Cazul Daniela Leșan, ridică mari semne de întrebare cu privire la presupusul tun de 40 mil. de euro suferit de Leoni! Instanța se îndoiește că e real

Arătam recent că Daniela Leșan a reușit să anuleze în instanță decizia de concediere emisă de conducerea Leoni în urmă cu doi ani, după ce compania ar fi suferit un prejudiciu de aproximativ 40 de milioane de euro în urma unei presupuse fraude. Din motivarea instanței reies elemente halucinante, judecătorii Curții de Apel Cluj punând sub semnul întrebării presupusa fraudă și nu exclud o acțiune concertată și forțată a unor personaje din conducerea centrală a firmei care au ținut morțiș să achiziționeze firmele din China, contrar voinței unora dintre acționari.

După ce Leoni ar fi rămas fără zecile de milioane de euro, oalele s-au spart în capul a trei angajați ai companiei: Daniela Leșan – controlor financiar, Carmen Marica – directorul financiar, și Marius Cotor – managerul Leoni Bistrița, puși pe liber toți trei , rând pe rând.Marius Cotor a contestat și el în instanță concedierea sa, însă fără nici un succes. În schimb, Daniela Leșan a reușit să îi îngenuncheze pe cei de la Leoni, după ce a convins instanța Curții de Apel Cluj de faptul că firma nemțească avea proceduri care nu au fost prelucrate angajaților sau care existau la nivel teoretic, iar în situații limită, așa cum a fost cazul presupusei fraude, angajații erau lăsați să se descurce.

În situația Danielei Leșan, acesteia i-a fost imputat printre altele faptul că și-a lăsat userul, parola și ștampila unei alte colegepe perioada în care a fost în concediu, când a fost demarată frauda. Instanța a ajuns la concluzia, că astfel de situații erau “o practică încetățenită” în firma de la Bistrița a nemților.

Lăsând însă la o parte strict cazul Danielei Leșan, însă având o mare legătură cu acesta, instanța a pus la îndoială presupusa fraudă. Iar ceea ce au scris judecătorii clujeni în motivarea deciziei, este de-a dreptul halucinant.

Instanță: Leoni nu a contestat faptul că nu există prejudiciu

Astfel, potrivit instanței, Leoni“nu a făcut dovada contrarie și pozitivă a faptului, afirmat de reclamanta apelantă (n. r. – Daniela Leșan), că nu există un prejudiciu patrimonial înregistrat de angajator ca urmare a acestor transferuri, arătând aceasta că practic, banii au fost virați de către societatea mamă din Germania și apoi transferați către societățile din China, societatea din România neavând niciodată sume importante la dispoziție, ci, pe măsura în care apare necesitatea unor lichidități, acestea se solicitau de la societatea mamă”, au scris judecătorii clujeni.

Din același document mai reies faptul că, “nici situația din cadrul societății din Germania nu a fost clarificată, anume, dacă s-a cauzat cu adevărat această «pagubă uriașă societății, în sumă de aproximativ 39.552.000 euro», în condițiile în care reclamanta contestă realitatea acestei pagube. Astfel, vis-a-vis de susținerile din întâmpinare ale pârâtei (n. r. – Leoni Bistrița), conform cărora prin intermediul său s-ar fi transferat din conturile societății sumele respective către două societăți din Asia fără nici un fel de documente justificative contabile și fără o justificare economică, cauzându-se astfel un prejudiciu semnificativ, în răspunsul la întâmpinare arată apelanta că «nici măcar nu s-a pus în discuție și nici nu există în dosar vreo probă cu privire la calitatea de furnizor agreat (sau nu) a celor două firme din China la care s-au virat banii»”, arată judecătorii clujeni.

Au cumpărat o societate chineză la o lună după presupusa fraudă! Situația lui Cotor, depusă la dosar

Instanța a reținut susținerile Danielei Leșan, care a arătat că nu a avut suspiciuni cu privire la aceste operațiuni, întrucât explicația pe care i-a dat-o directoarea economică a fost susținută de zvonurile care existau „că societatea mamă vrea să-și dezvolte activitatea și în China, unde mâna de lucru este mai ieftină, prin cumpărarea a două societăți, pe care să le profileze în activități similare cu ale societății din Bistrița”.

“De altfel, acest zvon s-a și confirmat prin cumpărarea în luna septembrie 2016(n. r. – la circa o lună după presupusa fraudă) a unei societăți în China, potrivit mențiunilor din articolul de pe site-ul Leoni din 12.09.2016 (…).

De altfel, s-a și depus la dosar copia acestui articol, prin care este anunțată achiziționarea de către Leoni a pachetului majoritar al producătorului chinez de cablaje Wuhan Hengtong, pentru a face furnizări către Dongfeng, în articol fiind menționat că «în 2016 Wuhan Hengtong Automotive dă naștere la vânzări de aproximativ 35 de milioane de euro».

La fel, în dosarul de apel s-a depus un extras din presa locală (n. r. – articol publicat de Gazeta de Bistrița în data de4 15 mai 2017 –MariusCotor: NU EXISTĂ PREJUDICIU! Fostul şef al Leoni Bistriţa dat compania în judecată şi cere reintegrarea pe funcţie și câteva zeci de mii de euro daune)în care fostul director general al societății române, care nu era prezent în societate în perioada derulării acestor operațiuni, dar care a fost de asemenea concediat pe motive disciplinare, și în care se arată că «în ochii mai marilor companiei, Cotor Marius s-a făcut vinovat pentru pierderile suferite după tunul de circa 40 de milioane de euro (…), când nu se știe cum această sumă a ajuns taman în conturile unor societăți din China. De fapt, Cotor este unul din țapii ispășitori pentru această fraudă, deși ordinele pentru transferul sumelor par să fi venit de undeva de mai sus, direct de la compania mamă din Germania»”, au mai arătat judecătorii clujeni.

Dieter Belle, un personaj fierbinte

În același document, instanța a mai reținut și susținerile Danielei Leșan care a făcut vorbire despre zvonurile existente anterior presupusei fraude, cu privire la faptul că unul dintre administratorii firmei mamă voia să achiziționeze niște firme din China, aspect neagreat de ceilalți administratori.

De asemenea, prin răspunsul depus la dosar la data de 6 martie 2017, reclamanta indică explicit faptul că din zvonul public cunoaște că «nu toți administratorii firmei ar fi fost de acord cu această investiție și astfel au apărut opinii diferite în cadrul conducerii». În acest context, credem că unul dintre asociații-administratori a luat hotărârea să-i pună pe ceilalți asociați în fața unui fapt împlinit și a comunicat d-nei Carmen Marica să facă plățile respective în calitatea sa de manager financiar. Doamna Carmen Marica lucrează la Societatea LedoniWiring SystemRO S.R.L. Bistrița din anul 2002,s-a întâlnit și a vorbit telefonic cu președintele consiliului director Dieter Belle de sute de ori, astfel încât este imposibil să nu-i fi recunoscut vocea atunci când a dat dispoziții să se achite sumele respective.

De asemenea, zecile de e-mailuri primite de doamna Carmen Marica apăreau identice cu cele anterioare primite de la firma din Germania. Totodată, este inexplicabil, în contextul în care erau verificate în cel mai mic amănunt orice solicitare de plată a unor cheltuieli zilnice și de mică valoare, cum de societatea mamă a virat în contul societății noastre aceste sume pentru a fi plătite în conturile precizate de ei, subliniind totodată că «cât am fi de naivi, nu putem să nu facem o conexiune între existența unor negocieri pentru achiziționarea de acțiuni în sistem, de pe piața chineză și plățile făcute chiar anterior încheierii tranzacției de către o persoană care susține că a făcut plățile la ordinul Președintelui Consiliului de Conducere al societății mamă cu care lucrează de 15 ani».

De altfel, această succesiune de evenimente reiese și din scrisoarea adresată colegilor ( dear colleagues) cu ocazia noului an 2017 de către compania mamă Leoni, și semnată de numitul Dieter Belle – chairman, prin care se prezintă atât pierderea de aproximativ 40 de milioane de euro „as a result of fraud” și ca motiv pentru care a fost diminuat profitul („we had to downgrade our profit forecast”), dar și, în aliniatul următor, succesul pe care l-a reprezentat achiziționarea în luna septembrie 2016 a unui procent de 51 % dintr-o întreprindere chineză.

Or, toate acestea reprezintă o punere sub semnul întrebării a realității acestui prejudiciu clamat a fi fost creat societății mamă din Germania, fără ca angajatorul să documenteze și să dovedească, față de acest dubiu, realitatea acestui prejudiciu, în raport de care se justifică de către intimata pârâtă și gravitatea sancțiunii disciplinare aplicate” au scris în motivare judecătorii Curții de Apel Cluj.

După “fraudă”, Leșan numită în locul lui Marica!
După 3 luni, data afară

Tot legat de această omisiune de clarificare a realității acestui prejudiciu, instanța a mai constatat și faptul că a Leoni, după derularea acestor operațiuni, “nu a procedat la delimitarea față de acestea și la demararea imediat a unor proceduri disciplinare față de reclamantă, ci, chiar dacă prejudiciul la crearea căruia pretinde că apelanta ar fi contribuit era deja conturat la nivelul pe care îl indică intimata, apelantei i s-a încredințat temporar funcția de manager economic financiar, deci o funcție chiar mai importantă decât cea deținută anterior, ca urmare a plecării numitei Carmen Marica” și că abia după trei luni, respectiv pe 9 decembrie a fost întocmit formularul disciplinar.

“Or, având în vedere mărimea impresionantă a prejudiciului pe care îl afirmă, și acest aspect apare ca fiind semnificativ, indicând lipsa vreunei decizii inițiale a angajatorului de a privi chestiunea ca o încălcare a normelor de disciplină a muncii, punându-se ca atare și din această perspectivă sub semnul întrebării realitatea scenariului propus de pârâtă și dacă nu cumva acel ordin de a se transfera sumele respective în conturile din China a fost dat în mod real din interiorul societății mamă și servind interesele acesteia. Altfel, dacă teza unei fraude care să fi determinat un prejudiciu atât de mare era reală, reacția legitimă și cea mai probabilă a oricărui angajator ar fi fost aceea de a proceda de urgență la întreruperea oricărei colaborări cu angajații care vor fi participat la crearea lui.

Un indiciu deosebit de important care a putut sta la baza întăririi convingerii reclamantei că, făcând operațiunile aferente acestor transferuri, se încadra în limita legalității și urma solicitării reale de la societatea mamă din Germania, iar nu niște solicitări false de la persoane necunoscute, a fost dat de împrejurarea că aceste sume transferate au depășit cu mult suma ambelor proiecte derulate din fonduri guvernamentale. Astfel, martora C. a arătat , având sarcina de a pregăti în sistemulmulticashproiectele privind ajutorul de stat, că au existat două astfel de proiecte pentru ajutoare de stat, unul în valoare totală de 10 milioane de euro, iar altul în valoare totală de 15 milioane de euro, valorile fiind aproximative.

Sumele ce au fost solicitate în sistemulmulticashdin Germania și care au fost și transmise societății din România, fiind apoi transferate în conturile din China, au fost solicitate cu această motivare, de «plăți guvernamentale» sau «plăți pentru subvenție», așa cum arată martora C., în total, 39 de milioane și 552 de mii de euro. Ca atare, faptul că și după ce s-au depășit cu mult chiar valorile adiționate totale ale celor două proiecte pentru ajutoare de stat derulate de societatea din România (25 milioane de euro), societatea mamă a continuat să vireze acele sume importante către societatea pârâtă, a făcut credibilă susținerea numitei Carmen Marica, și anume, că dispoziția de transfer este reală și provine de la conducerea societății mamă din Germania. Aceasta, cu atât mai mult cu cât plățile zilnice astfel solicitate depășeau ele însele cu mult cuantumul sumelor zilnice care fuseseră solicitate anterior, așa cum arată martora CCarmen Marica: „anterior acestor plăți, cea mai mare sumă pe o factură în cadrul acestor plăți a fost de 515 mii de euro”. Or, plățile aferente acestor transferuri în China au fost de ordinul milioanelor de euro, variind de la un milion 800 de mii la 3 milioane 300 de mii zilnic.

Cu alte cuvinte, de îndată ce aceste sume, neobișnuit de mari, nu au fost pur și simplu luate de către aceste angajate ale societății românești din niște conturi, ci au fost cerute de la societatea mamă din Germania, care le-a și transferat, în mod continuu, societății române, deși erau plăți ce depășeau nu doar limitele zilnice obișnuite, dar chiar și valoarea finală a ambelor proiecte cu fonduri guvernamentale ce erau derulate de această societate, percepția angajatelor a fost aceea că se află într-o situație reală de finanțare de către societatea mamă a unui proiect în China și că trebuie să se supună acestei solicitări pentru a nu destabiliza oportunitatea de afaceri și secretul operațional care să asigure reușita acesteia.

Trebuie apreciată ca atare decizia acestora de a se supune acestor cerințe neobișnuite și exorbitante în contextul ce le-a fost prezentat și care, așa cum s-a arătat, a fost întărită de răspunsul prompt pe care l-au primit, la cererile lor, din partea partenerului german. Cu alte cuvinte, se poate imagina și situația în care angajatul căruia i se cere o astfel de abatere de la un formalism rigid să refuze să se supună și să chiar compromită o atare oportunitate de afaceri, sau să o îngreuieze, și să i se reproșeze apoi tocmai acest lucru.

Totodată, reclamanta a primit încredințarea, din partea superioarei sale ierarhice, că aceasta a fost mandatată pentru o operațiunecorporate, că trebuie să urmeze dispozițiile acesteia în sensul de a întocmi formularele de cereri de bani și de plată a unor facturi care vor fi primite ulterior, că situația este excepțională și TOP SECRET și că trebuie să se asigure de confidențialitatea operațiunii, așa cum a arătat aceasta în cadrul procedurii de cercetare disciplinară.

Prin urmare, în acest context a făcut reclamanta apelantă atât cererile pentru sumele de bani din Germania, cât și ordinele de plată și, ca atare, ținută fiind de secretul operațiunii, a întocmit raportul: «la finalul lunii iulie am înregistrat cifrele din contabilitate, adică rulaj debitor al Băncii Raiffeisen în sumă de 13 mil. euro. La luna august am înregistrat cifrele din contabilitate așa cum erau ele, adică sold aproximativ 0 al contului Raiffeisen și creditarea contului de împrumuturi de la Leoni AG»

Se constată deci că reclamanta a avut un comportament explicabil și raționabil, în contextul dat, în care i s-a cerut în mod expres să întocmească cereri de finanțare și ordine de plată în temeiul unor facturi care urmau a-i fi transmise ulterior”, a mai arătat instanța clujeană.

VA URMA