Garda Forestieră și Ministerul Mediului fentează polițiștii care constată prejudicii în dosarele penale de braconaj și au dreptul la un sfert din sume! Oamenii legii apelează pe bandă rulantă la instanțe

Patru agenți de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bistrița-Năsăud au învins în instanță Garda Forestieră și Ministerul Apelor și Pădurilor, după ce au dat în judecată cele două instituții din cauză că nu le-au plătit partea cuvenită, așa cum spune legea, dintr-un prejudiciu constatat și achitat în cadrul unui dosar penal. Unul dintre ei are deja o sentință definitivă pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în timp ce ceilalți trei au doar prima sentință de la Tribunalul Bistrița-Năsăud și așteaptă etapa a doua a procesului care se va derula la instanța superioară.

Situația celor patru polițiști bistrițeni nu este singulară, fiindcă cazuri similare au mai fost și în alte județe, polițiști cărora instituțiile mai sus amintite le-au refuzat plata drepturilor cuvenite și au fost astfel nevoiți să apeleze la instanțele de judecată, unde li s-a făcut dreptate.

Lăsați cu ochii-n soare

Agenții de poliție Dorgo Florin, Gross Gilbert, Luca Marius și Codrea Lucian sunt cei patru polițiști care au avut calitatea de agenți constatatori într-un dosar penal în care s-au cercetat fapte de braconaj și în care a fost stabilit un prejudiciu de peste 197.000 lei.

Conform legii, un sfert din valoarea prejudiciului se achită către agenții constatatori, iar trei sferturi către bugetul de stat prin administrator, în acest caz Garda Forestieră și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Ei bine, prejudiciul a fost achitat de persoana inculpată în dosarul de braconaj, însă agenții constatatori nu au văzut niciun leu. Drept urmare au fost nevoiți să apeleze la instanță. Toate cele patru dosare au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, în luna august a anului trecut, în care polițiștii au cerut obligarea Gărzii Forestiere Cluj și a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor să le achite sumele cuvenite.

“În fapt, reclamantul a arătat că care calitatea de angajat al MAI, respectiv al IPJ ########-Năsăud și împreună cu colegii săi Gross Gilbert, Luca Marius și Codrea Lucian au fost agenții constatatori din dosarul penal nr. (…)/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița.

În dosar penal nr. (…)/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria ########, dosar în care s-au cercetat fapte de braconaj de pe raza fondului de vânătoare 24 ##### s-a achitat prejudiciul în valoare de 197200 lei.

Reclamantul a invocat disp. art. 51 din Legea nr. 407/2006.

În acest dosar s-a achitat prejudiciul în cuantum de 197.200 lei. În conformitate cu textul legal anterior indicat 25% se achită către agenții constatatori. În consecinţă, un simplu calcul matematic duce la concluzia că va trebui achitat către agenții constatatori 197.200 x 25% adică 49.300 lei.

În dosarul anterior menționat calitate de agenți constatatori au avut 4 persoane respectiv reclamantul și colegii săi, anterior menționați. În acest context suma ce se cuvine fiecăruia este de 49300 lei/4 adică 12325 lei”, a reținut din cererea de chemare în judecată depusă de poliţistul Dorgo, aceleaşi aspect fiind reţinute și de celelalte instanțe din documentele depuse de cei trei colegi ai acestuia.

Polițistul a precizat faptul că în aprilie 2024 a transmis o cerere Gărzii Forestiere Cluj, prin care a solicitat să i se achite suma cuvenită, însă a primit un răspuns negativ, motivându-se că, deși instituția a încasate banii proveniți din prejudiciu, nu poate onora plățile solicitate, întrucât întreaga sumă a fost virată la bugetul de stat și nu ar fi deschis cont din care să se poate face plăţi către persoanele fizice.

Drept urmare, agentul de poliție a atacat adresa Gărzii Forestiere cu o plângere prealabilă la Ministerul Mediului, însă a primit din nou un răspuns negativ, în care se explica faptul că plățile  nu se pot onora din cauza unor aspecte de ordin tehnic.

“Absolut curios este faptul că este explicat că nu există procedură de încasare și plată însă când reclamantul este la capitolul încasat bani, statul român nu are nici o problemă și nu se blochează în « procedură», însă la capitolul plată, statul brusc nu mai poate face plăţi din motive de procedură”, a menționat poliţistul în cererea de chemare în judecată.

În același document, polițistul bistriţean a menționat un caz similar a unui coleg din judeţul Sălaj, care de asemenea a avut calitatea de agent constatator într-un dosar penal și căruia Garda Forestieră și Ministerul Mediului i-au refuzat de asemenea plata celor 25 de procente din prejudiciul stabilit în respectivul dosar. Polițistul sălăjean a acționat în instanță cele două instituții, în 2022, și a câștigat procesul atât la Tribunalul Sălaj, cât și la Curtea de Apel Cluj, în 2023.

Noi am luat, dar nu putem da

De cealaltă parte, instituțiile pârâte au încercat să se fofileze. Ministerul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a cerut să se constate că cererea reclamantului este inadmisibilă.

“Pârâta a precizat că, instanța de contencios administrativ, sesizată pe calea unei acțiuni principale este competentă să se pronunțe asupra nelegalității unui act administrativ, ori răspunsurile la plângerile prealabile formulate de Garda Forestieră Cluj și Garda Forestieră Națională (adresa nr. 2999/02.07.2024) și nu de către Minister, cum în mod eronat a precizat reclamantul, sunt operaţiuni administrative care nu au lezat, în mod direct drepturi subiective ori interese legitime. (…)

Or, răspunsurile la plângerile prealabile formulate atât de către Garda Forestieră Cluj, cât și de către Garda Forestieră Națională a căror anulare se solicită prin acțiunea reclamantului, nu reprezintă acte administrative în sensul prevederilor art. 2 alin. (l) lit. c din Legea nr. 554/2004, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, câtă vreme scopul emiterii acestuia nu este producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci vizează doar situația analizării solicitării de anulare a unui act administrativ unilateral emis de către o autoritate publică care nu era nici autoritatea emitentă și nici cea ierarhic superioară.

Pârâtul a solicitat instanței să constate că, din această perspectivă răspunsul nr. (…), emis de Garda Forestieră Cluj și răspunsul nr. (…), emis de Garda Forestieră Națională, reprezintă doar rezultatul evaluării unei situații de fapt și modul de soluționare a plângerii prealabile.

Așadar, neproducând efecte juridice și neavând caracterul unui act administrativ de sine stătător, «actele administrative» în cauză nu poate fi atacat în mod separat în fața instanței de contencios administrativ, nici pe calea unei acțiuni principale, și nici pe calea unei excepții de nelegalitate.

Față de cele de mai sus și având în vedere că nu suntem în prezența unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (l) lit. c din Legea nr. 55412004, pârâtul a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și respingerea în consecință a acțiunii formulate de reclamant împotriva atât a răspunsului nr. (…), emis de Garda Forestieră Cluj cât și a răspunsului nr. (…), emis de Garda Forestieră Națională, ca inadmisibilă”, a reținut tribunalul din întâmpinarea depusă de Ministerul Mediului.

Garda Forestieră a susţinut în schimb că reclamantul nu a făcut dovada calității procesuale active.

“Se afirmă doar că are calitatea de angajat al MAI şi aceea de agent constatator în dosarul penal nr. (…)/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița”, a menționat Garda Forestieră Cluj, în întâmpinare.

La fel ca și Ministerul Mediului, Garda a susținut că cele răspunsurile transmise reclamantului nu sunt acte administrative în sensul legii.

Totodată, instituția a mai arătat că Gărzile, sunt instituții publice cu finanțare integrală de la bugetul de stat, fără alte surse de finanțare, iar inspectorii șefi sunt ordonatori terțiari de credite.

“Suma pretinsă cu titlu de prejudiciu, a fost virată într-un cont cu destinație specială «disponibil din sume colectate pentru bugetul statului», iar din acest cont nu se pot realiza plăți către alte persoane fizice şi juridice.

Prin urmare, chiar dacă prejudiciul a fost achitat de către inculpat, suma nu a fost colectată şi nici nu a fost încasată de către Garda forestieră Cluj şi nici de către administrator. Din suma intrată în contul menţionat, instituția nu poate utiliza şi nici distribui procentul pretins nici către administrator şi nici către reclamant. Întreaga sumă de 197.200 lei a fost virată la Bugetul de Stat prin OP (…).

Prin răspunsul formulat se comunică reclamantului motivele pentru care instituția nu poate să-i plătească suma de 12325 lei, respectiv că nu există un cont de venituri prin intermediul căruia să se poată încasa şi distribui sumele prevăzute la art. 51 alin (5) din Legea nr. 407/2006 către agenții constatatori și că nu este stabilită o procedură care să stabilească modalitatea şi operațiunile necesare derulării plăţilor pentru procentul de 25% către agenții constatatori prin intermediul instituției Garda Forestieră Cluj”, a reținut instanța din întâmpinarea Gărzii Forestiere.

De fapt, Garda a aruncat pisica în curtea Ministerului Mediului, cerând instanței să constate că de fapt acestei instituții îi revine obligaţia stabilirii modului de colectare, de evidențiere și de utilizare a veniturilor obținute din astfel de surse potrivit reglementărilor fiscale aplicabile instituțiilor publice și implicit competența de acordare/distribuire a sumelor încasate.

Banii jos, ochii la ușă

La final, instanța a ajuns la concluzia că susținerile celor două instituții sunt lipsite de fundament, astfel că a dat dreptate polițistului și a obligat Garda Forestieră și Ministerul Mediului să-i plătească suma datorată.

“Din interpretarea prevederilor legale anterior citate reiese, fără îndoială, că din despăgubirile achitate pentru pagubele produse faunei cinegetice prin săvârşirea de fapte ce constituie infracţiuni, în sensul legii în discuţie, agenţii constatatori sunt îndreptăţiţi să primească un procent de 25%.

În speţă, infracţiunile pentru care s-a achitat prejudiciul în cuantum de 197.200 lei au fost constatate de patru agenţi constatatori, reclamantul fiind, deci, îndreptăţit la ¼ din procentul de 25% stabilit de legiuitor.

Pârâţii din cauza supusă analizei nu contestă îndreptăţirea reclamantului de a i se plăti procentul prevăzut de lege din despăgubirea încasată în dosarul penal nr. (…)/P/2022 şi nici cuantumul datorat. Cu toate acestea, pârâţii refuza plata, susţinând exclusiv faptul că din contul de venituri în care s-a achitat prejudiciul, Trezoreria nu permite virarea sumelor către alte persoane fizice sau juridice şi, în prezent, nu există o procedură stabilită de administrator pentru colectarea despăgubirilor şi distribuirea acestora.

Aceste apărări sunt lipsite de fundament şi nu pot conduce la respingerea cererii reclamantului, respectiv privarea acestuia de drepturile băneşti prevăzute de lege, în desfăşurarea raportului său de serviciu. O interpretare contrară ar fi de natură să golească de conţinut norma juridică şi să lase exclusiv la latitudinea părţii obligate la plată, executarea obligaţiei prevăzute de lege.

Pârâta a mai invocat faptul că nu este în măsură sa achite procentul din despăgubire, întrucât nu are autorizarea în acest sens a administratorului fondului de vânătoare, însă nici această apărare nu poate fi primită, obligaţia de distribuire a părţii din despăgubire agentului constatator fiind prevăzută de lege, fără a fi necesară o astfel de autorizare, atâta timp cât textul de lege prevede în termeni imperativi faptul că despăgubirile încasate de administrator sunt utilizate şi distribuite după cum urmează: 75% se virează la bugetul de stat şi 25% se achită agenţilor constatatori.

Mai mult, contrar susţinerilor pârâtei Garda Forestieră Cluj, lipsa unui petit prin care să se solicite obligarea pârâtului la deschiderea unui cont de venituri în care să se poată vira și din care să se poată achita către agenții constatatori sumele prevăzute la art. 51 alin. 4 și 5 din Legea nr. 407/2006, nu constituie un motiv de inadmisibilitate a prezentei acţiuni. Astfel, modalitatea efectivă de gestionare administrativă şi contabilă a conturilor ţine de organizarea internă a pârâţilor şi lipsa unor astfel de conturi şi implicit a unei proceduri interne privind gestionarea sumelor în discuţie, nu poate să afectează, după cum s-a arătat mai sus, executarea obligaţiei de plată a procentului din despăgubire către agenţii constatatori, prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi va dispune obligarea pârâtei Garda Forestieră Cluj să achite reclamantului Dorgo Florin suma de 12.325 lei,  reprezentând 1/4 din 25% din valoarea prejudiciului stabilit în dosarul penal nr. (…)/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, în cuantum total de 197.200 lei, achitat la data de 26.01.2023 în Contul Gărzii Forestiere Cluj”, este decizia instanței Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Sentința nu a fost definitivă și a fost atacată de cele două instituţii la Curtea de Apel Cluj, care pe 23 iunie a menţinut ceea ce a hotărât tribunalul bistriţean.

Așa cum am precizat mai sus, și ceilalţi trei polițiști au câștigat procesele pe fond, la Tribunalul Bistrița-Năsăud. În cazul unuia dintre ei, Garda Forestieră și Ministerul Mediului a formulat recurs chiar zilele trecute, iar în cazul celorlalţi doi se aşteaptă încă motivările instanţelor. Rezultatul este însă mai mult decât previzibil.