Dosarul fostului primar de Runcu Salvei, Anchidim Pavelea la a treia sentință pe fond: faptele sunt prescrise, daunele morale mai piperate

Instanța a constatat încă o dată prescripția faptelor în dosarul în care fostul primar al comunei Runcu Salvei, Anchidim Pavelea, a fost acuzat de purtare abuzivă, în urma unui conflict pe care l-a avut, în 2016, cu Ioan Man, pe atunci directorul școlii din localitate, dar și consilier local din partea PSD.

În 2016, Ioan Man a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud o plângere penală împotriva primarului Anchidim Pavelea, deoarece, față de colegii de consiliu local și alți angajați din primărie, l-ar fi înjurat și lovit, astfel că s-a simțit umilit. Man a susținut că Pavelea nu s-a oprit aici, iar după ședința de consiliu, l-ar fi călcat pe picior, provocându-i suferință fizică.

În fața procurorilor, Anchidim Pavelea a arătat că întreg demersul întreprins de Ioan Man are drept cauză conflicte mai vechi generate de calitatea de competitor electoral la alegerile locale în anul 2012 (el fiind din partea PDL, iar Man din PSD). Totodată, Pavelea a mai arătat că “implicarea sa în gestionarea și administrarea corectă a treburilor școlii (al cărui director a fost până nu demult persoana vătămată, urmare a faptului că în urma evaluării efectuată de către forurile competente din învățământ a obținut calificativul «nesatisfăcător», ceea ce nu i-a mai permis ocuparea funcției de director, în schimb director al școlii este soția acestuia), constă în menținerea legăturii cu Consiliul de Administrație, informare cu privire la problemele administrative ale școlii, în exercitarea acestor atribuții, sens în care a constatat că există nereguli, fapt pentru care a sesizat inclusiv Ministerul Educației Naționale și Cercetării, precum și organele de urmărire penală”.

Inițial, procurorii au mers în instanță cu soluție de renunțare la urmărirea penală, însă instanța a respins acțiunea, astfel că nu au avut de ales și au continuat urmărirea penală împotriva lui Anchidim Pavelea, iar în iulie 2018 l-au trimis în judecată, cauza fiind judecată la Judecătoria Năsăud.

În decembrie 2021, instanța năsăudeană a decis să îl condamne pe Anchidim Pavelea la 4 luni de închisoare cu amânare, pentru înjurăturile proferate la adresa lui Ioan Man, infracțiunea de lovire nefiind dovedită. În plus l-a obligat la plata sumei de 2.500 de lei despăgubiri civile.

Sentință incompletă! În apel a obținut rejudecarea

Nefiind de acord cu sentința, Pavelea a atacat-o la Curtea de Apel Cluj, unde, în martie 2022, judecătorii au ajuns la concluzia că instanța de la Năsăud s-a pronunțat doar pe jumătate, adică doar pentru infracțiunea de purtare abuzivă, fără să mai ia în discuție și partea a doua, aceea de lovire în cadrul purtării abuzive.

Drept urmare, dosarul a făcut cale întoarsă la Năsăud pentru rejudecare, iar în decembrie același an, instanța pronunță o nouă sentință prin care constată că a intervenit prescripția răspunderii penale. Totuși, Anchidim Pavelea este obligat la plata a 5.000 lei daune morale în favoarea lui Ioan Man.

Și a doua oară a fost judecat aiurea! Dosarul trimis din nou la instanța de fond

Ei bine, Anchidim Pavelea a atacat din nou sentinţa la Curtea de Apel Cluj, unde a arătat că judecătorii de la Năsăud au dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa și a pus în discuţia părţilor incidenţa prescripţiei răspunderii penale raportat la data săvârşirii faptei şi la decizia CCR nr.358/2022, fără ca el personal să fie întrebat dacă este de acord sau nu, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Astfel, el a solicitat instanței de apel să admită rejudecarea cauzei pentru a-i da posibilitatea să arate că este nevinovat. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel, așa că dosarul a ajuns din nou la Judecătoria Năsăud, în august 2023.

“Instanţa de apel a reţinut că în speța de față, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 296 alin 1 și 2 C.pen, acesta a fost condamnat pentru altă infracțiune, respectiv cea prev. de art. 296 alin 1 C.pen, fără să fie pusă în discuția părților o schimbare a încadrării juridice în acest sens.

Astfel, în situaţia în care instanţa învestită prin actul de sesizare nu a dat o rezolvare completă acţiunii penale, în sensul că nu a pronunţat în privinţa uneia/unora dintre faptele deduse judecăţii o soluţie dintre cele prevăzute de art. 396 alin. (1) C.proc.pen. respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, jurisdicția superioară, ca urmare a admiterii apelului, va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite dosarul pentru efectuarea unei noi judecăţi la prima instanţă, neputând să suplinească, ea însăşi, direct în calea ordinară de atac, omisiunea constatată, prin pronunţarea pentru prima dată asupra faptei/faptelor eludate de judecătorul fondului, întrucât în acest mod ar priva participanţii procesuali îndreptățiți de lege la exercitarea căii de atac împotriva soluţiei dispuse, fapt ce ar contraveni dreptului la un proces echitabil şi celui la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, garantate de art. 6 paragr. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale şi de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la aceasta.

Prin condamnarea inculpatului pentru o altă infracțiune decât cea dedusă judecății prin rechizitoriu, s-a adus atingere dreptului său la un proces echitabil, așa cum s-a statuat prin „cauza (…) contra României”.

Mai mult, prin reținerea unei alte infracțiuni decât cea indicată de procuror prin actul de sesizare și fără să i se acorde inculpatului posibilitatea de a prezenta probe și de a-și apăra cauza, se aduce atingere dreptului său la un proces echitabil conform art 6 paragraf 1 din Convenție, așa cum se învederează în „cauza (…) contra României”. Trimiterea dosarului spre rejudecare se impune însă și prin prisma Deciziei CJUE pronunțată în cauza C282/20 ZX din 21.10.2021 care impune obligația pentru instanțele române să remedieze în toate spețele penale neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la învinuire.

Astfel investită cu acest dosar nr. 2361/265/2018* instanţa fondului, la termenul de judecată din 20 octombrie 2022, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului Pavelea Anchidim din infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.1 şi 2 C.p. în infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin.2 C.p. şi a pus în discuţia părţilor incidenţa prescripţiei răspunderii penale raportat la data săvârşirii faptei şi la decizia CCR nr.358/2022.

Este reală susţinerea apărătorului părţii civile că părţile şi procurorul şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la efectele produse de decizia CCR anterior menţionată însă trebuie observat faptul că inculpatul nu a fost întrebat dacă doreşte continuarea procesului penal.

Nu împărtăşim opinia acuzării conform căreia tăcerea inculpatului în această privinţă conduce la încetarea procesului penal.

Acesta este un drept al inculpatului pentru a putea demonstra existenţa unui caz ce împiedică exercitarea acţiunii penale prev. de art.16 alin.1 lit.a-d C.p.p. şi este derivat din dreptul la apărare astfel că exercitarea lui trebuie să poată fi realizată efectiv, nu doar formal.

Or, în condiţiile în care instanţa fondului a rămas în pronunţare tocmai cu privire la incidenţa sau neincidenţa prescripţiei răspunderii penale şi s-a pronunţat doar prin sentinţa penală atacată cu apel, inculpatul nu a putut să-şi exercite dreptul de a solicita continuarea procesului penal.

Instanţa fondului nu a interpelat inculpatul cu privire la posibilitatea exercitării acestui drept procesual iar în economia cauzei nu putem interpreta că tăcerea sa – repetăm, cu privire la o chestiune care nu ştia cum va fi tranşată de către magistratul fondului – nu poate echivala cu o renunţare la drept, aşa cum sugerează acuzarea.

Având în vedere cele de mai sus şi apreciind că instanţa de apel nu poate proceda, ţinând cont de poziţia procesuală a inculpatului care a precizat că doreşte continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia, la administrarea probatoriului solicitat de inculpat fără a încălca dreptul acestuia la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală garantat de art.2 din Protocolul 7 aditional la CEDO, în condiţiile în care lipsa cercetării judecătoreşti echivalează cu lipsa judecăţii în prima instanţă, iar efectuarea acesteia pentru prima data în faţa instanţei de apel privează partea de calea de atac, instanţa de apel având şi obligaţia de a se asigura că drepturile garantate de Convenţie să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii, va admite apelul declarat de către inculpat, va desfiinţa în întregime hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe – Judecătoria Năsăud.

Cu prilejul rejudecării instanţa de fond va proceda la interpelarea inculpatului cu privire la posibilitatea de a cere continuarea procesului penal conform art.18 C.p.p. iar dacă inculpatul va solicitat acest lucru va proceda la cercetarea judecătorească”, a arătat Curtea de Apel Cluj în motivarea sentinței pronunțată în iulie 2023.

Judecătorii nu s-au grăbit să pronunțe rapid noua sentință

Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul Judecătorie Năsăud în august 2023, însă judecătorii nu s-au grăbit să finalizeze rapid cauza, termenele de judecată fiind stabilite cam la două-trei luni distanță sau chiar mai mult. De fapt, în această etapă, în perioada septembrie 2023 – noiembrie 2024 (când instanța a decis ca va pronunța sentința, care mai apoi a tot fost amânată până acum în martie) au avut loc doar cinci ședințe de judecată.

Sentința nu este una diferită față de cea anterioară, fiindcă instanța a constatat din nou că fapta de care Pavelea a fost acuzat este prescrisă deja. Fostul primar nu a scăpat de plata de daune morale în favoarea fostului director al școlii din comună, care au ajuns  de data aceasta la 7.000 de lei.

“În baza art. 396 alin. (1) şi (6) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, art. 154 alin. (1) lit. c) Cod penal şi art. 5 Cod penal, cu referire la art. 155 alin. (1) Cod penal interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, încetează procesului penal privind pe inculpatul P.A., fără antecedente penale sub aspectul comiterii infracţiunii de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art. 296 alin. 2 Cod penal (faptă din data de 27.01.2016), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 19, art. 25, art. 397 alin. (1) Cod procedură penală şi art. 1357 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I. şi obligă inculpatul P.A. la plata către aceasta a sumei de 7.000 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge cererea părţii civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare pe seama părţii civile, ca nefiind dovedite. În temeiul art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, respinge cererea inculpatului de obligare a părţii civile la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta, ca neîntemeiată. În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”, este decizia Judecătoriei Năsăud.

Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în 10 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Cluj.