Recent, președintele României K.W.Iohannis, președinte pe care l-am votat la două rânduri de alegeri, fiecare având câte două tururi, a catadixit să țină o conferință de presă probabil ”amorsat” fiind de tot mai desele atacuri din publicațiile românești și nu numai, privind scurgerea ”draftului” cu cele 10 legi ale siguranței naționale, moșite de cei de la SRI, și de ceva subalterni din administrația de la Cotroceni, dacă este să ne luăm după informațiile de la SIE. Dar și de ”urgenta nevoie” de a se căpătui cu un job la NATO sau la Consiliul Europei? Cu ocazia respectivei conferințe de presă, de la care au trecut destule zile, pentru a putea face o analiză în perspectivă, fără pretenția de a fi ”exhaustivă”, Klaus W. Iohannis a căzut în plasa propriei aroganțe și a dat din ”casă” oarecari planuri pe care le are, ”profitând” de o minge ridicată la fileu … 

Faptul că i s-ar părea chiar nimerit să ajungă secretar general NATO, în timp ce se culcă pe o ureche așteptând ca România să fie apărată de soldații americani și ai celorlalte țări membre în alianță, a ”țâșnit ” ca o ”rachetă” din discursul său. Un fel de ”cerneală” a sepiei : cum că ”românii sunt bine apărați”! Așa spunea președintele, deși în contextul actual, știu și babele de prin satele depopulate ale României rurale că suntem prin brusturi când vine vorba de înarmare, după cum cad MIG-urile, că cei încorporabili au ”dat bir cu fugiții” pentru a câștiga o pâine în Occident, iar alții au bagajele la ușă în caz de Doamne ferește! Că a fost bine sau încă o mare neghiobie, ca să nu spun altfel din partea ”catindatului” Ioannis, nepropus de nimeni… la NATO, om trăi și om vedea! 

KWI: N-aș vrea să repet ce am spus și la Bruxelles și la Madrid, dar cred că este potrivit să repet…

”N-aș vrea să repet ceea ce am spus și de la Bruxelles, și de la Madrid, dar cred că este potrivit să repet că aceste întâlniri au făcut România mai sigură, mai vizibilă și au dovedit un lucru care a fost discutat de multe ori, și acum cred că răspunsul este pe măsură: România este un actor foarte implicat în politica europeană și în politica de securitate.

Românii sunt mai bine apărați, România este mai bine protejată și, dacă ne uităm și la Vecinătate, faptul că Ucraina, dar, remarcabil, și Moldova au primit statutul de candidat pentru a intra în Uniunea Europeană, ne dăm seama că și pe acest palier, pentru România, evoluția a fost una deosebit de pozitivă”, a declarat Klaus Iohannis.

La cine se referea președintele de la înălțimea aroganței sale? Cine apără, de fapt, România? Să știm și noi, românii de rând! Altfel suntem de acord: România a devenit un actor important în politica europeană, dar nu este meritul exclusiv al președintelui. Sunt mult mai mulți factori care concură la această poziție, în principal vecinătatea cu nedoritul război! Apoi, faptul că Republica Moldova a primit stautul de candidat la aderarea în UE, este, iertată fie-mi lipsa de modestie, meritul exclusiv al conducerii actuale din ținutului românesc de dincolo de Prut, coroborat cu oportunitatea născută din pericolul unei ”iminente” invazii rusești!

”Românii sunt mai bine apărați” este afirmația președintelui Iohannis… S-a gândit probabil la soldații americani, la cei francezi, și alți soldați din alte țări membre, care fac parte din forța de intervenție rapidă și locală, pe care NATO a comasat-o la granița de stat a României, cu Ucraina (600 de KM) dar și pe porțiunea de frontieră cu Republica Moldova. Practic, pe cel mai lung tronson al flancului estic al NATO! Bine că, în urmă cu 25 de ani România a devenit partener strategic al SUA și membră NATO, că altfel ar fi fost vai și amar de viitorul ei și așa pus la mezat de putiniștii de prin ministerele de forță și de cei din cele economice, prin legăturile cu oligarhii ruși, practic prin legăturile cu fosta URSS, care nu au fost nici o secundă întrerupte?! Fostul președinte Ion Iliescu, pe care îl tot ”salvează” de 32 de ani, procurorii militari din Dosarul Revoluției, apoi din cel al Mineriadei, a avut grijă să nu fie ”rupte” legăturile cu KGB-ul și nici cu urmașul acestuia în materie de Intelligence. Unii dintre cei care i-au urmat la conducerea ”partidului născut din crimă, rapt și trădare de țară” cu pretenții de social democrație, pentru a putea aburi liderii occidentali și a se putea  ”infiltra” în UE, au continuat legăturile cu Kremlinul, așa cum spunea Thierry Wolton. Îl contrazice cineva pe istoricul francez? Aceia au ”privatizat”, chipurile industria grea românească, cu oamenii Moscovei… S-a văzut ce a ieșit de acolo, nu mai intrăm în detalii, aici. Între timp, fără a avea viitor în țara lor, în jur de 7 milioane de români au abandonat tot și au plecat, în tăcere, rând pe rând, să își caute un loc de muncă și un trai sigur și decent în Occident.

Vor veni acei bărbați să apere România? Se vor întoarce precum ucrainenii să ”moară” pentru pământul lor? Că în țară, după ”alungarea” celor apți de muncă, celor cu spirit antreprenorial, mai nou al tinerilor, plecați la studii, din cauză de prăbușirea ”intenționată” a învățământului românesc, și care nu se mai întorc pentru că nu au la ce și mai ales de ce, nu prea mai sunt bărbați de înrolat, decât politruci și mafioți, bătrâni prin satele ”rămase în evul mediu” peste care mafia pesedisto-penelistă a pus stăpânire, controlând primăriile, terenurile pentru subvenții de la UE și job-urile de la stat și sugând prin pndl-uri și ultimii bani din buzunarele acestor seniori sărăciți și însingurați? 

S-a dat o lege privind încorporarea, dar cine vine să apere România?

Infestată de cancerul cleptocraților, România , dintr-o țară dăruită de Dumnezeu cu multe: ape, petrol, gaze, munți, câmpii, râuri, ieșire la mare și vecinătatea fluviului Dunărea a devenit un fel de ciuca măcăii, din care se pleacă pe rupte. Și nu din cauza războiului din proximitatea granițelor de stat și nici din cauza rușilor hapsâni, de la care în afară de literatură, muzică și ceva învenții nu ne-a venit nimic bun, ci din cauza mediocrității liderilor de toate culorile care au cotropit țara, aproape ca lăcustele…

Mi-aduc aminte de o poveste (banc) venită parcă din mentalul colectiv, în care Dumnezeu și Sfântul Petru se făcea că umblau pe pământ, incognito, cum ar veni. Și, au ajuns în România: Sf. Petru se tot minuna de peisajele superbe, de apele cristaline, de pădurile seculare, de munții semeți și de fauna și păsăretul care populau țara, ca și de oamenii primitori pe care i-au întâlnit. Doamne, ce țară este acesta, cu oamenii aceștia inimoși, cu atâtea bogății și minunate peisaje? Este România, pare se că ar fi spus Domnul Dumnezeu, dar nu te bucura prea tare, Petre, că n-o să aibă parte de acestea locuitorii ei, că o să le dau niște conducători, de o să facă praf totul, mai rău ca lăcustele…

Iată că viziunea populară privind viitorul României, supranumită și Grădina Maicii Domnului se arată în ”toată spelndoarea ei”! 

Cine apără România, este întrebarea cea mai grea a acestei perioade de criză profundă din societatea românească. S-a dat o lege privind încorporarea bărbaților apți să apere țara. Numai că, acei bărbați nu sunt acasă. Sunt plecați! Alungați de incompetența, furăciunile, batjocura, jaful organizat și de transformarea României într-un stat mafiot, eșuat, după spusele peședintelui în funcție, patronat de clasa politică, care vrea să fie ”apărată”! Cine va veni să îmbrace cămașa morții și să apere politrucii avizi de averi nemuncite, leneviți în funcții la stat, plătite cu bani grei, care, pare se că au deja conturile burdușite și valizele la ușă, să plece cât mai departe de țară? Să nu plece? Să mai stea să mai fure politrucii câte ceva? 

Sper să nu fie nevoie ca ”statul eșuat” să sune trompeta mobilizării! Sper ca rușii să se oprească… Sper ca Bunul Dumnezeu să aibă milă de Poporul Român! Sau nu? Poporul trebuie să se trezească și pentru asta avea nevoie de niște chinuri, de niște limitări? S-a lenevit în gândire? Și-a adormit vigilența și prevederea, această mamă a înțelepciunii, specifică românilor, dobândită în secole de stăpâniri străine? Avea nevoie de dușmani pentru devenirea sa? Despre rolul dușmanilor în evoluția cuiva, a unui popor sau în nașterea unei națiuni, în episodul următor.

Pe cine vizează legea de apărat o țară, din care românii au fugit pe capete

Cele trei categorii de persoane vizate sunt cetățenii încorporabili, rezerviștii voluntari și rezerviștii. Acest alineat 1 se referă atât la românii din țară, cât și la cei din străinătate.

Prin cetățeni încorporabili, legiuitoriul înțelege că sunt acei bărbați cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, care îndeplinesc condițiile de eligibilitate pentru executa serviciul militar, însă care nu au făcut-o după abrogarea serviciului militar obligatoriu.

Astfel, încorporabilii, rezerviștii voluntari și rezerviștii „au obligația de a se prezenta la locul, data și ora prevăzute în ordinul de chemare (…) la instituirea stării de asediu sau la declararea stării de mobilizare sau a stării de război”.

Articolul 2 începe să facă distincția între românii din țară și cei de afară: ”Cetățenii incorporabili și rezerviștii (…) plecați temporar în afara țării, au obligația de a se prezenta, în termen de maximun 15 zile calendaristice de la data notificării, la centrele militare, în evidența cărora se află…”în vederea clarificării situației militare…

Crede cineva că românii din Diaspora, gazați și bătuți pe 10 august 2018, plecați din țară, pentru că nu aveau loc de incompetenți, mediocri și politruci de la toate partidele, vor sări în avioane și vor veni zor nevoie să apere țărișoara? Eu am serioase dubii, dar rămâne de văzut

Iohannis ar vrea să fie șef la NATO, dar NATO ar vrea să fie condus de Iohannis???

Redau un fragment din textul ”exhaustiv”, cuvânt drag unora de la Cotroceni, postat pe site-ul Președinției:

”Jurnalist: În mediile politice interne și externe se discută despre posibilitatea ca dumneavoastră să fiți succesorul actualului șef al NATO, Jens Stoltenberg, atunci când mandatul acestuia se va termina. Dacă vi se va face o asemenea propunere, ținând cont că este posibil să fie făcută în timpul mandatului dumneavoastră de președinte, ați accepta-o?

Președintele României: Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua-o foarte serios și aș face o declarație publică.

Jurnalist: Ați avut vreo discuție cu liderii NATO pe acest subiect?

Președintele României: Cred că v-am răspuns exhaustiv.”

Pentru a sublinia această lacună, devenită ”lagună”, din vocabularul prezidențial cităm un pasaj consistent din interviul acordat de consultantul Hari Bucur Marcu, expert internațional în materie de apărare națională, pentru Spotmedia.ro, din care aflăm cum se petrec lucrurile la NATO!

”O poziționare mai degrabă în linie cu una dintre tezele de propagandă kremlineze, promovată de însuși Putin al Rusiei, că NATO nu ar funcționa prin consens, ci mai degrabă la ordinele Departamentului de Stat, din Washington D.C., spune expertul militar Hari Bucur – Marcu, dar cum „nu avem de ce să îl suspectăm pe Klaus Iohannis că ar face voluntar și deliberat jocul propagandistic al Moscovei lui Putin, arată publicului național și internațional mai ales că, după șapte ani și jumătate de când este cel mai înalt reprezentant al României, la masa rotundă a Consiliului Nord-Atlantic al NATO, întrunit la nivelul șefilor de state și de guverne aliate, domnia sa încă nu știe cum funcționează intim birocrația Alianței”.

O explicație competentă

”Secretarul general NATO este angajatul (un fel de funcționar public internațional) cu cea mai mare responsabilitate din structura civilă a Alianței. El răspunde de lucrările Consiliului Nord-Atlantic, în format permanent, la nivelul ministerial și la nivelul șefilor de state și de guverne. Pentru asta, SG NATO este asistat de un Secretariat (International Staff), care populează Cartierul General NATO, de la Bruxelles, alături de Statul Major Militar Internațional (International Military Staff).

Așa că secretarul general NATO este angajat pe funcție, de toți aliații, prin consens, pentru că doar așa va putea persoana respectivă să își îndeplinească misiunea. Cum se face asta, ca procedură? Este treaba actualului SG NATO de a căuta un succesor, de a obține consensul tuturor aliaților pentru acela și de a formaliza numirea sa, într-o procedură de decizie consensuală, în Consiliul Nord-Atlantic. 

Desigur, actualul SG nu e de capul lui. Nu poate veni cu ce nume îi trece lui prin minte. Nici nu poate promova vreo pilă. Dar nici nu poate veni cu un nume nou, necunoscut în NATO.

De aceea, primul pas în procedură este ca SG să afle (complet informal) cam ce cred aliații că ar trebui să știe și să poată face viitorul SG. În contextul situației de securitate, cea din Concepția strategică recent adoptată. Adică, s-ar face un fel de meniu de cerințe. Între care se află și cele despre cât de intim știe candidatul cum funcționează Consiliul Nord-Atlantic (mai ales cum se negociază consensul, pentru fiecare decizie în parte), care sunt problemele strategice pe care le are de rezolvat Alianța și cât de credibil este candidatul, în fiecare dintre cele 30 de capitale aliate.

În urma acestui proces informal, SG poate veni cu câteva nume, pe care să le discute, tot informal, cu aliații. E firesc ca cei avuți în vedere să fie întrebați dacă ar fi de acord să candideze pentru funcția de SG și doar cei care zic da să fie discutați, informal, între aliați.

Din aceste discuții informale, va ieși o listă scurtă, cum se zice, care va fi negociată în Consiliu, până când se obține consensul asupra unui nume, care va fi făcut public”, este notat pe spotmedia.ro

Ce spune jurnalista Magda Grădinaru într-un text opinie pentru aceeași publicație, referitor la conferința de presă prezidențială, în care președintele a ținut neapărat să răspundă la întrebări și să se împăuneze cu oarecari succese…

“În prezența erodării, pe de o parte, a democrației de la București, lucru care apare deja în discuțiile de la nivel european, și, pe de altă parte, a unui context geopolitic în care România este un actor important, Klaus Iohannis a decis că e momentul să relegitimeze funcția prezidențială. Un președinte democratic nu refuză reprezentarea și atunci iată-l pe președintele României transparent, răspunzând tuturor întrebărilor jurnaliștilor și pretinzând că o face exhaustiv.

Pe fond, a răspuns la o singură întrebare, cea legată de o eventuală propunere de a prelua șefia NATO. (…)

Nu a refuzat nicio întrebare, a răspuns la una singură și a dat singurul răspuns inoportun și care va avea, cel mai probabil, un efect de bumerang.

Nu este prima dată când, în și din România, se vehiculează posibilitatea ca Klaus Iohannis să-și facă ieșirea din politica internă preluând o funcție europeană. Întrebat dacă ar accepta să preia șefia NATO, Klaus Iohannis a spus apăsat că s-ar gândi la posibilitate și că ne va anunța.

Problema este că mandatul actualului secretar general al NATO, și așa prelungit în contextul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, se încheie în timpul președinției de țară a lui Iohannis. Dacă președintele se gândește să plece la NATO în aceste condiții înseamnă că dă credit posibilității de a-și abandona funcția în care a fost ales.

Și una e să transmiți asta românilor, care, după cum arată sondajele, nu-și mai pun speranțe în mandatul prezidențial al lui Klaus Iohannis, și cu totul alta e să transmiți partenerilor NATO că ești gata să induci o criză politică internă, pentru funcția nord-atlantică.

Altfel spus, dacă era un început de negociere, Klaus Iohannis și-a subminat singur șansele. Și a dat singurul răspuns prost la întrebare, când contextul îi punea la dispoziție chiar răspunsuri exhaustive, despre cum NATO are ca prioritate protejarea Occidentului în fața unui agresor periculos, Rusia, despre cum NATO a reușit să-și reafirme unitatea și să facă zid în fața unui stat care vrea să distrugă în alt stat suveran, despre cum are de născut o Românie educată, care dă din ce în ce mai multe semne de eșec”.

Florica Dura

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here