Caz incredibil în judeţul Cluj: un bărbat care l-a abordat pe amantul soţiei a primit de la femeia adulterină o lecţie – pe care n-o va uita prea curând. La întoarcerea acasă, informată între timp de amant aceasta, înnebunită de furie, l-a lovit cu cheile maşinii în cap şi a asmuţit câinele asupra sa. Patrupedul uriaş s-a conformat – şi încă de două ori, la un interval de câteva ore: prima dată l-a muşcat de şale iar a doua oară i-a făcut fesele „poligon”! Omul, care îşi iubeşte nespus soţia, speră până la capăt într-o împăcare, hotărât să aştepte oricât, chiar şi până ce individul se va plictisi de soţia lui!

 

„I-am instalat şi GPS în maşină, dar n-am prins-o-n fapt”!

„Mare-i grădina Domnului, că mulţi i-au sărit gardul” – dar şi „Întortocheate sunt căile Dragostei” – sunt cugetări de justeţea cărora pare a  ne convinge povestea unui bărbat, care la prima vedere arată ca un ins normal însă, la a doua, are manifestările unui nebun! De altfel, prezenţa lui la I.M.L. Cluj – marţi 29 mai – a făcut deliciul celor prezenţi pe coridoarele instituţiei medicale, fiecare cu problemele lor,  stârnindu-le însă zâmbete pline de compasiune, la auzul incredibiliei sale păţanii, şi determinându-i să mai uite de necazuri. Îi explic, din start, că povestea sa doresc să o inserez în „Gazeta de Cluj”, la care omul nu reacţionează negativ ba, din contră, acceptă să-i fotografiez până şi părţile intime – a se citi fesele – ciuruite de colţii câinelui dar şi şalele sau fruntea atinsă de cheile „Xeniei – Zeiţa războinică”. După care îmi relatează, cu lux de amănunte, coşmarul prin care trece. Mărturiseşte, cu un aplomb ieşit din comun, că de ceva vreme a fost avertizat de „enşpe mii de oameni” că soţia lui poate fi văzută permanent la un „hogeag” închiriat într-o localitate învecinată, unde se retrage aproape zilnic în compania iubitului – un prosper om de afaceri din zonă. De altfel, nici ea nu e o oarecare, ci ditai administrator la o instituţie a statului – femeie independentă şi de succes – practic, o binecunoscută şi respectată persoană în orăşelul său. „Am instalat şi un minuscul GPS în maşina ei, ca să-i surprind pe amândoi în flagrant – dar n-am reuşit acest lucru fiindcă se pare că ea intuia tot ce fac. Iar duminică, 27 mai, nemaiştiind ce să mă fac, m-am deplasat la casa lui şi am sunat la poartă. De după gard, fără să intru în curte, am vorbit cu soţia acestuia, în faţa căreia m-am prezentat, respectuos, drept „soţul amantei soţului dumneavoastră”. Din câte am înţeles ea ştia că bărbatul său e un mare crai şi că a distrus până acum mai multe familii. Mi-a mărturisit, la rândul ei, că se simte extrem de chinuită şi terorizată de el – însă, din păcate, nu poate divorţa deoarece soţul nu vrea acest lucru, neavând chef să-şi împartă averea şi firma cu ea şi cu copiii lor. Apoi m-am întors acasă. Acolo soţia mă aştepta, turbată de furie, informată de iubit că fusesem la el acasă. Nu mai trăim de un an şi jumătate împreună, nici măcar o omletă nu-mi mai găteşte, însă în ciuda acestui fapt o iubesc mai mult decât ochii din cap”, mărturiseşte bărbatul, în continuare, teribil de tulburat.

caine

Priviri şi gesturi de ucigaş

Arată mai departe că în secunda următoare intrării în casă, aceasta l-a pocnit, „la mir”, cu cheile şi a aţâţat asupra sa dulăul enorm al familiei. Iar patrupedul, deşi îl cunoaşte şi-l ascultă, l-a atacat instantaneu, muşcându-l serios în zona şalelor. „Aşa, sângerând, m-am dus la spitalul din localitate, unde un medic m-a consultat şi mi-a eliberat o adeverinţă constatatoare. După care, cu ea în buzunar, m-am întors acasă. Ea mă aştepta, în continuare, gata să sară pe mine, asemeni unei leoaice. Am avut încă o discuţie în contradictoriu – eu ignorând provocările ei, fiindcă asta dorea de fapt – să mă provoace ca s-o lovesc, sau cine ştie, ce. Mă mulţumeam s-o filmez cu telefonul mobil. După care, la un moment dat i-am întors spatele şi am dat să intru în camera mea, însă brusc m-am trezit atacat din nou de către câine, de la spate, care m-a „capsat”, extrem de serios, de fese, rupându-mi pantalonii, chilotul şi făcând să izbucnească sângele din mine ca dintr-o arteziană. Ba, pe deasupra, soţia râdea în hohote şi părea cu adevărat fericită când arăta cu degetul spre mine ca spre un lucru hazliu. Am ajuns din nou la spital, la acelaşi medic, iar acesta a rupt prima adeverinţă pe care mi-o eliberase – şi a emis o alta nouă, actualizată. Acolo, am refuzat să fac injecţii antitetanos sau să vin la Cluj, la Infecţioase, totul deoarece câinele meu e vaccinat şi nu consider că mi-a fost pusă viaţa în primejdie de către bietul de el. Mă iubeşte şi ştiu că nu e vinovat de gestul lui, ea l-a asmuţit asupra mea. De altfel, după ce o să-mi scot certificatul medico-legal n-am să fiu capabil, în continuare, să-i fac nici soţiei vreun rău şi s-o reclam. O să aştept, doar- doar o va părăsi până la urmă amantul, iar atunci voi fi lângă ea. Dar mă doare la culme şi faptul că băiatul nostru suferă din cauza necinstei ei şi, în caz de divorţ,el va dori – după cum mi-a şi mărturisit –  să se mute cu mine. Fără să abandonăm însă câinele, fiindcă animalul e pur şi simplu sufletul băiatului nostru”. Plânge, cu sughiţuri şi-şi cere scuze că suntem nevoiţi să urmărim „spectacolul” său, însă ţine enorm la mama copilului şi nu-şi poate imagina viaţa fără ea. Mărturiseşte apoi ceva cu totul diferit de ce-mi spusese până atunci: cum că i s-a relatat din cercul patronului-Casanova că acesta abia aşteaptă să-l divorţeze pe un „fraier”, ca s-o aibă când doreşte pe fosta soţie a acestuia, la orice oră din zi sau din noapte… Apoi, ca ieşit din transă, schimbă foaia şi privindu-mă cu ură, ca un nebun, îşi aminteşte subit că sunt jurnlist – şi nu om de ordine, sau vreun angajat al I.M.L. cum poate crezuse până atunci, deşi îl averizasem de trei ori asupra identităţii mele. Ori e sincer şi din pricina tracasării la cre fusese supus nu pricepuse, în ciuda insistenţelor mele că sunt jurnalist – ori, brusc, a fost cuprins de laşitate… Îmi înşfacă, printr-un gest surprinzător notiţele – şi le rupe în faţa mea în bucăţi mărunte, după care le vâră în buzunar. Apoi, cu aceeaşi privire rătăcită, mă somează să şterg şi fotografiile făcute. Mă execut, nedorind să intru în conflict cu el, fiind conştient că omul e teribil de instabil emoţional. Acesta urmăreşte, cu atenţie şi satisfacţie ca operaţiunea să fie făcută în bune condiţiuni, după care mă fotografiază la rândul său – ca să ştiu că nu voi scăpa de răzbunarea sa în caz că-i public povestea. Protestez la gestul său cu totul lipsit de fair-play, însă liniştit în sinea mea pentru că toată tărăşenia mi-era deja fixată în minte. Reţinusem perfect numele său, al soţiei şi al celeilalte piese din „triunghi”, cel al amantului – dar m-am hotărât să nu le fac deocamdată publice, decât în cazul în care-mi va face probleme- deoarece omul pare capabil să mă chiar vâneze, transferându-şi ura de pe amantul soţiei taman pe mine – ori, dimpotrivă, să comită un gest disperat de pe urma căruia l-aş fi avut pe conştiinţă. Este poftit, de către medici, pentru câteva minute în cabinetul de consultaţii şi aud cu claritate cum glasului lui răsună în timp ce-și clamează suferința. Apoi părăseşte instituţia medicală, cu certificatul fluturându-i în mână, însă nu înainte de a întoarce capul şi a mă privi pentru încă o dată, ucigător, de parcă aş fi fost cel mai teribil duşman al său.

Sorin Grecu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.