„Programul Guvernului şi al FMI este unul inflaţionist”. „Firmele nu mai au de ce să ia credite”. „Lucrurile sunt stricate rău de tot, nu are ce să se mai refacă”

Situaţia economică a României stârneşte controverse la toate nivelurile. Fie că vorbim de politicieni, analişti sau oameni de rând, îngrijorarea este la ordinea zilei. Cu toate acestea, atât persoanele fizice, cât şi cele juridice, continuă să plătească taxe către stat. În acest context, se naşte întrebarea unde sunt aceşti bani? Din prisma unor analişti, ipoteza enunţată mai sus este greşită. Potrivit acestora, firmele nu mai plătesc taxe la stat pentru că nu îşi mai permit să facă acest lucru. Totuşi, potrivit statisticii Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice Cluj, veniturile bugetare realizate în primul semestru al anului 2009, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008, au scăzut cu nu mai mult de 12,37 %, adică cu suma de 227,42 milioane lei.

Nu sunt bani…

Analistul Bogdan Chireac este de părere că toată lumea are pierderi şi că nu mai sunt bani pentru investiţii în infrastructură sau în alte domenii care ar putea să contrabalanseze efectele crizei. „Banii nu sunt. Firmele private nu lucrează, toată lumea are pierderi, deci statul nu încasează. Pur şi simplu, firmele nu au cu ce să îşi plătească dările la stat. Pentru ei, este prioritar să plătească salariile, iar statul, în loc să îi ajute, responsabilii administraţiei financiare din teritoriu se năpustesc, pun popriri pe contul firmei, iar dacă firma respectivă mai avea o şansă să supravieţuiască, o pierde şi pe aceea. Mai mult, firmele nu pot obţine ajutor din partea băncilor, instituţiile financiare blocând creditarea. Şi atunci, toată lumea se bazează pe creditul acesta fiscal, adică mai amână plata la stat ca să reuşească să plătească nişte furnizori, salariile, utilităţile, materia primă, practic, să supravieţuiască. Nu se plătesc taxe şi impozite. Banii care s-au contractat prin împrumut extern, de către stat, s-au băgat în pensii şi salarii la bugetari. S-au plătit judecătorii şi procurorii cu sute de milioane pe lună, iar aceştia nu au produs efecte în economie. Nu mai sunt bani la buget. Statul ar fi trebuit să mai plătească banii la autostradă, pentru a se putea cumpăra materialele necesare, astfel încât să se mai construiască o autostradă, dar nu se întâmplă lucrul acesta. S-a spus că statul a finanţat autostrăzile cu 880 de milioane, în ultimele şase luni. Dacă firmele nu au cu ce, pentru că sunt pe minus, sigur că nu e bugetul. Iar situaţia se va deprecia, pentru că acum, de bine, de rău, firmele româneşti au adus bani de acasă ca să nu le închidă firma. Dar băncile străine şi-au trimis toţi banii către „mamele” lor, către băncile centrale. Datoria băncilor străine a fost preluată de Banca Naţională cu banii de la FMI. Deci, Banca Naţională s-a împrumutat, i-a dat mai departe băncilor, iar ele, în loc să dea credite, au trimis rezerva minimă obligatorie către băncile centrale sau i-au împrumutat statului cu dobândă de 14 %”, a explicat Chireac.

… sau totuşi sunt?

Analistul economic Ilie Şerbănescu a prezentat o situaţie diferită faţă de Chireac. Potrivit lui Şerbănescu, banii pe piaţă „băltesc”, dar creditarea stagnează. „Statul nu are bani. În momentul de faţă, statul nu are bani şi se împrumută de la bănci. Se împrumută pentru a plăti salarii şi pensii. Dacă face bine sau nu, este o altă problemă, dar banii pe piaţă băltesc. Băncile sunt pline de bani. Programul făcut de Guvern şi de FMI este unul inflaţionist, pentru că se bagă pe piaţă un miliard de euro, fără nicio acoperire. Totul se va transforma în inflaţie. Firmele nu mai au de unde să aibă activitate, băncile nu le mai dau împrumuturi şi se spune automat că nu sunt bani, dar pe piaţă există bani. Firmele nu plătesc impozite şi taxe. Statul nu mai pune sechestru pe conturi, pentru că nu are ce să facă cu nişte active pe care le sechestrează. Nu are ce să facă cu ele, pentru că nu cumpără nimeni. Procesul acesta creşte pe timp de criză, el se numeşte arierat, adică întârzierea la plată. Nu ştiu dacă este o întârziere sau o neplată permanentă, pe veci. La întârzieri, se pun penalizări şi majorări la plată, care se adaugă acolo, că tot nu le plăteşte nimeni. În orice situaţie de criză, arieratele cresc. În primul rând, cresc în cazul statului. Acest aspect se întâlneşte în toată lumea. În plus, statul român este şi mai slab decât alte state şi atunci primul lucru pe care îl fac firmele este de a nu-şi mai plăti dările la stat. Din cauza neplăţilor, pe de-o parte, încasările la stat s-au prăbuşit. În ciuda acestora, din motive electorale, statul vrea să plătescă salariile şi pensiile, deşi nu mai poate să facă acest lucru”, a declarat Şerbănescu. Totuşi, cel puţin pentru situaţia la nivelul judeţului Cluj, explicaţia oferită de analistul economic nu este viabilă. Statisticile prezentate de Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice (DGFP) Cluj notează faptul că soldul arieratelor bugetare a scăzut în prima jumătate a anului 2009. „În ceea ce priveşte soldul arieratelor bugetare, acestea se situau, la data de 31.12.2008, la nivelul sumei de 268,75 milioane lei. Pe parcursul primelor şase luni ale anului 2009, datorită măsurilor de executare întreprinse, s-a reuşit reducerea acestora la suma de 125,32 mil lei, respectiv în proporţie de 53,37 %”, se arată în documentele DGFP Cluj.

Şi totuşi…

Firmelor le vine din ce în ce mai greu să rămână pe piaţă. Printre „metodele” folosite de DGFP Cluj pentru a reduce numărul arieratelor, se numără sechestrul pe bunurile mobile, sechestrul pe bunuri imobile, popriri bancare şi alte mijloace care nu le oferă firmelor, aparent, nicio „gură de aer”. Mai mult, creditarea stagnează, deja, de luni bune. Chireac consideră că, oricum, firmele nu mai au ce să facă cu creditele. „Cum s-a închis piaţa peste tot, firmele nu mai au de ce să ia credite, pentru că nu au cui să vândă. Statul e singurul cumpărător acum. Nu se mai dau împrumuturi pe planuri de afacere, ci se cere finanţare colaterală. Iar firmele româneşti nu sunt atât de capitalizate încât să îşi permită. Tot ce a fost capitalizat s-a vândut pe nimic. De pildă Petrom, Rompetrol, telefonia, deci firmele acestea care au multe lichidităţi, nu sunt româneşti”, a conchis Chireac. În această situaţie, care este viitorul companiilor autohtone? Potrivit lui Şerbănescu, viitorul este sumbru. „Lucrurile sunt stricate rău de tot, nu are ce să se mai refacă. Poate în zeci de ani vom reveni la normal”, a conchis Şerbănescu.

Silvia Boncuţiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.