O nouă rană se deschide în corpul și așa compromis al justiției din România: cazul fostului șef AJOFM Cluj, Daniel Don, devine din ce în ce mai evident o construcție artificială, o „realizare” a DNA Cluj în vremurile în care dosarele erau vânate ca medalii și procurorii își făceau imagine în presa locală și centrală cu parade mediatice. Și ce se descoperă acum, la ani de chinuri judiciare? Că dosarul în sine nu doar că stă pe temelii șubrede, ci că întreaga sa construcție a fost una ilegală încă de la prima filă.
DNA Cluj – când anchetele devin spectacol, iar victimele – trofee
În anii de glorie ai „justiției televizate”, Daniel Don a fost scos din birou cu surle și trâmbițe, dus pe sus de DNA Cluj, sub bagheta unui duo de notorietate: procuroarea AneMari Cireap și fosta ei șefă, Elena Botezan, poreclită cu emfază „Doamna de Fier”, aspirantă la șefia DNA centrală. Adevărul e că, la Cluj, nu doar faptele contau, ci și imaginea. A fi procuror DNA era un titlu de glorie, dar și un pașaport spre avansare profesională. Iar Don devenea piesă de bază într-o construcție de carieră.
Cazul său a fost mediatizat în exces, apoi aruncat într-un labirint juridic de unde pare că nimeni nu mai vrea să-l scoată. Dosarul a fost judecat de Marius Lupea, un magistrat fără specializare pe fapte de corupție, iar condamnarea inițială s-a dovedit o bâtă în capul bunului simț juridic. Ulterior, Don a reușit, cu tenacitate, să obțină rejudecarea cauzei la Tribunalul Timiș, unde… surpriză! De peste 33 de termene, instanța amână o decizie cu privire la excepția prescripției.
Între timp, a explodat în spațiul public un detaliu care aruncă în aer nu doar cazul Don, ci și alte posibile dosare: o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a confirmat că ofițerii Direcției Generale Anticorupție (DGA) NU pot face acte de urmărire penală decât împotriva personalului din Ministerul de Interne.
ICCJ tranșează: DGA-ul NU e procuror și nici judecător
Decizia ICCJ vine să consfințească ceea ce avocații apărerii strigă de ani de zile: DGA-ul este o instituție creată să investigheze faptele angajaților MAI, nu să devină jucător de sine stătător în anchetele DNA. Avocatul Bogdan Bărbuceanu explică limpede: „OUG 120 din 2005 precizează clar că DGA poate urmări doar personalul MAI. Restul e abuz de interpretare.”
Dar în cazul Don, nimeni nu a vrut să vadă ce e scris negru pe alb în lege. Dosarul a fost pornit de Vâtcă din pixul propriu, fără ca vreun procuror să dispună, să conducă sau să supravegheze actele de cercetare penală. O anomalie juridică evidentă, ignorată cu nonșalanță de instanțele clujene, care păreau că se tem mai mult de DNA decât de legea însăși.
Este foarte relevant faptul că, în acest caz, justiția „legată la ochi” pare că a refuzat să vadă o problemă evidentă: în dosarul lui Daniel Don, ofițerul de poliție judiciară Valeriu Vâtcă nu avea cum să se autosesizeze sau să sesizeze un caz penal fără să fie sub coordonarea unui procuror. Legea este clară în acest sens, dar se pare că nimeni nu a vrut să o vadă sau să o aplice. Nimeni nu s-a pronunțat sau nu a căutat o dezlegare, așa cum s-a întâmplat recent în cazul ofițerilor DGA, unde ICCJ a dat o decizie clară.
În cazul lui Daniel Don, dosarul a fost deschis de Valeriu Vâtcă, polițist judiciar, deși acesta a spus-o răspicat:
„Dosarul meu a fost deschis de comisarul Vâtcă, fiind singurul polițist judiciar care a făcut un dosar dintr-o sesizare din oficiu, pentru că, de obicei, dosarele le fac procurorii, nu polițiștii judiciari. Avocații mei au sesizat acest lucru, dar instanța nu a luat în seamă acest aspect.”
Conform OUG 43 din 4 aprilie 2002, articolul 10, punctul 3, se prevede clar:
„(3) Ofițerii și agenții de poliție judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului.”
O justiție lentă, surdă și, pe alocuri, complice
La Tribunalul Timiș, lucrurile nu merg mai bine. Deși termenul legal pentru pronunțarea unei hotărâri a fost depășit cu mai bine de un an și jumătate, judecătoarea Sorina Lupșa întârzie sistematic pronunțarea, fără nicio justificare rezonabilă. O decizie care, în mod evident, trebuie să constate prescripția faptei întârzie inexplicabil. De ce?
Peste toate, nici măsurile asigurătorii – care legal trebuiau revizuite anual – nu au fost verificate în termen, încălcând direct Codul de Procedură Penală. Don a formulat cereri, a scris plângeri, a cerut intervenții. Răspunsul? Tăcere. Amânări. Ignorare.
Un sistem care îngroapă oameni, nu cauze
Cazul Daniel Don trebuie să devină un simbol – nu al luptei anticorupție, ci al pericolului unei justiții care ignoră legea în numele spectacolului. Un sistem în care un simplu ofițer poate „decide” că vrea un dosar penal, fără procuror, fără mandat legal, este un sistem periculos. Și dacă acum ICCJ admite că DGA și-a depășit atribuțiile în alte cazuri, de ce refuză instanțele să vadă același abuz în dosarul Don?
Adevărul este că nu doar procurorii, ci întreaga structură de justiție din Cluj și Timiș poartă responsabilitatea unui dosar care a distrus cariera, imaginea și viața unui om. Un dosar pornit ilegal, întreținut prin abuzuri și menținut artificial în viață de judecători care par să nu-și mai asume curajul de a face dreptate.
Este momentul ca Daniel Don să fie achitat. Nu doar pentru că legea o cere, ci pentru că demnitatea justiției românești – atât cât a mai rămas din ea – are nevoie de o dovadă de integritate. Nu mai e vorba despre un om. E vorba despre toți cei care pot fi oricând următoarea victimă.
