Lovitură de teatru în cazul crimelor în serie de la Sălcuţa. Prin decizia penală nr. 1977/2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Francisc Trombiţaş, presupusul autor al acestora, a fost achitat de infracţiunile de care era acuzat. Lucrurile au ajuns în locul de unde au pornit, întregul caz construit de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi anchetatorii Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud fiind demolat. Mai mult, rudele presupusului criminal intenţionează să acţioneze Statul Român în judecată la instanţele internaţionale, pentru a cere daune materiale.

Punct şi de la capăt. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 1977 din 27 mai, 2009, a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj, urmând ca dosarul să fie restituit Tribunalului Bistriţa-Năsăud. Prin urmare, Francisc Trombiţaş a fost achitat prin hotărâre definitivă de toate infracţiunile de care era acuzat.

Absolvit de orice vină

Prin decizia penală nr. 6/A/2009, a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei penale nr. 343 din 21.12.2004 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o desfiinţează parţial, doar sub aspectul laturii civile. În consecinţă, trimite spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud, acţiunile civile formulate de părţile civile. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a mai constatat că inculpatul Francisc Trombiţaş a fost arestat în perioada 21 octombrie 1999 – 16 noiembrie 2000. De asemenea, instanţa a mai stabilit respingerea acţiunii civile exercitată de Ilie Rus.

Prin sentinţa penală nr. 343/F/2004, din 21 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr.3998 din 2002 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza art. 345 alin. 3, art. 11 pct. 2, lit. a şi art. 10, lit.c din Codul de procedură penală, inculpatul Francisc Trombiţaş a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, raportat la art. 176, lit. b (două fapte) şi omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174, raportat la art. 176, lit. c, cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal.

Deci, presupusul autor al crimelor în serie de la Sălcuţa a fost absolvit de orice vină printr-o hotărâre definitivă.

Parodie de anchetă

Mergând pe o logică firească a faptelor, este de presupus că adevăratul asasin se plimbă liber şi liniştit printre noi şi poate comite oricând o altă crimă, în sensul că presupusul ucigaş, Francisc Trombiţaş, este nevinovat, el necomiţând crimele de care a fost acuzat. Sau, întregul caz a fost astfel construit, încât a devenit o parodie de anchetă judiciară, iar avocaţii apărării şi instanţele care au judecat speţa nu au avut altă soluţie decât, în baza probelor administrate de anchetatori, să-l declare nevinovat pe Francisc Trombiţaş.

Cazul crimelor în serie de la Sălcuţa a avut atâtea vicii de procedură ascunse, încât judecătorii au fost forţaţi să adopte soluţia de achitare.

Blestemul popii

Seria crimelor misterioase şi ciudate din Sălcuţa, partea invizibilă a întregii poveşti, se pare că a început înainte de 1989.

Bătrânii satului povestesc că în secolul trecut, după 1900, în sat venise un preot ortodox, care, din cauza comportamentului său necorespunzător – o fire violentă, beţivan şi afemeiat – a fost alungat de oamenii din sat. Preotul respectiv, pentru a se răzbuna pe sat şi pe oamenii care l-au alungat ar fi aruncat un blestem, ca asupra lor să se abată cele mai înfricoşătoare nenorociri.
Fatalitate sau nu, se pare că blestemul şi-a produs efectul, de-a lungul timpului, în Sălcuţa fiind constatate 11 morţi suspecte. Patru dintre acestea – Domniţa Macarie, Ioan Frătean, Anica Rus şi Elena Conţ – au fost puse în sarcina lui Francisc Trombiţaş, pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a absolvit de orice vină, printr-o decizie definitivă.

Doi dintr-o lovitură

Seria crimelor de la Sălcuţa, cel puţin partea văzută a lucrurilor, a început în primăvara anului 1992, când într-o dimineaţă, şoferul de pe maşina fostului CAP din sat a observat în curtea Domniţei Macarie un om căzut la pământ. Acesta se numea Ioan Frătean, era în agonie, mai respira încă. În apropiere se afla şi corpul stăpânei casei, Domniţa Macarie, care era decedată. Imediat omul a dat alarma, dar pentru Ioan Frătean a fost prea târziu, el decedând în ambulanţă, în drum spre spital.

Ancheta de la vremea respectivă a stabilit că Ioan Frătean ar fi fost martor fără voie la uciderea Domniţei Macarie şi a fost şi el omorât pentru a nu-l demasca pe asasin.

Dovezile nu au fost luate în seamă

Printre cei incluşi în cercul de suspecţi a fost şi un anume Viorel Salvan, un individ blond, care ulterior a dispărut, acesta stabilindu-se, după spusele oamenilor din sat, undeva în judeţul Constanţa. În mâna Domniţei Macarie a fost găsit un smoc de păr blond, despre care anchetatorii au stabilit că femeia, înainte de a muri, şi l-ar fi smuls singură din cap. Dar, Domniţa Macarie, o femeie în vârstă, era căruntă, avea părul aproape alb, nici într-un caz nu era blondă. De asemenea, în turla bisericii din localitate, aflată în apropiere, au fost găsite urmele prezenţei unei persoane, mai multe chiştoace de ţigări, marca KIM. După spusele oamenilor din sat, Viorel Salvan era blond şi fuma ţigări marca KIM. Niciodată, sub nicio formă anchetatorii nu şi-au pus problema analizei firelor de păr găsite în mâna Domniţei Macarie şi a chiştoacelor de ţigări din turla bisericii, iar Viorel Salvan, din motive care niciodată nu au fost explicate, nu a fost supus unei investigaţii. Acesta era de profesie tehnician agronom, avea funcţia de şef al fermei pomicole din Sălcuţa şi locuia în incinta şcolii. Bătrânii din sat povestesc că Salvan era o fire violentă, mai ales când era sub influenţa alcoolului şi o ameninţase de mai multe ori pe Domniţa Macarie, deoarece femeia i-ar fi dat în vileag anumite furtişaguri pe care el le comisese la ferma unde era şef.

Morţi suspecte, catalogate aiurea

În judeţul Bistriţa-Năsăud este de notorietate faptul că, în cazul unei crime dacă lucrurile nu sunt clare de la început, eventual dacă autorul crimei nu se predă singur, cazul respectiv riscă să nu mai fie clarificat în vecii vecilor. A fost o practică, cel puţin în aceste morţi misterioase de la Sălcuţa, ca lucrurile să fie muşamalizate, iar acestea să fie catalogate ca sinucideri, atacuri de cord, accidente etc.

Prima moarte suspectă a fost înregistrată înainte de 1989, când un anume Chirilă Valea, un om în vârstă, mai „sucaş”, a fost găsit mort în podul şurii din propria gospodărie, cu beregata tăiată. Lângă el a fost găsită şi arma crimei, un briceag în formă de peşte, foarte comun la vremea respectivă.

Ancheta declanşată în acest caz a stabilit că a fost sinucidere, lucru cu care oamenii din sat nu au fost niciodată de acord.

A urmat un anume Uţă care lucra la SMA, a cărui moarte a fost, de asemenea, catalogată ca suspectă. Lista continuă cu Susana Grama, Susana Conţ, Domniţa Macarie, Ioan Frătean, Ilişca Pop, mama actualului preot ortodox din Zoreni şi Sălcuţa, Ilişca Bungărdean, Anica Rus şi Elena Conţ. Cu excepţia lui Chirilă Valea, Uţă şi Ioan Frătean, celelalte opt victime sunt femei. Patru dintre aceste crime – Domniţa Macarie, Ioan Frătean. Anica Rus şi Elena Conţ – au fost puse în cârca lui Francisc Trombiţaş. Celelalte cazuri au fost catalogate fie sinucideri, fie accidente, soluţii cu care opinia publică din Sălcuţa, şi nu numai, nu a fost niciodată de acord.

Deşi prezenta urme de violenţă, s-a spus că e atac de cord

În cazul morţii suspecte a Ilişcăi Pop, o femeie în etate de 71 de ani, care a fost găsită fără suflare şi plină de sânge lângă fântâna din propria ogradă, autorităţile au decis că a fost vorba de un „atac de cord”, în contradicţie flagrantă cu realitatea de la faţa locului. Persoanele care au îmbăiat-o înainte de înmormântare spun că femeia prezenta urme de lovituri pe faţă şi pe gât, iar intestinul gros îi atârna ieşit din anus. Suspect în acest caz a fost un anume Marton Blaj. La sugestia profesorului universitar clujean Vasile Boar, originar din Sălcuţa, Marton Blaj se pare că a fost supus unui test la detectorul de minciuni, test care a ieşit negativ. Marton Blaj a fost investigat şi de fostul ministru al învăţământului Mircea Miclea, care, în urma mai multor şedinţe de hipnoză, a concluzionat că omul nu ar avea nici o vină. Astfel, autorităţile au decis că moartea suspectă a Ilişcăi Pop a survenit în urma unui „atac de cord”.

Printre ucişi, fosta cumnată a lui Trombiţaş

În data de 18 octombrie 1999, Victoria Trombiţaş, fosta cumnată a lui Francisc Trombiţaş, a fost găsită strangulată cu un ciorap de nylon, în propria locuinţă din Vermeş. În acest caz, se pare că fără nici un fel de dubii a fost identificat asasinul, în persoana lui Francisc Trombiţaş. Potrivit anchetatorilor, Francisc Trombiţaş a vizitat-o pe fosta sa cumnată şi ar fi cerut-o în căsătorie. Nefiind la prima cerere de acest fel, fiind refuzat şi de această dată, Francisc Trombiţaş, aflat sub influenţa alcoolului, a strangulat-o cu un ciorap. Curios este faptul că presupusul criminal a fost absolvit şi de această faptă.

Surse judiciare ne-au confirmat faptul că şi în crima de la Vermeş au fost vicii de procedură care au forţat instanţa să dea soluţia de achitare definitivă a lui Francisc Trombiţaş.

Sătenii nu cred că Trombiţaş este autorul crimelor

Potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autorul crimelor în serie de la Sălcuţa nu a fost identificat, iar presupusul asasin, Francisc Trombiţaş, a fost achitat printr-o hotărâre definitivă. Acest aspect ar impune, în mod obligatoriu, reluarea anchetei şi investigarea unor piste care, premeditat sau nu, au fost ignorate. Şi în prezent, o mare parte a opiniei publice din Sălcuţa, independent de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a crezut şi nu crede că Francisc Trombiţaş ar fi autorul crimelor. Oamenii cred că adevăratul autor este în libertate şi ar putea comite oricând o nouă crimă, adeverind din nou blestemul peste ani a fostului preot alungat din sat.

Declaraţie şocantă – obligat de procuror să recunoască

Că lucrurile sunt într-o ceaţă totală, că toată ancheta a fost o mascaradă, lucru pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a demonstrat prin achitarea lui Francisc Trombiţaş, este cumva întărit de o declaraţie a presupusului autor, care, paralizat fiind, a declarat că el a căzut ca musca în lapte, că a fost obligat de procuror să spună cum îi dictează el, că a participat la reconstituire şi că i s-a spus ce trebuie să facă. Francisc Trombiţaş a mai spus că el nu a mai fost în Sălcuţa din perioada în care a fost cioban acolo şi că a dus-o bine cu toţi oamenii.

Despre modul în care s-a desfăşurat ancheta, despre cum s-a ajuns de la crima din Vermeş la crimele din Sălcuţa, precum şi alte detalii legate de această anchetă, vom  reveni într-un număr viitor.

Zaharia Cotoc

5 COMENTARII

  1. tROMBITAS A AVUT NOROC CU AVOCATUL.PACAT CA ACESTA NU STIE SA APERE SI ASTFEL DE CAUZE AR TREBUI SA FACA TOTI CE A FACUT TROMBITAS ?SA-I STIE APARA? ADICA STIE EL DAR NU VREA CA SE LASA VINDUT SI CUMPARAT .GURA SATULUI SPUNE CA TROMBITAS S-A ASCUNS IN PODUL BISERICII DIN VERMES DUPA CE A ‘MURIT ‘CUMNATA SA. OARE DE CE?

  2. pentru Alex,prost esti tu !Justitia Romanala la toate nivelurile ‘poate sau vrea ‘ sa greseasca ,mai sint cazuri eu spuneam ca avocatul a fost iscusit in principiu la el m-am referit ca nu-mi pasa mie de Trombitas dar stiu ca avocatul nu este corect in alte cauze ,deci vinde si cumpara fara rusine pe cei care l-au angajat si spuneam;ori te pocaiesti ori omori si sigur te va apara.Ce interes ai ca ma faci proasta?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.