În 22 octombrie a avut loc primul termen de judecată în dosarul în care procurorii au contestat printr-o cale extraordinară de atac, contestația în anulare, decizia definitivă de achitare a celor 23 de persoane acuzate că au furat mii de litri de motorină din locomotivele CFR. Practic, pronunțarea sentinței de achitare a venit ”datorită excluderii nelegale a probelor administrate de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj în dosarul de urmărire penală”. Este vorba despre excluderea interceptărilor telefonice și filajelor realizate de Direcția Generală de Protecție Internă (DGPI), serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne, cunoscut ca ”Doi și-un sfert” și de către SRI. Vă prezentăm motivele pentru care avocații inculpaților au solicitat Curții de Apel Cluj să ceară Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, Serviciului Român de Informații și Direcției Județeană de Informații Sălaj să comunice corespondența interinstituțională purtată de cele trei instituții în dosarul de urmărire penală.

În aprilie 2018, avocatul Roberth Balog a invocat constatarea nulității absolute a procedeelor probatorii și a mijloacelor de supraveghere efectuate, date fiind împrejurările care au apărut ulterior datei de 15 martie 2018 când a fost ultimul termen de judecată în cauză, fiind strict legate de publicarea în data de 29 martie 2018 a protocolului din 4 februarie 2009.

Deși în fața primei instanțe avocatul a cerut nulitatea absolută a procedeelor probatorii efectuate, interceptarea convorbirilor telefonice ambientale, procedeele de supraveghere, filaj și procesele verbale care au fost efectuate ca urmare a acestor activități, instanța a respins cererea. Însă, avocatul a susținut că în faza de apel ai apărut elemente cu totul noi care vin în sprijinul susținerilor sale, respectiv că aceste procedee probatorii sunt lovite de nulitate absolută.

Prin urmare, avocatul a solicitat Curții de Apel Cluj a se dispune efectuarea unor adrese prin care să se ceară Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, Serviciului Român de Informații – Direcția Județeană de Informații Sălaj din cadrul Ministerului de Interne să comunice corespondența interinstituțională purtată de cele trei instituții în dosarul de urmărire penală din 2010 care a făcut obiectul rechizitoriului.

”Din 4 februarie 2009, protocolul era absolut obligatoriu de aplicat (n.r. potrivit art. 60 din Protocol), atât pentru parchet, cât și pentru Serviciul Român de Informații. Raportat la art. 2 din acest protocol infracțiunile de corupție, care, printre altele, fac obiectul și prezentei cauze, făceau obiectul protocolului, nu numai infracțiunile de siguranță națională, fiind absolut evident că, raportat la data comiterii pretinselor fapte și data efectuării urmării penale în cauză – faptele fiind reținute de la 1 februarie 2010 până la 30 mai 2010 – că acest protocol a fost aplicat în prezenta cauză, protocolul intrând în vigoare la sfârșitul lunii februarie 2009. Dispozițiile art. 34 alin. 1, 2 și 3 din acest protocol prevedeau absolut clar că interceptarea convorbirilor telefonice se efectuau de către Serviciul Român de Informații, nicidecum de procuror, nicidecum de organele de cercetare ale poliției judiciare delegate de procuror. Raportat la dispozițiile art. 91 indice 1 alin.1 Cpp, potrivit cărora toate interceptările se efectuează personal de procuror sau de organele de cercetare ale poliției judiciare delegate de procuror, este absolut evident că, raportându-se la dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. d care a fost interpretat prin prisma Deciziei nr. 302/2017 a Curții Constituționale a României, necompetența materială a organelor de urmărire penală atrage în mod evident nulitatea absolută. Pentru că este vorba despre ceva mult mai grav decât o necompetență materială, este vorba de necompetență funcțională, pentru că în mod evident Serviciul Român de Informații, DGIPI nu avea vreo atribuție, nici măcar în a efectua acele interceptări așa cum rezultă din art. 34 din protocol, nu aveau cum să efectueze selecția convorbirilor relevante și să facă procesele verbale de redare”, arăta  în faza de apel, avocatul Roberth Balog.

Prin urmare, avocatul a solicitat Curții de Apel Cluj a se cere corespondența interinstituțională dintre SRI-Direcția Generală de Protecție Internă Sălaj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Mai mult, avocatul a cerut și comunicarea persoanelor care au efectuat procedeele probatorii.

”Raportat la împrejurarea că se susține inclusiv în sentința apelantă că au fost efectuate aceste procedee probatorii și redările de către organele de urmărire penală, solicit a se cere comunicarea, cu nume și prenume, a persoanelor care au efectuat aceste interceptări și care au efectuat redarea proceselor-verbale, întrucât în sentința apelată se arată de Tribunalul Sălaj că s-au efectuat redările de DGA, nicidecum de DGIPI, fără niciun suport probatoriu. În aceste condiții este necesar a se lămuri dacă aceste redări au fost efectuate de ofițeri SRI, de ofițeri DGIPI sau de procuror ori de organe de cercetare ale poliției judiciare delegate de procuror. Solicit să se comunice efectiv cine a efectuat acele procedee probatorii și redarea acestor convorbiri, cine a efectuat supravegherile operative, acele procese-verbale de filaj pentru că nu sunt semnate, nu rezultă cine este acea persoană, ori trebuiau să fie puse în dezbatere contradictorie conform CEDO”, mai susținea avocatul.

Procuror: Sunt convins că nu au fost efectuate acte de urmărire penală de către lucrători din cadrul SRI

Procurorul Claudiu Boțogan, reprezentantul Ministerului Public s-a opus solicitărilor formulate de avocații inculpaților, spunând că cererea nu este pertinentă, concludentă și utilă în soluționarea cauzei.

”Este irelevant a se vedea corespondența pe care a purtat-o parchetul cu SRI-ul referitor la acest dosar. Nu cred că este în discuție așa ceva pentru că nu au fost avute în vedere ca și probe asemenea date corespondate între cele două unități. Mai mult, în ceea ce privește protocolul invocat, nicăieri nu scrie că se atribuie calități de organe de urmărire penală lucrătorilor din cadrul SRI, este un protocol stabilit în limite legale, prin care cele două unități stabileau modul în care efectiv se pun în practică dispozițiile legale. Astfel, măsurile de supraveghere tehnică, filaje, interceptări și alte măsuri care au mai fost obținute în cauză s-au obținut cu respectarea procedurilor legale, prevăzute din textele de lege, iar din datele aflate la dosar nu rezultă sub nicio formă că lucrătorii SRI ar fi efectuat acte de urmărire penală, nici măcar avocatul nu a indicat ce acte de urmărire penală au efectuat. Sigur, este posibil ca acei lucrători la acel moment în care Curtea Constituțională a României nu se pronunțase cu privire la imposibilitatea de a face interceptări, Serviciul Român de Informații în mod legal la acel moment și respectând prevederile procedurale ar fi putut realiza acele interceptări, însă acesta este un alt lucru asupra căruia instanța de apel se poate pronunța în momentul în care va soluționa cauza. Desigur că s-au pronunțat și alte instanțe anterior și nu a fost niciun dubiu cu privire la acest aspect pentru că la momentul realizării lor acestea au respectat prevederile legale, iar acest protocol ce se invocă nu prevede nicăieri efectuarea de acte de urmărire penală și sunt convins că nu au fost efectuate acte de urmărire penală de către lucrători din cadrul SRI. Prin urmare proba este irelevantă cauzei atâta timp cât nici măcar nu se invocă despre ce documente în sine ar fi vorba, se cere la modul general întreaga corespondență, dar mă întreb la ce corespondență se referă pentru că există corespondență clasificată între aceste două unități, dar această corespondență nu a fost folosită în dosar. Nu au fost reținute nicăieri în defavoarea inculpaților probe care au caracter clasificat, toate probele în acuzare ca și cele în apărare sunt probe pe care le pot aprecia și își pot face apărarea efectivă cu privire la acuzațiile ce le sunt aduse”, susținea procurorul la Curtea de Apel Cluj.

Avocatul Octavian Cioltea a precizat și el în fața instanței de apel că sunt o serie de sesizări ce lasă o umbră de îndoială asupra acestor aspecte, iar instanța trebuia să aibă convingerea dacă actele au fost făcute în mod corect și legal și dacă au fost făcute de persoane reale.

Ca urmare, în primăvara anului trecut, Curtea de Apel Cluj a admis în parte cererea de probațiune formulată de inculpați.

Dosar ”făcut pe genunchi”

Judecătorii Adina Daria Lupea și Vasile Goja de la Curtea de Apel Cluj au decis în 6 iunie achitarea definitivă a celor 23 de persoane inculpate în dosar. În motivare, judecătorii  au decis că, de fapt, dosarul ar fi fost ”făcut pe genunchi”.

”Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au fost probate exclusiv în baza convorbirilor telefonice şi a filajelor efectuate, întrucât în perioada de supraveghere operativă nu a fost realizat nici măcar un flagrant, iar la percheziţiile domiciliare efectuate nu au fost găsite bunuri sau alte obiecte care să aibă legătură cu infracţiunile reţinute în sarcina lor” şi că nu există probe care să ateste că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată. Mai mult decât atât, spun judecătorii Curţii, din niciun înscris nu reiese că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunea de delapidare în formă continuată, câtă vreme partea vătămată, CFR Călători, mi s-a constituit parte civilă, iar expertiza tehnică judiciară a stabilit că nu a existat niciun prejudiciu.

Potrivit minutei publicate pe site-ul instanţei, la baza deciziei stă articolul 16 alineatul 1 litera c din Codul de Procedură Penală, care spune că „nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea”. În plus, magistraţii clujeni au înlăturat dispoziţiile de confiscare de la inculpaţi a peste 1.400 de litri de motorină şi a aproape 24.000 de lei, dar şi a dispoziţiei de obligare a celor 23 de persoane la plata de cheltuieli judiciare către stat în valoare totală de 112.500 de lei.

În plus, martorii au relevat că „în intervalul celor patru luni avute în analiză în cuprinsul rechizitoriului, nu ar fi avut cum – din punct de vedere tehnic, să fie delapidată o astfel de cantitate de combustibil (motorină) aşa cum susţine Ministerul Public, în principal pentru că, dacă s-ar fi întâmplat aşa, activitatea feroviară ar fi fost perturbată grav, iar pe de altă parte, pentru că activitatea feroviară s-a desfăşurat în perfecte condiţii, trenurile nu au avut întârzieri, iar vagoanele au fost încălzite, iar în final, mecanicii de locomotivă au lăsat locomotivele în depou, unde au fost verificate de personalul de specialitate, rezervoarele dacă sunt sigilate şi dacă – cantitatea de motorină este cea care trebuie să corespundă cu kilometri parcurşi – de fiecare dată, neexistând nicio problemă”. În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită în forma continuată, Curtea de Apel Cluj a apreciat că nici în rechizitoriu, şi nici în dosar nu există prezentat nici un act material care să justifice acuzaţia formulată şi nici măcar un început de dovadă „care să indice sau să creeze măcar sentimentul că inculpaţii s-ar face vinovaţi de săvârşirea infracţiunii”.

Pe motiv că interceptările în dosar au fost efectuate de reprezentanţii Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă şi cei ai Serviciului Român de Informaţii, adică de „organe necompetente material şi funcţional”, instanţa a stabilit că „toate procedeele probatorii efectuate în prezenta cauză sunt lovite de nulitate absolută”. Respectivele interceptări audio şi video surprind momentele în care inculpaţii le cer unor mecanici de locomotivă învinuiţi în dosar să le aducă diverse cantităţi de motorină sau când inculpaţii sustrag motorină din rezervorul locomotivei care urma să plece în cursă. De asemenea, Curtea a reţinut că, deşi inculpaţii au fost supravegheaţi şi monitorizaţi timp de mai mult de patru luni, organele de urmărire penală nu au efectuat niciun flagrant, „mijloc de probă care ar fi fost de necontestat şi care ar fi fost de natură să susţină, într-o oarecare măsură, acuzaţiile aduse”. Toţi cei 23 de inculpaţi au fost achitaţi, în plus instanţa înlăturând dispoziţiile de confiscare specială de la aceştia a cantităţilor de carburant şi a sumelor de bani ridicate de la cei în cauză. Mai mult, ei au scăpat de obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare către stat în valoare de peste 100.000 de lei.

Procurorii forțează condamnarea

Procurorii au atacat hotărârea, iar pe rolul Curţii de Apel Cluj a fost înregistrată în august o contestaţie în anulare, al cărei prim termen a fost 22 octombrie, cauză ce a fost amânată în 19 noiembrie.

1 COMENTARIU

  1. Maaaaa…. sunteti normali la cap sau ba ? Pai daca ” interceptarile si filajele ” ori datele si informatiile culese de aceste autoritati publice specializate ale statului , NU CONSTITUIE PROBE SI INSTANTELE DE JUDECATA NU MAI TIN SEAMA DE ELE , atunci va intreb asa dupa prostia si indolentza mea de ciu.ciu.mete din aceasta tzara … LA CE NE MAI SUNT DE FOLOS ACESTE AUTORITATI PUBLICE (?)… asa doar sa le dam niste salarii de 4 ori mai mari decat al oricarui ” prostoi celovec ” ??? !!!
    Maaaa…. NU SCRIE IN LEGE CA PRINCIPIU DE DREPT PUBLIC , FAPTUL CA PENTRU AFLAREA ADEVARULUI , ORICE MIJLOC SI ORICE SURSA PRIN CARE SE AFLA ADEVARUL ESTE OCROTITA SI PROTEJATA DE LEGE , fiind scutiti de raspundere penala chiar cei care le fac publice si le aduc in fata Instantelor de Judecata si chiar daca sunt ” informatii clasificate ” ( aceste informatii fiind studiate , interpretate si analizate pentru probatiune in Camera de Consiliu Judecatoresc … neavand caracter public la sedintele de judecata ) ?
    MA NU MAI FITI NAR.OZI , CA ORICE PROBA ADUSA, PRIN ORICE MIJLOC SI DE CATRE ORICINE, DACA CONTRIBUIE LA AFLAREA ADEVARULUI este admisa SI GARANTATA de lege ! !!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here