Dezinformare și manipulare! (II) Șarpele cu ochelarii” și ”Vulpea”, despre escrocheria ”Caritas”

209
ARHIVA. Fotografie realizata in Bucuresti, 5 februarie 2004. Virgil Ardelean demisionat din functie de sef al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna a MAI, joi, 20 iulie 2006.

Continuăm demontarea dezinformării și manipulării vis-a-vis de jocul piramidal ”Caritas”, venite din partea ”Vulpii” și a ”Șarpelui cu ochelari”. În special pe Virgil Ardelean, deși el nu recunoaște public, afacerea ”Caritas” l-a marcat pe viață. Inclusiv la ieșirea definitivă de pe scena publică, a distribuit mass-media o declarație de presă, prin care își explica gestul demisiei, de fapt un alt episod, printre multe altele, de manipulare și dezinformare a opiniei publice și de construcție falsă, narcisistă, a personajului ”Vulpea” de care practic se îndrăgostise și încerca să se identifice, sugerând că el, Virgil Ardelean, a fost ”virgin”, vis-a-vis de escrocheria ”Caritas”. Într-un mod ceva mai fin și celălalt observator al ”afacerii” de la Cluj, Virgil Măgureanu, încearcă și el să se spele pe mâni, chipurile, susținând că el a tras anumite semnale asupra jocului piramidal, dar nu au fost luate în seamă de nimeni.

Când a fost scos definitiv pe tușă, evident pe ușa din dos, Ardelean a dat o declarație de presă, de fapt o altă manevră de manipulare și dezinformare prin care încerca să-și consolideze imaginea falsă de ”as al serviciilor secrete”, cultivându-și supranumele de ”Vulpea”, dar și de inițiator al căderii celebrului joc piramidal.

De la cunoscutul și simpaticul animal, Ardelean încearcă să se identifice doar cu anumite însușiri ale acestuia: în primul rând șiretenia, faptul că detectează prada, chiar fără să o vadă, după miros și sunet, uitând că micuțul animal este un prădător feroce, care ucide mai mult decât poate mânca la o singură masă și îngroapă ce îi prisosește, urmând a reveni altă dată la locul cu “provizii”. De asemenea uită de faptul că vulpea, mai ales în gospodăriile de la țară, este vânată fără nici o milă, nu numai pentru ravagiile făcute prin cotețele de găini, dar și din cauza faptului că acestea răspândesc câteva boli foarte grave, printre care și turbarea, boală care poate fi transmisă și omului fie direct prin mușcătură, fie prin intermediul păsărilor din ogradă.

A devenit personaj nefrecventabil

Ieșirea lui Ardelean în presă s-a petrecut în perioada de început a guvernării de tristă amintire PSD-PC și PD-L. Deja devenise un personaj toxic, nefrecventabil, iar cei care l-au ținut în brațe la un moment dat încercau să scape de el cât mai repede, de parcă avea râie.

Construindu-și cu o abnegație și perseverență demnă de o cauză mai bună imaginea de as al serviciilor de intelligence, acesta amintește că în zilele premergătoare au fost” dezbateri profunde, serioase, legate de viața politică, de șansele noului guvern, de numirile în funcții la MAI, dar a fost și ”un spectacol al vulpii”(!!!!!!!????). Expresia, sigur, îi aparține în totalitate.

Declarația de presă a lui Ardelean, a semănat cu ”iertăciunile” pe care le rostește preotul la un prohod la țară. Și-a anunțat practic ”decesul” din viața publică.

Napoleon Bonaparte spunea că singurul mod de-a rămâne sărac este să fii cinstit. Ardelean a fost unul dintre cei mai bogați polițiști din România sau mai bine spus cel mai bogat, iar acest lucru, pe cale de consecință, l-a îndepărtat de cele mai elementare standarde ale cinstei și corectitudinii, care ar trebui să caracterizeze cariera unui funcționar public. Toate funcțiile deținute de acest ins, ca funcționar public cu statut special, au fost subjugate unui singur scop: acela de a parveni. Lucru care, în final, i-a reușit.

În cele mai multe cazuri, foștii șefi de servicii secrete, după ce ies la pensie, se retrag într-un anonimat impus, cu o pensie pe măsură și eventual după trecerea unui număr de ani, încep să-și scrie memoriile. Din funcția oficială deținută, acest om a spart toate tiparele, el devenind peste unul din cei mai bogați oameni din România, cu firme profitabile din contracte cu statul. Identificarea personajului cu spaima cotețelor de găini, vulpea, continuă și astăzi, firmele deținute de acesta au într-o formă sau alta, înserat numele vulpii, dar nu în limba română, ci ceva mai cosmopolit, ”FOX”, în engleză.

Încercare de manipulare

Chiar din debutul declarației de presă amintite, acesta încearcă să sugereze ideea că instituția („DOI ȘI UN SFERT”) este el.

”Nimănui din cei implicați, indiferent ce AU SPUS DESPRE MINE și despre serviciul de informații al MAI, nu le reproșez nimic decât UNORA, care nu dețin întreaga gamă de date necesară abordării unei analize profunde și, firesc să fie așa, dacă avem în vedere că vorbim de un serviciu de informații secret. Am datoria față de opinia publică să fie informată corect ce s-a întâmplat, să cunoască adevărul, chiar daca ce o să spun eu, cineva îl va redefini”, a declarat Ardelean.

Evident că dorința i-a fost îndeplinită, cele afirmate sunt redefinite.

Declarația de presă a început practic cu mai multe explicații, prima fiind legată de cazul ”Caritas”, indiciu clar că ”afacerea” l-a urmărit peste ani, creându-i coșmaruri adânci și nopți de nesomn.

”Subalternii mei au ridicat conform regulilor procedurale, pe bază de proces-verbal, documentele și dischetele de la firmă și în baza lor au constituit dosarul penal. Toate acestea sunt la dosarul cauzei. Nu a existat o dischetă aparte cu nume importante cum se vehiculează”, a mai precizat Ardelean.

Discheta dispărută și ascensiunea Vulpii”

Cât de sinceră este această referire la existența unei dischete cu nume importante, de care a simțit atunci nevoia să amintească, nu avem de unde știi. Cert este faptul că, la prăbușirea ”Caritasului” și confiscarea arhivei lui Stoica de către subalternii lui Ardelean, s-a vorbit în spațiul public despre o dischetă care conținea numele unor polițiști, ofițeri de informații, procurori, judecători, politicieni care s-au înfruptat din greu din tortul ”Caritas”. Aceasta a dispărut și nu se mai știe nimic de ea până în ziua de astăzi.

Un alt lucru este cert din acel moment al căderii ”Caritasului”: a început ascensiunea fulminantă a lui Ardelean. Numirea ca director al poliției bucureștene a venit pe filieră politică: guvernarea CDR, prin ministru de interne Gavril Dejeu, în guvernele Victor Ciorbea și Radu Vasile. Pe aceeași filieră politică a fost impus director general la ”doi și un sfert”. Datorită șireteniei și abilității de a jongla cu documente compromițătoare a supraviețuit în Guvernul Năstase, dar a fost mirosit de Băsescu care i-a făcut vânt peste bord.

”Vulpea” a simțit mirosul de hoit în momentul sucombării ”Caritasului” și a acționat, ”afacerea” nu mai deranja pe nimeni și a ieșit public arogându-și niște merite numai de el știute punând piatra de temelie a statuii false pe care și-a creat-o de-a lungul timpului, chipurile de salvator a celor care au depus bani la Caritas. A fost constituit un dosar penal de tot râsul, cu vicii de procedură ascunse, mai mult pentru a justifica faptul că ”organul” lucra și veghea la siguranța cetățeanului, lucru confirmat ulterior în justiție.

Este de precizat faptul că dosarul inițiat de Ardelean privind frauda de la ”Caritas” a fost constituit doar în momentul prăbușirii jocului piramidal, nu atunci când jocul era în toi personalitățile Clujului – polițiști, ofițeri de informații, procurori și judecători – se îmbogățeau de pe urma acestuia.

Mister: Unde au dispărut sutele de milioane de dolari?

Ioan Stoica a fost condamnat în anul 1995 de către Tribunalul Cluj la 7 ani de închisoare pentru fraudă, dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani. Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la data de 14 iunie 1996.

Niciodată nu s-a stabilit, în ciuda afirmațiilor ”Vulpii”, spre ce destinații s-au îndreptat banii depunătorilor, cei aproape 500 de milioane de dolari dispăruți, în ce buzunare au intrat.

A fost o situație ca în filmele americane, când polițiștii intervin la final, personajul negativ moare, iar ei nu au altceva de făcut, decât să adune răniții, victimele colaterale și să cheme salvarea. Așa a fost și marea operațiune a lui Ardelean cu jocul piramidal. Nu a avut nici cel mai mic rol sau intenție de a stopa jocul. Acesta s-a prăbușit de la sine, în momentul când a intrat în incapacitate de plată.

Curios este faptul că după atâția ani de la dispariția ”Caritasului”, Ardelean în special, dar și Măgureanu încearcă să se disculpe și să-și creeze o aureolă de băieți buni, deși de fapt sunt din tabăra celor răi. Să vii acuma, după atâția ani și să sugerezi abil, subliminal, o vină a lui Funar, dar și o posibilă corupere a acestuia, este totuși prea mult, iar în același timp să induci ideea că el, Ardelean, ca șef al Poliției Cluj își juca cariera și, țineți-vă bine, libertatea, depășește orice limită.

Din contră, cartea ”Caritas”, abil jucată, arhiva și mai mult ca sigur acea dischetă dispărută, care conținea numele sonore ale momentului, a fost atuul propulsării lui Ardelean în sferele înalte ale puterii.

Doru Costin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here