Deși s-a lăudat că are 210.000 de semnături de susținere pentru candidatura sa la alegerile prezidențiale, Gelu Drăgan a reușit să strângă sub pragul prevăzut de lege, adică sub 200.000 de semnături, motiv pentru care Biroul Electoral Central (BEC) i-a respins intrarea în cursa electorală. Afaceristul bistrițean s-a supărat și a contestat la Curtea de Apel Cluj decizia forului electoral, unde nu i s-a dat dreptate. Ceea ce însă a reușit Gelu Drăgan să obțină de la judecătorii clujeni, este admiterea sesizării Curții Constituționale cu privire la cu excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor a două articole din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, care fac referire la numărul de semnături de susținere pe care trebuie să le obțină un cetățean român care vrea să candideze la funcția supremă în stat.
Prin aceeași acțiune în instanță, Gelu Drăgan a cerut și despăgubiri: “10.000 de euro, în principal sau 100 lei, despăgubiri simbolice, în subsidiar, cu titlul de reparații pentru daune morale”.
Număr prea mare de semnături pentru înscrierea în cursa electorală
În instanță, Gelu Drăgan a arătat că prin stabilirea unui criteriu de cel puțin 200.000 de semnături, decizia privind documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți în vederea înregistrării candidaturilor și a semnelor electorale la alegerile pentru Președintele României din anul 2025 nu i-a permis, în mod obiectiv, respectarea dreptului său de a fi ales în funcția de președinte al României.
“Prin Decizia adoptată, Biroul Electoral Central admite preluarea unei cerințe mult prea oneroase pentru un candidat independent, ajungându-se în fața unei situații discriminatorii şi fiind nesocotite dispoziţiile art. 16 din Constituția României.
Asocierea într-un partid politic este un drept, iar nu o obligație a unui cetățean. Deci nu în mod direct, ci indirect, reglementarea (…) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 (Legea pentru alegerea Președintelui României) și de art. 27 alin (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 (Legea pentru alegerea Președintelui României) conduce la încălcarea art. 16 din Constituția României.
Pentru a putea îndeplini criteriile cerute, un candidat ar trebui să fie membru al unui partid politic sau cel puțin susținut de un partid politic/alianță politică. Pragul de 200.000 de semnături nu mai este un impediment dacă un întreg aparat de partid contribuie la strângerea semnăturilor necesare. Astfel, reiese o stare de discriminare din această perspectivă.
Totodată, un candidat care ocupă deja o funcție publică de amplă vizibilitate, are un beneficiu încă de la început, mai ales dacă discutăm despre administrarea unui oraș populat.
Practic, cetățenii din mediul rural, de pildă, au șanse aproape inexistente de a strânge un număr atât de mare de semnături. Mai mult, cetățenii au aceleași drepturi și libertăți, indiferent de situația lor financiară. Criteriul stabilit de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 (Legea pentru alegerea Președintelui României) și de art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 370/2004 (Legea pentru alegerea Președintelui României) reliefează un alt impediment în respectarea valorilor constituționale.
În funcție de situația patrimonială a candidatului independent, consolidarea unei echipe care să strângă semnăturile necesare poate fi o simplă formalitate.
De altfel, un alegător poate semna oricât de multe liste de susținere dorește, astfel încât demersul de strângere a semnăturilor nu pare unul fundamentat. De-a lungul anilor, au existat multiple liste cu peste 200.000 de semnături de susținere.
În final, respectivii candidați obțineau un număr de voturi chiar mai mic de un sfert din numărul semnăturilor de susținere depuse. Orice respingere a candidaturii trebuie să fie totodată «proporțională cu scopul serios al protejării ordinii democratice».
Prin Decizia nr. 45D, Biroul Electoral Central a verificat constatarea îndeplinirii condițiilor din perspectiva Deciziei #D/26.02.2025 (Decizie privind documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți în vederea înregistrării candidaturilor și a semnelor electorale la alegerile pentru Președintele României din anul 2025), Decizie a cărei anulare o solicităm.
Reclamantul a susţinut că demersul său vizează tocmai lipsa proporționalității dintre respingerea candidaturii și protejarea ordinii democratice. De altfel, numărul de 200.000 nu poate fi văzut drept o chestiune tehnică, deoarece populația din interiorul țării este într-o continuă schimbare. (…)
Or, prin Decizia #D/26.02.2025 (Decizie privind documentele pe care trebuie să le depună partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți în vederea înregistrării candidaturilor și a semnelor electorale la alegerile pentru Președintele României din anul 2025) este adusă o alterare întregului proces electoral.
Procesul electoral trebuie să ofere garanții rezonabile privitoare inclusiv la dreptul de vot al fiecărui cetățean în parte. Pentru ca acest drept să fie respectat, este necesară oferirea unei posibilități reale potențialilor candidați de a se afla pe lista de vot.
De asemenea, nu există indici rezonabili care să arate veridicitatea numărului de 200.000 de semnături. Mai mult, este necesară particularitatea situației Reclamantului. Județul Bistrița-Năsăud are o populație care nu depășește cu mult 200.000 de alegători. Astfel, reclamantul ar fi trebuit, de exemplu, să obțină o semnătură de susținere de la aproape fiecare persoană cu drept de vot din (…), deși mulți sunt plecați chiar în afara granițelor țării”, a reţinut Curtea de Apel Cluj din contestaţia depusă de Drăgan.
Sesizarea CCR, admisă
În acest context, Gelu Drăgan a solicitat instanței clujene și admiterea sesizării CCR cu excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. 2 și art. 27 alin. 2 lit. c, teza finală din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României:
Art. 4 alin. 2 „Candidaturile propuse de partidele și de alianțele politice, precum și candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susținute de cel puțin 200.000 de alegători. Un alegător poate susține mai mulți candidați”.
Art. 27 alin 2 lit. c “… sunt însoțite de declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, de declarația de avere, declarația de interese, de o declarație pe propria răspundere a candidatului în sensul că a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, precum și de lista susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 200.000 de alegători”.
Astfel, Drăgan a subliniat avantajele pe care le are candidatul unui partid politic în raport cu unul independent din punct de vedere financiar și al disponibilității umane.
“Este de domeniul evidenței faptul că un candidat independent nu dispune de aceleași mijloace financiare și umane ca și partidele politice, astfel încât impunerea cerinței de a avea peste 200.000 de susținători semnatari la data depunerii candidaturii sale este o cerință aproape imposibil de realizat. Cerința este cu atât mai excesivă pentru candidații independenți cu cât, conform art. 27 alin (3) din Legea nr. 370/2004, lista susținătorilor trebuie să conțină inclusiv data alegerilor, ceea ce înseamnă că lista susținătorilor poate fi completată valabil exclusiv după publicarea datei alegerilor.
Prin impunerea acestui prag inclusiv candidaților independenți, se realizează și o discriminare în ceea ce privește opinia politică, deoarece se poate trage concluzia că posibilii candidați independenți sunt constrânși pentru respectarea acestei cerințe să facă alianțe cu diferite alte partide politice.
Prin comparație, numărul de susținători semnatari prevăzut de legislația română este excesiv, comparativ cu nivelul reglementat de alte țării Membre ale Uniunii Europene (atunci când statele impun cerințe privind numărul de susținători semnatari, acest număr este cu mult mai redus). Astfel, este excesivă cerința prealabilă de a obține 200.000 semnături ale cetățenilor cu drept de vot pentru ca o persoană să se poată înscrie în cursa alegerilor la președinția României”, a arătat Drăgan, el precizând totodată că, prin impunerea unui număr atât de mare de semnături care trebuie depuse la dosarul de candidat, a fost vătămat în dreptul său constituțional de a candida la funcția de președinte al României.
După ce a analizat cele învederate de Gelu Drăgan, Curtea de Apel Cluj a ajuns la concluzia că cerințele prevăzute de lege necesar a fi îndeplinite în vederea sesizării Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, sunt îndeplinite, astfel că a dat undă verde solicitării acestuia.
Anularea decizie BEC, respinsă!
În ceea ce priveşte contestaţia depusă de afaceristul bistriţean cu privire la Decizia BEC, judecătorii clujeni nu i-au dat dreptate, în condiţiile în care Biroul Electoral Central a ținut cont de prevederile legale în vigoare.
“În consecință, constatând identitatea dintre cele menționate în Legea nr.370/2004, referitoare la numărul de susținători și cele arătate în actul administrativ contestat în aceeași privință, respectiv numărul de susținători, curtea reține că prin decizia contestată s-a organizat executarea legii, în sensul detalierii unor aspecte referitoare la modalitatea în care candidații independenți la alegerile pentru președintele României să depună listele de susținători, cu referire exactă la numărul de susținători prevăzut în lege.
În alte cuvinte, condiţia privind numărul de susținători fiind prezentă în lege, actul administrativ subsecvent nu putea deroga de la această condiţie legală, ci doar să prevadă modalitatea în care norma legală va fi pusă în executare”, a arătat instanța în motivarea hotărârii.
În condiţiile în care Curtea de Apel Cluj a respins anularea deciziei BEC, Drăgan a rămas și fără despăgubirile cerute, fie ele și simbolice.
Hotărârea Curții nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în 15 zile de la comunicare.
