Pretinde că este fiul regelui Mihai I. Argumentele pe care se bazează sunt o serie de documente procurate din diverse fonduri de arhivă din ţară şi din străinătate. Sunt ele valabile şi edificatoare în acest sens? Evident că este nevoie de părerea unor specialişti în domeniu.

 
Deocamdată documentele sale nu se bucură de prea multă atenţie deşi ar merita. Mai mult chiar, în anul 2000, a pierdut în Elveţia şi procesul de stabilire a paternităţii. Curtea de Justiţie de la Geneva a decis că drepturile de recunoaştere a paternităţii sunt prescrise ca urmare a faptului că la data când a solicitat acest lucru, Dieter Stanzeleit – cel care pretinde că este Nicolae Vasile, fiul lui Mihai I – avea 60 de ani când a emis  pretenţia de a i se recunoaşte calitatea de prinţ. Povestea sa este însă neobişnuită şi plină de mister.

A scris chiar şi o carte despre această poveste, “Regina pierdută”, publicată în 2007, de Editura “Libra” din Bucureşti. Cartea sa, incitantă, scrisă într-un stil alert şi foarte accesibil a fost însă în mod inexplicabil, puţin mediatizată Pe lângă prezentul material – continuare din numărul trecut – am realizat cu domnia sa şi un interviu care va fi publicat în numărul următor al ziarului. Povestea pe care am citit-o în carte, dar şi elementele suplimentare pe care mi le-a relatat, par pe deplin coerente şi logice deşi, trebuie să recunosc, aduc oarecum a scenariu de film cu mult suspans şi neprevăzut. Doar succesul rămâne discutabil în această poveste. În orice caz, deşi se luptă de ani buni să-şi dovedească originea pretinsă, până acum nu se întrevede un happy-end pentru dl. Dieter Stanzeleit.

O familie mai puţin princiară

Potrivit relatărilor sale, la începutul anului 1945, a fost încredinţat spre îngrijire modestei familii Stanzeleit, care tocmai îşi îngropase fiul pe data de 6 februarie 1945 sub numele de Frank Willi Sommer. Potrivit documentelor prezentate, Dieter Stanzeleit are – puţin explicabil şi pentru el – trei date de înregistare a naşterii. Condiţiile de nesiguranţă de după al doilea război mondial ar putea explica în parte această bizară situaţie, precum şi desele mutări pe teritoriul Germaniei ale familiai Stanzeleit. |n mai puţin de patru ani familia Stanzeleit s-a mutat de la Schmatzin, la Wallstawe, Sachesen-Anhalt, apoi la Bad Pyrmont unde s-a desfăşurat cea mai mare parte a copilăriei sale. Păreau că se ascund de ceva sau fug de propriul lor trecut. Ca adolescent, Dieter Stanzeleit a studiat muzica şi pedagogia la Hanovra. A devenit ulterior prim violinist la Filarmonica din Bamberg, din 1973 maestru de concert la Kiel, iar din 1975 la Dortmund. Om de afaceri şi pedagog la Universitatea din Essen, căsătorit cu Barbara Schneider în 1967 şi tată a doi copii, ambii muzicieni, Dieter Stanzeleit s-a putut considera la un moment dat un om cu adevărat împlinit.  

De la vioară, la consultanţă imobiliară

În România a venit pentru prima dată în 1994 cu dorinţa – spunea domnia sa – de a-şi cerceta originea. Trei ani mai târziu, mai ales că era divorţat din 1990, iar copii i se stabilizeră unul în Japonia şi altul în Anglia, a cumpărat o proprietate în Bucureşti. A deschis o firmă de consultanţă imobiliară şi pare că afacerile îi merg. Mărturiseşte că nu este prea încântat de profitul pe care-l realizează aici, dar înţelege pe deplin greutăţile pe care le are încă mediul de afaceri din România. Potrivit propriilor sale afirmaţii a cheltuit până în prezent aproape 100.000 de Euro, fără să mai vorbim de timp şi nervi pentru a încerca să-şi demonstreze originea nobilă. Deşi s-a stabilit în România din 1997, n-a intrat în politică, dar a devenit membru al Asociaţiei Pro Democraţia, fiind în acelaşi timp şi membru de onoare al Bisericii Anglicane din Bucureşti, fapt care nu-l împiedică să fie un creştin ortodox practicant, membru al Bisericii Ortodoxe Române.      

Rămân câteva întrebări fără răspuns…

Aşa cum spuneam anterior, cel puţin la prima vedere, povestea sa pare una coerentă, logică, în care cele relatate se leagă într-o înlănţuire de evenimente (aparent) trăite şi relatate de Dieter Stanzeleit cu lux de amănunte. Şi totuşi…rămân câteva întrebări fără răspuns. A existat cu adevărat o căsătorie legală a regelui Mihai I, anterioară celei încheiate de acesta cu Ana de Bourbon Parma? În acest context, ce valoare au documentele Siguranţei şi ale Securităţii române care afirmă că această căsătorie ar fi avut loc, ba chiar mai mult, ar fi rezultat şi un copil pe nume Nicolae Vasile şi care, aşa cum am văzut, a ajuns în anumite circumstanţe, destul de neclare, în Germania. O altă întrebare care trebuie pusă, se referă la Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon – potrivit celor afirmate de Dieter Stanzeleit – prima soţie a fostului rege Mihai I  şi  în acelaşi timp mama lui Stanzeleit. Potrivit altor afirmaţii, o persoană cu un nume identic cu al Nerissei, născută în 1919 la Londra, rudă colaterală a familiei regale britanice, ar fi fost internată în 1930 într-o clinică de boli nervoase, loc în care ar fi murit în anul 1986. Dacă această informaţie este adevărată, cine era totuşi persoana cu care s-a căsătorit în 1939, regele Mihai I, pe atunci încă Mare Voievod de Alba Iulia? Interesant este faptul că în Anglia, Casa Regală britanică nu a avut o poziţie vis-à-vis de pretenţiile afirmate de Dieter Stanzeleit, cu toate că are cunoştinţă de existenţa acestuia, mai mult chiar i-au adresat şi câteva scrisori de răspuns la mesajele de felicitare trimise de Stanzeleit în 2000 şi 2001. Greu de răspus la aceste întrebări…cel puţin pentru noi. Poate că răspunsul îl ştiu cu adevărat doar serviciile secrete britanice.

 
“Majestate, Tată!

Într-un moment decisiv al triumfului tău ai avut încredere în Bodnăraş. S-au petrecut nenorociri incomensurabile, fără limite, chiar pagube, parţial ireparabile. Ştiu că ai suferit profund în urma morţii soţiei tale iubite şi a pierderii fiului tău, probabil că suferi şi azi. Totuşi, prin pasivitate nu se poate repara nimic. Poporul te-a iertat. Eu nu am nimic să-ţi iert şi pot doar să te asigur: am destulă înţelegere, însă acum depinde de tine să transformi nefericirea şi tristeţea, nemaiînchizându-te faţă de tot ce ţi-a rămas din timpul în care ai fost rege, faţă de fiul tău legitim, pe care l-ai avut împreună cu Nerissa, prima ta soţie şi regină neîncoronată. Fară a dezvălui prea multe, îţi pot spune acum că eu am fost cel care, în vara anului 2000, într-o discuţie personală, l-am rugat pe dl. Adrian Năstase ca – în măsura posibilităţilor oferite de forma de stat actuală – să te recunoască în calitatea ta anterioară. Acesta, la rândul său, l-a convins pe Ion Iliescu, care, după alegerea lui ca preşedinte, a iniţiat un val amplu de conciliere. Nu ar fi fost posibil acelaşi lucru între mine, pe de-o parte, şi tine şi cea de-a doua ta familie din timpul exilului, pe de altă parte?
     Cu dragoste,
                  Dieter Stanzeleit, alias Nicolae Vasile,
                  Fiul tău şi al reginei tale pierdute Nerissa”   

(Din cartea “Regina pierdută”, Editura “Libra”, Bucureşti, 2007, pp.325-326)

 
Nicolae Balint
nicolae_balint@yahoo.com 
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.