Apelul lui Andrei Tomoroga, bărbatul acuzat de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc și trafic de droguri de risc, după ce a fost prins ridicând un colet plin cu 6 kg de cannabis, a fost respins de Curtea de Apel Cluj. Acesta a rămas cu condamnarea aplicată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, de 4 ani și 4 luni de închisoare. Bărbatul nu a renunțat cu una cu două la luptă și a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție un recurs în anulare, care i-a fost admis în principiu.

Sentința Curții de Apel Cluj a fost pronunțată la finele lunii februarie, instanța considerând că magistrații de la Tribunalul Bistrița-Năsăud au judecat corect și au aplicat sentința corectă pentru Andrei Tomoroga, deși procurorii DIICOT ar fi vrut una mai severă.

Bărbatul nu a renunțat la luptă și în aprilie a formulat un recurs în anulare, acțiune care se judecă la Înalta Curte de casație și Justiție și care i-a fost admisă în principiu de către judecători.

“Admite în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul Tomoroga Andrei împotriva deciziei penale nr.262 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală. Trimite cauza Completului C8, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul Tomoroga Andrei, cu citarea recurentului la locul de detenție și desemnarea unui apărător din oficiu, pentru termenul din 30 iunie 2021. Definitivă. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 iunie 2021”, este decizia pronunțată la termenul din data de 2 iunie de Instanța Supremă.

Un nou termen a fost stabilit în dosar pe data de 30 iunie, când vor fi analizate motivele acțiunii și, probabil, instanța va pronunța și o sentință.

Este foarte probabil ca motivele care stau la baza acțiunii înaintată la ÎCCJ să fie legate de cererea de schimbare a încadrării depusă de Tomoroga în timpul procesului pe fond de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, din infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin.1 Cod penal, respinsă de instanță prin încheierea din data de 04.12.2020. Dacă i-ar fi fost acceptată schimbarea încadrării juridice, în mod clar sentința ar fi fost una mult mai redusă. Dar deocamdată acestea sunt doar presupuneri în acest moment.

Să vedem însă cum a motivat Curtea de Apel Cluj hotărârea pronunțată în februarie acest an cu privire la apelurile înaintate de Tomoroga și DIICOT.

Astfel, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu probele și mijloacele de probă administrate în cauză, care au primit o judicioasă analiză și interpretare, astfel că apelurile promovate în cauză de DIICOT – Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud și Andrei Tomoroga au fost considerate ca fiind nefondate și respinse în consecință.

“Acuzațiile penale formulate împotriva inculpatului Tomoroga Andrei sunt strâns legate de operațiuni cu droguri, ce cad sunt incidența Legii nr. 143/2000, derulate de inculpat în luna ianuarie 2020.

În mod judicios s-a reținut în cauză, pe bază probe certe de vinovăție, că faptele inculpatului Tomoroga Andrei constând în aceea că, în data de 25.01.2020, după o înțelegere prealabilă cu expeditorul cantității de 6 kg de cannabis, s-a prezentat la sediul (…) Bistrița la ora 20:50, de unde a ridicat pachetul expediat din Spania, colet având menționate la destinatar următoarele date: „(…)”, colet care conținea cantitatea de 6 kg de cannabis, după care a transportat cele 6 kg de cannabis la autoturismul său, marca BMW GT cu numărul de înmatriculare W – 19474H (Austria), unde l-a așezat pe bancheta din spate, după care a condus autoturismul în cauză pe DN 17 în localitatea Viișoara, cu intenția de a transporta drogurile în cauză unui destinatar final, care nu a putut fi identificat, realizează tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Deopotrivă, faptele aceluiași inculpat care, în prealabil, în perioada 23-25.01.2020, a ajutat la introducerea în România a cantității de droguri amintite de către (…) Bistrița, care a acționat fără vinovăție, ajutorul constând în furnizarea către expeditor a datelor de expediere și primire a coletului, promisiunea ridicării coletului cu droguri de firma de transport internațional și prezentarea la sediul acesteia pentru ridicarea coletului în data de 25.01.2020, comunicarea cu expeditorul coletului între momentul expedierii și ridicării coletului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Piesele probatorii ale cauzei, inclusiv probele furnizate de declarațiile inculpatului date în cursul procesului penal, susțin acuzația de comitere de către acesta a infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitatea descrisă în acuzare, inculpatul fiind oprit în trafic iar asupra sa a fost descoperită cantitatea de droguri de risc amintită. Inculpatul însuși a admis că a aflat ce conținea coletul, a acceptat să asigure contra cost transportul acestuia către un destinatar final, iar cantitatea mare a drogurilor transportate era destinată comercializării acestora pe teritoriul României sau a altui stat. Identitatea destinatarului final al drogurilor a rămas necunoscută, conform datelor relevate de ancheta penală din cauză”, se arată în motivarea instanței.

În același document, instanța mai precizează că, deși apărarea a venit cu o serie de justificări, probele cauzei au fost temeinic analizate de prima instanță și relevă implicarea lui Tomoroga, sub forma complicității, în activitatea ilicită de introducere a acestor droguri pe teritoriul României, în împrejurările relevate de anchetă, respectiv prin intermediul unei societăți de transport persoane/mărfuri.

„Datele obținute din explorarea mijloacelor informatice ridicate de la inculpat, ca urmare a perchezițiilor domiciliare și informatice realizate, confirmă implicarea inculpatului în organizarea transportului drogurilor și a introducerii acestora pe teritoriul României. Astfel, conversațiile purtate de inculpat cu numitul Arturo Francisco Bustos Fernandez prin intermediul aplicației de mesagerie furnizează probe în acuzare, ce se coroborează cu restul probelor administrate (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului).

În mod corect s-a stabilit în cauză că, din analiza coroborată a probelor și a mijloacelor de probă administrate rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul a stabilit condițiile în care transportul drogurilor în discuție urma să fie realizat între expeditor și destinatar (firma de transport care urma să asigure transportul în România, datele înscrise pe colet, data și intervalul orar stabilit pentru recepționarea pachetului, livrarea acestuia către un destinatar final), având cunoștință de conținutul coletului, care, de altfel, a fost identificat în mașina sa. Inculpatul a ridicat personal coletul de la firma de transport. De asemenea, în deplin consens cu cele statuate la fond, se reține că, prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, inculpatul a sprijinit activitatea unor persoane (rămase în mare parte neidentificate) de introducere în țară a drogurilor de risc, inculpatul utilizând în conversațiile sale un limbaj codificat, pentru a îngreuna activitățile și depistare și tragere la răspundere penală a persoanelor implicate în activitatea ilicită cu cantitățile de droguri amintite”, se precizează în document.

Instanța mai arată că susținerile inculpatului cum că nu a știut ce se află în colet, decât după momentul introducerii lui în țară, nu stau în picioare, în contextul în care anchetatorii au dovedit implicarea acestuia în organizarea transportului și introducerii drogurilor pe teritoriul României.

“De altfel, inculpatul, confruntat cu probe certe de vinovăție, nu a oferit explicații plauzibile cu privire la împrejurările în care o persoană pe nume „Niko” i-ar fi solicitat să preia coletul de la firma de transport. Inculpatul nu a putut oferi date relevante care să permită identificarea acestei persoane. În egală măsură, inculpatul nu a putut oferi explicații plauzibile cu privire la semnificația conversațiilor purtate cu numitul Arturo Francisco Bustos Fernandez. Din contră, inculpatul i-a furnizat acestei ultime persoane datele destinatarului coletului (…).

Nu în ultimul rând, Curtea reține că inculpatul a dat declarații contradictorii în cauză, care, în cea mai mare parte, sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză, corect analizate de prima instanță.

Așadar, instanța de apel reține că toate acuzațiile penale formulate împotriva inculpatului, în limitele condamnării sale de instanța de fond, sunt susținute în plan probator de toate probele administrate în cauză, iar evaluarea acestor s-a realizat în acord cu exigențele legale în materie de probațiune și cu respectarea principiului in dubio pro reo (îndoiala profită inculpatului).

Cu alte cuvinte, activitatea infracțională derulată de inculpat a fost extrasă din analiza proceselor-verbale de investigații, a depozițiilor testimoniale ale persoanelor audiate în cauză; a rapoartelor de constatare tehnico-științifică care dovedesc natura substanțelor transportate de inculpat; a proceselor-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; a proceselor -verbale de analiză a datelor obținute în urma efectuării percheziției informatice asupra mijloacelor de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpați; a declarațiilor inculpatului.

Contar argumentelor prezentate de apărare, Curtea reține că existența și imputabilitatea infracțiunii prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 au fost probate în speță dincolo de orice îndoială rezonabilă. Ne însușim raționamentul expus sub acest aspect de prima instanță. Suplimentar, Curtea reține că, de plano, nu este interzisă utilizarea în procesul penal a unor prezumții simple în raționamentul logico-judiciar, în contextul în care acestea se sprijină pe probe directe/indirecte.

“Prima instanță a efectuat o vastă și laborioasă analiză a materialului probator, cu punerea în evidență a tuturor elementelor, împrejurărilor și aspectelor de fapt cu relevanță în calificarea juridică a faptelor inculpatului ca fiind ilicit penal. Prin prezenta, Curtea nu efectua un examen scriptic distinct asupra probelor, decât în măsura în care este necesar pentru a decela argumentele și apărările furnizate de inculpat în fața instanței de control judiciar pentru susținerea căii de atac promovate.

La fel, nu există niciun impediment legal (substanțial sau procedural) la tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea complicității la infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Astfel, pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, nu este necesar ca autorul faptei să fie el însuși trimis în judecată sau condamnat, acesta putând acționa chiar cu intenție, din culpă sau fără vinovăție. Situația este similară și pentru situația instigatorului, care poate sau nu să fie trimis în judecată, fără ca această împrejurare să se răsfrângă asupra situației complicelui, care răspunde pentru fapta sa, în acord cu prevederile art. 48, art. 49 și art. 52 C.pen. Din această perspectivă, autorul/instigatorul poate să rămână neidentificat, iar complicele va răspunde pentru activitatea ilicită derulată în această formă a participației penale.

În raport de argumentele expuse în paragrafele ce preced, Curtea reține că primul motiv de apel furnizat de inculpatul apelant A_______ A_____, vizând netemeinicia parțială a hotărârii apelate privind acuzația formulată împotriva sa conform art. 48 C.pen. rap. la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este nefondat, iar o soluție de achitare conform art. 16 alin. 1 lit. c) C.proc.pen. este exclusă”, se precizează în motivarea instanței.

În ceea ce privește individualizare pedepselor și modalitatea de executare a acestora, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că a fost realizată corect de către instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

“Ca atare, în mod corect s-a orientat prima instanță la aplicarea unor pedepse principale cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, riscul reiterării activităților ilicite de către inculpat fiind unul ridicat, iar cantitatea de droguri ce a fost introdusă în țară cu sprijinul inculpatului și mai apoi transportată de acesta este una mare. Sub acest aspect, Curtea observă că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere și datele actuale care caracterizează favorabil persoana inculpatului, inclusiv cele referitoare la viața privată și situația familială, concluzionându-se corect că este necesară aplicarea unor pedepse cu închisoarea al cărei cuantum să fie orientat între înspre minimul special al pedepsei închisorii. Aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre acest minim este justificată în raport toate criteriile de individualizare a răspunderii penale, prev. de art. 74 C.pen., corect surprinse de instanța de fond”, a mai precizat Curtea, care a respins totodată și apelul formulat de procurorii DIICOT care au fost nemulțumiți de cuantumul pedepsei aplicate lui Tomoroga, aceștia considerând că pedeapsa este prea blândă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here