 41.332,85 lei, rămânând de plată 40.158.09 lei.
Astfel, sumele declarate neeligibile prin Decizia (…) ce fac obiectul contestaţiei (81,490,94 lei) pot fi încadrate în 2 categorii de neconformități: prima categorie o constituie acele cheltuieli pe care pârâta le-a apreciat ca nefiind în legătură că activitatea din codul CAEN 1052 – fabricarea îngheţatei (63.091,48 lei), interpretarea autorităţii fiind una restrictivă şi nelegală prin prisma ignorării faptului că activitatea de comercializare este intrinsec legată de producţie, în cazul vânzării produselor proprii comercializarea fiind în strânsă legătură cu producţia.
Cea de-a doua categorie este constituită din acele cheltuieli declarate neeligibile pentru care s-a apreciat că documentele depuse nu pot constitui documente justificative (suma de 92.678 lei), deşi în fapt ele erau justificate”, se arată în documentul instanței.
Firma bistrițeană a explicat în instanță că suma de 63.091,48 lei cheltuieli s-au efectuat în legătură cu punctul de lucru din Piaţa Unirii, unde are deschisă o cofetărie proprie, în acest loc fiind asigurată desfacerea îngheţatei produsă în laboratorul din Unirea, cele două activități, de comercializare, respectiv producție, fiind strâns legate între ele.
Punctul de lucru, cuiul lui Pepelea
Numai că la final, instanța nu a fost de acord cu argumentele prezentate de producătorul de înghețată și i-a respins cererea de anulare a actelor emise de AIMM, arătând că activitatea desfăşurată în cadrul punctelor de lucru nu poate fi asimilată activităţii de producţie a îngheţatei şi nici nu poate fi apreciată ca fiind o subactivitate intrinsec legată de activitatea de producţie.
“În acord cu susţinerile reclamantei, tribunalul reţine că în cadrul unei unităţi, activitatea de comercializare este intrinsec legată de activitatea de producţie, vânzarea producţiei proprii fiind o activitate auxiliară, întrucât scopul producţiei este cel al vânzării produsului finit.
Cu toate acestea, pentru ca activitatea de comercializare să aibă natura unei subactivităţi în sensul dispoziţiilor alineatului 2 al art. 14 din O.U.G. nr. 61/2022, se impune ca vânzarea produselor obţinute să se realizeze în cadrul aceleiaşi locaţii şi nu în cadrul unor puncte de lucru, care au făcut obiectul unei clasificări distincte în funcţie de activitatea efectiv desfăşurată.
Potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 337/2007 privind clasificarea activităţilor din economia naţională, «activităţile principale şi secundare sunt efectuate, în general, cu ajutorul unui număr de activităţi auxiliare, cum sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achiziţionarea, condiţionarea, promovarea, repararea şi întreţinerea etc. Astfel, activităţile auxiliare sunt acelea care există doar pentru a sprijini activităţile productive principale şi secundare ale unei unităţi. Activităţile auxiliare asigură bunuri şi servicii consumabile pentru uzul acelei unităţi.
Însă, dacă activităţile unei unităţi statistice şi activităţile auxiliare corespunzătoare (de exemplu, un centru de calcul) se desfăşoară în zone geografice diferite, atunci poate fi recomandabilă culegerea separată de date despre aceste unităţi pentru a se obţine categorii de date care să fie clasificate în funcţie de zona geografică».
Astfel, dacă în cadrul unei întreprinderi de producţie se poate identifica un punct de vânzare cu amănuntul (vânzare directă la consumatorul final) acest punct de vânzare poate face obiectul unei duble clasificări, pe de o parte, în funcţie de activitatea principală sau secundară la care se aliniază în cadrul întreprinderii şi, pe de altă parte, în funcţie de activitatea sa proprie – vânzare cu amănuntul.
În cauză, punctele de lucru pentru care au fost realizate cheltuielile declarate ca fiind neeligibile, enumerate la pct. 1 al deciziei de recuperare a ajutorului de stat nu fac obiectul unei duble clasificări, pentru acestea nefiind autorizat codul CAEN 1052. Aşadar, activitatea desfăşurată în cadrul acestor puncte de lucru nu poate fi asimilată activităţii de producţie a îngheţatei şi nici nu poate fi apreciată ca fiind o subactivitate intrinsec legată de activitatea de producţie, contrar susţinerilor reclamantei în acest sens”, arată în motivare Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Firma bistrițeană a mers însă mai departe, la Curtea de Apel Cluj, care a anunțat că va pronunţa sentința în data de 26 iunie.
ACTUALIZARE:
Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat în data de 26 iunie, recursul depus de SC Gelateria Aniela SRL fiind respins. Sentința este definitivă.
