Recent vă prezentam faptul că frații Telcian Gheorghe și Nicolae Grigore, dar și Vasile Timoce, cei trei bărbați din Romuli care l-au snopit în bătaie pe consăteanul lor Octavian Pop, încât omul și-a dat duhul pe un pat de spital câteca zile mai târziu, au depus la Tribunalul Bistrița-Năsăud o cerere de revizuire, care a fost respinsă însă de instanță. Acum avem și motivele acestei decizii a tribunalului, care demonstrează că Gazeta de Bistrița a intuit bine când a susținut că bărbații nu au avut nicio justificare pentru a depune această acțiune în instanță.

Frații Telcian Gheorghe și Nicolae Grigore, dar și Vasile Timoce, toți trei din Romuli, nu s-a împăcat cu gândul că trebuie să stea ani grei în pușcărie după ce, în mai 2016, l-au snopit în bătaie pe Octavian Pop, încât l-au băgat în spital, unde omul și-a dat duhul după câteva zile.

Frații Telcian au fost acuzați de omor, iar Vasile Timoce de complicitate la omor, cei trei fiind trimiși în judecată în august 2017, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, un an mai târziu instanța pronunțând sentința pe fond: cei doi frați au fost condamnați la câte 15 ani de închisoare, iar Vasile Timoce a primit 11 ani.

Sentința tribunalului bistrițean a fost atacată în apel, dar cei trei nu au avut nici un succes. Curtea de Apel Cluj le-a respins acțiunea la nici două luni de la pronunțarea celei dintâi.

Cei trei romuleni nu au renunțat nici atunci și au încercat o altă cale de atac, recursul în casație, prin care au cerut Înaltei Curți de Casație și Justiție rejudecarea dosarului, pe motiv că le-au fost aplicate alte pedepse decât cele prevăzute de legea penală. Judecătorii Instanței Supreme au respins recursul celor trei, ca indamisibil, în martie 2018. Drept urmare cei doi Telcian și Timoce au rămas după gratii.

Anul acesta însă, în iunie, au deschis o nouă acțiune în instanță, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin care au cerut revizuirea sentinței de condamnare. Zilele trecute, judecătorii bistrițeni au decis să respingă cererea ca inadmisibilă.

“În temeiul art. 459 alin. 5 C.pr.pen. respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 85/F/2017 pronunţată la data de 15.09.2017 în dosar nr. 1635/112/2016 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, definitivă prin Decizia penală nr. 1418/A/07.11.2017 a Curţii de Apel Cluj, formulată de condamnatul – revizuent T.N.G.. Acordă avocatului desemnat din oficiu, av. C.F.M. din cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (acordat parţial) ce se va avansa şi suporta din fondurile MJ. Acordă avocatului desemnat din oficiu, av. av. M.D.A din cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, suma de 868 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce se va avansa şi suporta din fondurile MJ. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului”, este decizia tribunalului bistrițean .

Una spune legea, altceva a cerut Telcian

Așa cum am intuit cu ceva vreme în urmă, cei trei inculpați nu au avut nici un motiv plauzibil pentru a cere revizuirea sentinței pronunțată în urmă cu circa 3 ani de Tribunalul Bistrița-Năsăud și care a rămas defintivă în același an după ce s-a pronunțat și Curtea de Apel Cluj.

Recent, instanța a motivat această hotărâre de respingere a cererii de revizuire și spune că ațiunea lui Telcian nu este altceva decât o critică a sentinței pronunțată în 2017 de Curtea de Apel Cluj.

Acțiunea a fost depusă în instanță de Nicolae Grigore Telcian, în iunie 2020, pe motiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În document însă, bărbatul a susțint că de fapt încadrarea juridică a faptei sale, respectiv cea de omor, a fost făcută greșit de către instanțe, respectiv de către Tribunalul Bistrița-Năsăud și Curtea de Apel Cluj. De altfel, în timpul procesului derulat atât pe fond cât și în apel, cei trei s-au agățat în permanență de această încadrare juridică și au cerut schimbarea ei în loviri și vătămări cauzatoare de moarte, pentru care limitele de pedeapsă sunt cu mult mai mici. Dacă pentru omor un inculpat poate sta în închisoare între 10 și 20 de ani, pentru loviri și vătămări cauzatoare de moarte pedeapsa este de minim 6 ani și maxim de 12 ani. Asta, fără a lua în considerare circumstanțele agravante sau atenuante de care orice instanță trebuie să țină cont.

Pe de altă parte, cei trei nu au avut vreodată o astfel de încadrare juridică, fiindcă imediat după ce l-au bătut crunt pe Octavian Pop și acesta a fost dus de urgență la spital în Târgu Mureș, procurorul Dragoș Nicolescu, cel care a instrumentat dosarul, i-a acuzat pe cei trei de tentativă de omor, reținând circumstanțe agravante. Imediat după ce victima Octavian Pop a decedat, procurorul a schimbat încadrarea juridică în omor pentru frații Telcian, care de altfel au lovit victima cu sălbăticie, în timp ce pentru Vasile Timoce a rămas aceeași – tentativă de omor, fiindcă acesta a stat “de șase” și nu a intervenit absolut deloc pentru a-i opri pe ceilalți doi din acțiune.

„Sub acest aspect revizuentul a invocat că a săvârșit fapta pentru care este condamnat cu praeterintenție, în sensul că a săvârșit cu intenție acțiunea de lovire a victimei Pop Octavian, însă rezultatul produs, decesul, a survenit neprevăzut. Acesta a susținut că nu a comis fapta cu vinovăția specifică infracțiunii de omor, astfel că solicită pe calea revizuirii schimbarea încadrării juridice.

Revizuentul invocă și judecarea sa cu încălcarea principiului contradictorialității, garantat de art. 6 parag. 1 din CEDO. Sub acest aspect revizuentul arată că, Curtea de Apel Cluj a opinat că în cauză nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității deoarece inculpații au fost judecați conform procedurii recunoașterii vinovăției, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar suplimentul la raportul de expertiză medico-legală efectuat în vederea stabilirii încadrării juridice are un «caracter științific»”, a menționat instanța în document.

Argumente pentru revizuire, de doi bani

Totodată, Telcian a indicat printr-un document depus la dosar faptul că spitalul în care a fost internat Octavian Pop, adică Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș, nu s-a constituit parte civilă în dosarul de omor. În plus, fără să fie aduse probe noi, a fost contestat din nou raportul de expertiză medico-legală, expertiză care de altfel a fost contestată de câteva ori în timpul procesului și care a avut același rezultat de la diferitele comisii medico-legale care au întocmit suplimente la rapoartele respective – decesul lui Octavian Pop a survenit din cauza loviturilor primite de la cei doi Telcian.

“Printr-un nou script depus la dosar, revizuentul a invocat că în cauză nu există niciun înscris din care să rezulte constituirea de parte civilă de către Spitalul Județean de Urgență Târgu Mureș.

Prin înscrisul depus la dosar în urma solicitării instanței de a completa cererea de revizuire potrivit cerințelor art. 456 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul indicării cazului de revizuire și a mijloacelor de probă pentru dovedirea acestuia, condamnatul – revizuent Telcian Nicolae Grigore a invocat cazul reglementat de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv «… s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză».

Prin același înscris condamnatul-revizuent a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa și a contestat concluziile actelor medico-legale, invocând, în esență, că nu s-a stabilit o legătură de cauzalitate directă între loviturile aplicate victimei și decesul acesteia.

Cu ocazia dezbaterilor, prin avocatul său ales, revizuentul a invocat că din studierea actelor medico-legale care au fost administrate în cursul procesului penal, respectiv a rapoartelor de expertiză medico-legală, s-a constatat că încadrarea juridică care se impune a fi dată faptei reținute în sarcina sa este aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și nu omor, cum a stabilit instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare. Acest aspect a fost argumentat pe larg de avocatul ales al revizuentului, concluziile sale fiind redate în cuprinsul încheierii de ședință din 23 septembrie 2020. Cu aceeași ocazie avocatul ales al revizuentului a invocat că acesta nu a beneficiat cu ocazia judecării de principiul contradictorialității, de dreptul la un proces echitabil și nici de principiul «in dubio pro reo». De asemenea, a invocat că revizuentul a fost obligat să achite despăgubiri civile Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș în condițiile în care această unitate spitalicească nu s-a constituit parte civilă ci doar a înaintat la dosar deconturi de cheltuieli.

Evident, prezenta cerere de revizuire are la bază cazul prev. de art. 453 alin. 1 lit. a C.p.p. respectiv când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. În sensul acestor prevederi, faptele probatorii trebuie să fie noi respectiv să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, întrucât nu au fost invocate în fața acesteia și nu rezultă din materialul probator existent la dosar.

În prezenta cauză revizuentul contestă încadrarea juridică dată faptei, invocându-se că din probele administrate și din actele medico-legale efectuate nu rezultă o legătură de cauzalitate directă între loviturile aplicate victimei și decesul acesteia, precum și că a săvârșit fapta cu praeterintenție, ceea ce impune reținerea în sarcina sa a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și nu infracțiunea de omor.

Se constată că pe tot parcursul cererii de revizuire prin argumentele aduse revizuentul critică hotărârea dată în apel prin prisma modului în care instanța de control judiciar a interpretat probatoriul în cauză, fără a se indica fapte probatorii noi, în sensul prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Așa cum în mod constat se arată atât în doctrină, cât și în jurisprudență, noi trebuie să fie faptele sau împrejurările invocate, respectiv probele propriu-zise ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac, de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei. Ori, în acest cadru procesual se urmărește practic o reapreciere a probelor existente la dosar.

Din actele dosarului rezultă că atât în fața instanței de fond cât și cu ocazia judecării apelului au fost prezentate aspectele invocate în fața instanței de revizuire. Nu s-a indicat niciun element de fapt nou, necunoscut instanței de apel, pentru care să fie necesară admiterea în principiu a cererii de revizuire. De asemenea, raportat la probele deja administrate, se apreciază că împrejurarea de fapt invocată în apărare este pe deplin lămurită.

De altfel, este de menționat că toate aspectele invocate pe calea revizuirii au fost examinate prin Decizia penală nr. 1418/A/07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj (prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați) astfel că nu sunt în discuție împrejurări noi, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare”, se arată în motivarea instanței.

Când se poate cere revizuirea unor sentințe penale

Conform art. 452 din Codul de Procedură Penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Același articol de lege prevede că atunci când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

De asemenea, există și anumite prevederi pentru a solicita revizuirea unei sentințe, pe latură penală. Astfel, la art. 453 se stipulează că revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

  1. s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
  2. hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
  3. un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
  4. un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
  5. când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Dacă ne uităm pe textul de lege, cei trei ar fi trebuit să demostreze în fața instanței că au descoperit vreun martor care nu ar fi declarat fapte reale, orifapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, ori că expertiza medico-legală care arăta că decesul lui Octavian Pop a survenit urmare a bătăii crunte aplicate de frații Telcian, nu a fost corect întocmită și se aduc totodată probe noi care să ateste acest lucru.

Sentința pronunțată de Tribunașul Bistrița-Năsăud nu este defintivă și a fost deja atacată în apel de frații Telcian, dar și de Vasile Timoce.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here