Frank (Vasile) Timiș și Securitatea

487

Vasile Timiș, (actual Frank), dupa cum era cunoscut pe vremea cand locuia în Borșa, județul Maramureș, este unul dintre cei mai celebri români în viață. Este cel care ne-a adus pe cap problema cu exploatarea aurului de la Roșia Montană pe bază de cianuri, o problema care a împărțit România în două, cei care vor demararea proiectului și cei care nu vor. 

 

Biografia acestuia a fost răscolită și întoarsă pe dos, dar nimeni nu a scos o vorbă despre relațiile acestuia cu serviciile de informații, respectiv cu Securitatea înainte de 1989, dar nici cu predecesoarele de după Revoluție.

Înainte de 1989, Vasile Timiș a fost în vizorul Securitatii, in calitate de urmarit informativ, pe linie de contraspionaj militar, respectiv a Directiei a 4-a din Departamentul Securitatii Statului, Contrainformatii Militare.

Prin 2011 era considerat cel de-al doilea cel mai bogat român, cu o avere de peste 1 miliard de euro. Având cetățenia dublă (română și australiană) și locuind în Marea Britanie, numele său este legat iremediabil de Roșia Montană. Biografia acestuia, mai ales cea de după 1989 este arhicunoscută, dar mai puțin sau deloc se cunoaște despre activitatea acestuia înainte.

Vasile Timiș s-a născut în Borșa în 1963, a absolvit o școală profesională de mecanici auto. La vârsta de 20 ani a fugit în Italia de unde a plecat apoi în Australia, cu ajutorul Organizației Națiunilor Unite, stabilindu-se ca refugiat politic în Australia, în orasul Perth. Inițial în Italia, Vasile Timiș a fost internat într-un lagar de refugiați la Trieste, apoi după perioada de carantină și verificarile făcute de serviciile secrete occidentale, a cerut și a primit statutul de refugiat politic, chipurile că a fost prigonit politic și a optat pentru țara cangurilor.

 

Fuga din țară

 

În perioada de dinaintea părăsirii ilegale a țării, Vasile Timiș a lucrat ca mecanic auto la exploatarea minieră de la Baia Borș și la un atelier auto din Borșa. În perioada respectivă a stabilit relații cu cadre militare care lucrau la U.M 01038 Borșa, o unitate de vânători de munte de elită a Armatei Române, subordonată Brigăzii 1 Vânători de Munte din Bistrița. De asemenea acesta a avut niște neamuri, angajați civili la aceeași unitate militară. Conform legilor în vigoare în perioada respectivă, această situație, întreținerea de relații cu cadre militare dintr-o unitate de elită a vânătorilor de munte dispusă la frontiera de nord a țării, dar și intenția de a părăsi țara în mod fraudulos, constituia un motiv suficient ca o persoană să intre în atenția Securității, respectiv a celor de la contraspionajul militar românesc.

Vasile Timiș a fost în atenție pe linie de contraspionaj militar, fiind urmărit prin metode active de către contrainformațiile militare.

O dată fugit din România, dosarul de urmărit informativ a lui Vasile Timiș a fost predat unității centrale, respectiv Directiei a 4-a din Departamentul Securității Statului, care la rândul ei a predat dosarul respectiv Centrului de Informații Externe, spionajul extern al României, direcție la vremea respectivă aparținând tot Deparatamentului Securității Statului.

Fuga din țară a lui Vasile Timiș, din datele care se cunoșteau la vremea respectivă, a avut loc prin forțarea Dunării, undeva la granița cu sârbii. Relațiile dintre Republica Socialistă România și Iugoslavia, la vremea respectivă erau destul de încordate, majoritatea transfugilor români ajungeau în Italia, nu erau returnați autorităților române și erau internați în lagărul de la Trieste. Ulterior aceștia, în functie de interesele serviciilor de informații occidentale, dar și a dorinței transfugilor, ajungeau în diferite țări din Europa Occidentală, dar și în SUA, Canada și Australia.

După ajungerea în Australia, în calitate de refugiat politic, Vasile Timiș, între timp și-a luat numele de Frank, Frank Timiș, a practicat mai multe meserii, inclusiv mecanic într-o mină din deșertul australian. De fapt cu meseria aceasta era familiarizat din țară, de la Baia-Borsa, la mina din localitatea respectivă, unde a lucrat o perioadă de timp. Fără nici o îndoială, despre viața lui Vasile (Frank) Timiș se poate face un film de scucces, se poate scrie un roman. A fost implicat într-un scandal legat de consumul și traficul de droguri, de heroină, perioada a vieții pe care proaspătul cetățean australian, paradoxal, nu a negat-o.

 

Episodul cu droguri


A fost arestat de trei ori, pentru deținere de heroină. El susține că a renunțat la anturajul dubios și la droguri și că se implică în campanii antidrog. De asemenea ciudată este relația lui Vasile Timiș, cu o persoana originară tot din Borșa, cunoscută ca un cal breaz de organele de securitate comuniste, Viorel Borșa, care i-a devenit și tată vitreg, inculpat în anii 90, sub acuzația de trafic de heroină. Viorel Borșa a fost condamnat la 5 ani și 8 luni de închisoare pentru că a vândut în mai multe rânduri heroină unui ofițer sub acoperire. El a încercat să mituiască un ofițer de poliție și a vrut să fugă din Australia cu un pașaport macedonean falsificat. Cazierul lui Borșa consemnează arestări în 1986, 1989, 1990 și 1991, pentru trafic de canabis și heroină.

Devenirea ulterioară a lui Vasile Timiș este demnă de scenariul unui film de succes. Vasile Timiș din Borșa, România, devine un cunoscut antreprenor, un jucător important în industria resurselor naturale la nivel global. În România a investit circa 250 de milioane de dolari şi a rămas cu imaginea unui om de afaceri controversat.

Indiscutabil, din momentul în care a pus piciorul în România, în calitate de mare investitor, activitate lui Vasile (Frank) Timiș probabil a fost monitorizată pas cu pas de serviciile secrete autohtone. Și-a început controversata carieră de investitor la nivel mondial în domeniul metalelor prețioase și a celor rare cu aplicații în ramurile de varf ale dezvoltării tehnologice, de la munca de jos, ca simplu șofer de camion în Australia, ajungând la notorietatea și bogăția afișată astăzi. Astfel visul românesc pentru Vasile Timiș a devenit realitate.

Vasile Timiș, zis Frank, părintele afacerii Roșia Montană, traiește în prezent la Londra, numele fiind legat de cele mai controversate inginerii financiare post-decembriste, afacerea Matser-Tender, privatizarea PETROM, afacerea RAFO-VGB, afacerea Regal Petroleum etc.

Cel mai apropiat român de care este legat Vasile (Frank) Timiș este Ovidiu Tender, al carui tată, Ilie Tender a fost ofițer activ al Armatei Române, la unitatea de grăniceri din Timișoara și care l-a avut ca subordonat pe Radu Timofte și el fost ofițer de grăniceri, ulterior șeful SRI, dar și cu Ioan Talpeș, fost șef al SIE. Ovidiu Tender îi calcă pe urme lui Vasile Timiș, îl copiază în afacerile de anvergură mondială în exploatările de metale rare, petrol etc.

 

Reuniunea NATO

 

Un fapt senzațional privind activitatea lui Vasile Frank Timiș în România, puțin cunoscut sau trecut voit cu vederea, a fost apariția acestuia ca sponsor la o reuniune NATO de rang înalt, al cărei organizator a fost fostul șef al spionajului românesc Ioan Talpeș, relația apropiată a tatălui sau pe când era cadru activ în Armata Română. Legatura a fost intermediată de către Ovidiu Tender, pe baza relațiilor tatălui său cu cei doi șefi ai principalelor servicii secrete din România, Radu Timofte, șeful SRI și Ioan Talpeș seful SIE, la un moment dat director în firma lui Frank Timiș, Gabriel Resours. Sponzorizarea reuniunii NATO de la Snagov, de către  Frank Timiș se pare că a fost indirectă prin Tender Holding, un amplu grup de firme deținut de Ovidiu Tender.

Undeva, preocupările în domeniul afacerilor ale lui Vasile Frank Timiș se aseamănă până la suprapunere cu cele ale lui Tender – prospecțiuni geologice, metale scumpe, metale rare, nucleare, petrol etc.

Modelul de afaceri pus în practică de maramureșanul ajuns investitor mondial este unul inedit, nu este complet diferit de al altora, un rol important fiind flerul și intuiţia care au făcut diferenţa. Rețeta este una clasică: înfiinţează o companie în care investeşte între 40 şi 50 milioane de dolari. Apoi, după o perioadă mică de timp, o promovează pentru listare pe bursele din Londra, Canada sau Australia, la o valoare de 4-5 ori mai mare decât investiţia iniţială, cu un business plan investiţional precis şi validat de experţi. Apoi Timiş se retrage din companie, nu înainte însă de a anunţa investitorii că a descoperit noi zăcăminte petroliere, fapt care creşte foarte mult valoarea de piaţă a companiei. Exact așa a procedat și în cazul Roșia Montană.

Sigur, serviciilor secrete românești nu le-a scăpat din atenție faptul că Frank Timiş nu a prezentat niciodată în România un cazier judiciar eliberat de statele a cărui cetățean este, Australia și Anglia.

 

Afacerea Gabriel

 

 Astfel în 1997 a luat fiinţă societatea Euro Gold, actuala Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), cu capital majoritar străin, înfiinţată prin asociere cu Compania minieră de stat „Minvest” SA Deva. Actualmente, acţionarii „RMGC” sunt Gabriel Resources – cu 80.46 la sută din totalul acţiunilor, Compania minieră de stat „Minvest Deva” – cu 19.31 la sută din capital.

În anul 1998, pe baza Legii Minelor, exploatarea auriferă de la Roşia Montană a fost încredinţată direct CNCAF „Minvest”. Un an mai târziu prin Hotărârea de Guvern nr. 458, semnată de Radu Berceanu, s-a aprobat licenţa de concesiune nr. 47/1999, întreaga zonă Roşia Montană ajungând la Compania Naţională „Minvest”. În data de 9 octombrie 2000, licenţa de exploatare a fost transferată de la Minvest către Roşia Montană Gold Corporation, unde acţionar majoritar, în proporţie de 80 la sută, era o societate controlată de Vasile Frank Timiş. Acesta a fost momentul în care statul român a pierdut orice control asupra exploatării aurului de la Rosia Montana. Contravaloarea concesiunii, de numai trei milioane de dolari, îi punea în palmă lui Timiş un zăcământ de peste 800 de tone de aur şi 2.000 de tone de argint, cu valoare estimată de 10 miliarde de dolari. Nu mai vorbim de metalele rare care se gasesc acolo, miza se pare ca fiind acestea. Într-un singur an, în perioada 1999-2000, zona exploatată a fost lărgită, în urma analizelor, de la 12, la 22 şi, în final, la 42,8 kilometri pătraţi. Ulterior Vasile Frank Timiş şi George Soros şi-au vândut acţiunile deţinute la Gabriel Resources, lui Beny Steinmetz, un controversat om de afaceri judecat în SUA pentru evaziune fiscală.

Vasile Frank Timiș a fost în atenția Securității în calitate de urmărit înainte de 1989, la fel a fost în atenția serviciilor posdecembriste, dar nu se cunoaște în ce calitate.

Cert este un lucru, dacă presupunem că România este un sat cu canii, orice mișcare a acestuia a fost monitorizată, iar serviciile au știut fiecare mișcare și intenție a acestuia, vis-à-vis de ingineriile acestuia de la Roșia Montana.

Că nu s-a luat nicio măsură este o altă mâncare de pește, iar răspunderea pentru situația prezentă, cu situația explozivă de la Roșia Montană, cu o Românie împărțită în două, radicalizată, răspunderea revine în totalitate clasei politice.

 

Doru Costin

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here