Începând cu anul 2015, ziua de 8 mai a devenit Ziua Națională a Egalității de Șanse între femei și bărbați.
Se marchează, în acest mod simbolic, importanța acestei problematici pentru societatea românească în ansamblul ei, prin sărbătorirea acesteia înainte de Ziua Europei din 9 mai, egalitatea de șanse și de gen reprezintand fundamentul unei dezvoltări durabile a României ca stat democratic și european.
Ca președintă a Comisiei de egalitate din Camera Deputaților, permiteți-mi să vă reamintesc că din păcate, țara noastră este penultima în Uniunea Europeană la acest capitol. În 2018, societatea românească este încă împovărată de multiple tipuri de discriminare și de stereotipuri. Este nevoie de o mai bună aplicare a legislației în vigoare, de responsabilizarea instituțiilor în implementarea strategiilor sociale și a programelor naționale care să corecteze aceste aspect. Și fiindcă totul pornește de la educație , singura soluție viabilă care poate schimba paradigme comportamentale retrograde dacă nu patriarhale în mentalul colectiv sunt politicile educaționale antidiscriminare care să promoveze constant și eficient egalitatea de șanse și de gen în societate a românească actuală.
Stimate colege și colegi parlamentari, România este semnatara unor tratate internaționale care pun accent pe educație ca mijloc de combatere a discriminării, precum Convenția CEDAW a ONU.
Începând cu anul 2017, Organizația Națiunilor Unite recomanda României să intensifice eforturile pentru respectarea drepturilor femeilor și formula numeroase recomandări pentru îmbunătățirea nivelului de egalitate de șanse și de gen.
În calitate de dascăl, am datoria să punctez recomandările privind educația: revizuirea urgentă a manualelor școlare și eliminarea stereotipurilor de gen și etnice ; includerea educației de gen și a celei sexuale ca materie obligatorie în curriculum și formarea continuă cadrelor didactice; îmbunătățirea infrastructurii școlare și reducerea diferențele sociale în accesarea educației; eliminarea barierelor structurale si comportamentale care le împiedică pe fete să acceseze domenii de studii masculinizate, precum știința și tehnologia.
Din nefericire, școala românească promovează clișee și stereotipuri ce nu fac decât să perpetueze inegalitatea de șanse și de gen în rândul generațiilor tinere. Efectele acestui sistem educational neadaptat la valorile europene ale egalității de șanse se văd la orice pas: rata de peste 19 %: la abandon școlar, risc crescut de sărăcie și excluziune socială pentru 25% dintre români – printre cele mai ridicate din UE, afectând în principal copiii, romii și femeile;când doar 10% dintre elevi au acces la educație pentru sănătate și 6% la educația sexuală potrivit vârstei, România e prima în UE la numărul de sarcini la minore (unele chiar de 10-11 ani). De asemenea cifrele pot continua pentru a se constitui intr-o radiografie crudă societală: 6 din 9 elevi români acuză că au fost discriminați sau sunt victime ale bullyingului.
Accesul inegal la educație și un curriculum care nu respectă dimensiunea egalității de șanse și de gen afectează negativ nu doar dezvoltarea individuală, ci și funcționarea comunităților și a societății. Mai mult, modul în care egalitatea de șanse este percepută şi implementată reprezintă un indicator important pentru gradul de maturitate al democraţiei unei țări.
„Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității.”
