Duminică, la primele ore ale dimineții, Elena Udrea, fosta ministresă a Turismului și figura-cheie a regimului Băsescu, a fost transportată de urgență la Spitalul Județean din Ploiești, din cauza unor dureri abdominale acute acuzate în celula sa de la Penitenciarul Târgșorul Nou. Diagnosticul a fost clar și grav: colecistită acută litiazică. A urmat o intervenție chirurgicală în regim de urgență. Acum, Udrea se află internată la terapie intensivă, sub supravegherea medicilor.
Intervenția chirurgicală, deși reușită, a stârnit din nou valuri de speculații. Se vorbește despre o posibilă externare rapidă – chiar în aceeași zi. Dacă acest scenariu se adeverește, se ridică întrebări serioase cu privire la egalitatea tratamentului medical în sistemul penitenciar. Câți dintre deținuții din România beneficiază de ambulanțe în miez de noapte și operații de urgență, urmate de perspective de externare aproape imediată?
Ironia sorții este că între bisturiu și tribunal, Elena Udrea așteaptă cu sufletul la gură decizia Judecătoriei Ploiești din 1 iulie, când se va analiza cererea sa de eliberare condiționată. Iar această criză medicală vine la fix pentru a arunca un văl de compasiune peste o condamnare în dosarul „Gala Bute”, simbol al corupției post-tranziție.
Elena Udrea, cândva o figură omniprezentă pe scena politică, a ajuns azi o pacientă într-un pat de spital, în timp ce justiția română pregătește poate ultimul său verdict în ceea ce o privește. Însă nu durerea fizică e cea care definește acest episod, ci imaginea unei elite căzute, care, chiar și în cătușe, pare să joace după reguli diferite.
