Grupul infracţional format din 32 de persoane din Alba Iulia acuzate că au înşelat oameni din toată ţara, printre care şi din Bistriţa-Năsăud, prin metoda maşinii de cusut Singer a fost trimis în judecată. Dosarul se află la Tribunalul Alba, instanţă care a stabilit primul termen de judecată pe fond pentru data de 5 octombrie 2009.

Nu mult după evenimentele din Decembrie 1989, la început mai timid, apoi din ce în ce mai insistent, în orice loc unde putea fi lipită o bucată de hârtie, pe garduri, pe pereţi, pe ziduri, pe stâlpi de la reţeaua de iluminat public, iar mai apoi în media şi pe internet au apărut anunţuri privind cumpărarea unor maşini vechi de cusut.
Toate aceste anunţuri s-au dovedit parte a unei uriaşe escrocherii care a cuprins întreaga Românie, inclusiv judeţul Bistriţa-Năsăud. După 20 de ani, un braţ al acestei adevărate mafii a fost retezat.

Rază de acţiune mare

Un grup infracţional format din circa 30 de persoane, care a acţionat pe raza mai multor judeţe, inclusiv în Bistriţa-Năsăud, a fost reţinut de procurorii DIICOT – Biroul Teritorial Alba-Iulia. Membrii acestei grupări infracţionale au înşelat prin metoda anunţurilor cu maşini de cusut, sute de persoane din mai multe judeţe, inclusiv de la noi din judeţ. Probabil că nu se va şti cu exactitate niciodată câte persoane din judeţul Bistriţa-Năsăud au fost înşelate de infractorii din Alba-Iulia, deoarece mulţi dintre aceştia nu au depus plângeri, unii fie din jenă pentru situaţia neplăcută în care au intrat, fie din alte motive. Pe lângă aceştia mai există şi alte persoane, care au fost înşelate prin aceeaşi metodă de alte grupuri infracţionale care au acţionat independent de cei din Alba. La această dată, printre speţele celor de la Investigaţii Criminale de la judeţ şi de la municipiu din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud, există mai multe dosare cu AN care îşi aşteaptă rezolvarea.

Dosar cu peste 10.000 de pagini

Dosarul aflat pe masa instanţei Tribunalului Alba este unul dintre cele mai grele dosare instrumentate de poliţiştii şi procurori din Alba Iulia. În dosar sunt 32 de inculpaţi, 183 de părţi civile şi 18 martori şi are 105 volume cu un total de peste 10.000 de pagini, în timp ce doar rechizitoriul numără 150 de pagini.

La destructurarea grupului infracţional, anchetatorii au lucrat mai bine de un an de zile. Inculpaţii au acţionat pe parcursul anilor 2007, 2008 şi în prima parte a acestui an. Pe 29 aprilie, la domiciliile acestora s-au făcut descinderi din partea organelor de anchetă, şi au fost reţinuţi.
Cei 32 de inculpaţi sunt judecaţi pentru constituire şi aderare la grup infracţional organizat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi uz de fals.

Legendele stau la baza escrocheriei

Escrocheria cu maşinile de cusut, marca „Singer”, „Kaiser”, „Nauman”, „Anker”, „Afrana”, „Pfaff”, „Haid-Neu”, „Durkopp”, „Gritzner” are la bază legendele mai mult sau mai puţin adevărate, despre celebrele mărci de maşini germane enumerate mai sus.

Foarte întâlnită în Bistriţa în aceşti ani, escrocheria este o demonstraţie clară a modului în care legendele urbane, denumite de sociologi „instrumente de marketing ocult”, pot fi folosite ca tehnici de înşelăciune pe scară largă. Un studiu sociologic recent arăta că analiza acestor legende urbane ar furniza informaţii de mare valoare privind mentalităţile, nevoile, dorinţele şi temerile comunităţii, modalităţi de a o dezvolta sau conduce în mod eficient.
Pe tema celebrelor maşini de cusut germane circulă două legende urbane. Prima dintre ele spune că unele dintre aceste maşini de cusut au anumite piese de platină, deoarece în perioada dintre cele două războaie mondiale când a început prigoana nazistă împotriva evreilor din Germania, aceştia şi-ar fi transformat averile în piese de platină pe care le-au ascuns în maşini de cusut, mai ales în cele din celebra marcă „Singer” şi care au fost duse în România, inclusiv în judeţul Bistriţa-Năsăud, unde trăia o însemnată numeric, comunitate evreiască. Ulterior după liniştirea evenimentelor, averile ascunse în maşinile de cusut, turnate în piese de platină urmau să fie recuperate.
A doua legendă arată că unele maşini de cusut au inscripţionate pe anumite piese din interiorul maşinii, anumite serii de cifre şi litere care ar reprezenta conturi din băncile elveţiene, care conţin depuneri de miliarde de dolari ale averilor evreilor prigoniţi de nazişti. Ulterior această legendă ocultă a fost cumva completată cu povestea că anumite maşini de cusut marca Singer au fost confecţionate de evreii aflaţi în lagărele de exterminare naziste, iar seriile de producţie cu care sunt ştanţate sunt de fapt seriile, pe jumătate ale unor conturi din băncile elveţiene.
Escrocheria cu anunţurile privind maşinile de cusut germane, sau după cum a mai fost denumită de anchetatori, afacerea „Singer”, constituie aplicaţia practică a acestor legende urbane oculte, despre aşa-zisele comori din maşinile de cusut.

Capcana preţurilor

Primele anunţuri în judeţul Bistriţa-Năsăud au apărut imediat după 1989. Sumele vehiculate atunci erau mici, astfel că astăzi s-a ajuns la sume ameţitoare de 100.000, 200.000 sau chiar 500.000 euro.

Pe un panou publicitar din zona blocului „Lama”, nu demult un astfel de anunţ suna cam aşa: „colecţionar german achiziţionează maşini de cusut din perioada interbelică la preţuri maxime de 75.000-185.000 euro”; iar într-un cotidian local apărea cu următorul conţinut: „companie austriacă achiziţionează maşini de cusut vechi. Oferim 45.000-145.000 euro”; sau pe un stâlp de iluminat public de pe Pietonal, „colecţionar german, cumpăr maşini de cusut mărci germane – Singer, Kaiser, Gritzner, Durkoop, Haid-Neu, Opel, Anker, Afrana, Pfaff. Se oferă 45.000-100.000 euro”.

Fraier să fii, că noroc n-ai!

Mecanismul escrocheriei şi modul lui de punere în practică, pleacă şi de la o însuşire de care noi românii beneficiem din plin, credulitatea. O veche zicală americană spune că, „în fiecare secundă se naşte un fraier, totul este să fie găsit”, sau în următoarea secundă „se naşte un şmecher care să-l facă pe fraier”.

Urmând algoritmul „afacerii”, elaborat de către grupul de infractori, posesorul unei maşini de cusut germane vechi, marca Singer sau alta de top, pur şi simplu năucit de suma de bani promisă, după ce ia la cunoştinţă de conţinutul unui anunţ afişat în cele mai variate locuri, sună la numărul de telefon dat în anunţ. În cele mai numeroase cazuri, grupul infracţional acţionează conform unor scheme şi proceduri, stabilite din timp. Într-o primă variantă, omul care pune botul la un asemenea anunţ, „fraierul”, năucit de norocul şi afacerea grasă pe care urmează să o realizeze, răspunde anunţului. Aşa-zisul cumpărător îşi spune prima replică, că doreşte să cumpere o maşină de cusut germană, veche. Imediat cere seria maşinii, iar când aceasta i se comunică, replica este următoarea: „Senzaţional domnule! Aţi câştigat 50.000 euro, dar mai trebuie să îndepliniţi o condiţie, uşoară, să găsiţi o maşină de aceeaşi marcă, serie, dar cu numărul plus sau minus 1”. Vânzătorul, sau mai bine spus „fraierul”, va căuta şi bineînţeles nu va găsi o maşină cu o asemenea serie, deoarece nu există. Va reveni, desigur, cu un telefon la cumpărător. Surpriză, acesta îi va răspunde că a găsit el un deţinător al unei asemenea maşini. Imediat îi spune localitatea unde se găseşte persoana respectivă, numele acestuia, un număr de telefon şi-l asigură că o să intre în posesia ei foarte uşor. Omul va alerga la persoana respectivă cu gândul la câştig. Acesta, un membru al grupului infracţional, îşi cunoaşte la perfecţie rolul, îi spune că este de acord să o vândă, dar cu 15.000 euro. Omul nostru se gândeşte şi calculează în minte, scade din 50.000 euro, 15.000. Rămâne satisfăcut că va face o afacere bună. Rapid face rost de cei 15.000 euro şi plăteşte. Acesta este punctul culminat al piesei puse în scenă de infractori. Eroul nostru a făcut rost de o maşină de cusut germană, veche, cu suma de 15.000 euro şi având cele două maşini cu serii consecutive sună la numărul care trebuie să-i aducă câştigul de 50.000 euro. Dar surpriză, la numărul respectiv nu mai răspunde nimeni. Prin această metodă folosită de infractori, chiar se vede limpede, cum o maşină de cusut marca Singer, costă 15.000 euro. După ce se dezmeticeşte, omul apelează la poliţie, care constată că numărul de telefon la care a răspuns cumpărătorul este o cartelă pre-pay, neidentificabilă.

Notari intraţi în combinaţie

În altă variantă, „fraierul” răspunde la anunţul dat de mafioţi. Un membru al grupului se oferă să vină să vadă maşina de cusut. Din start apreciază că aceasta face 100.000 sau 200.000 euro, uneori plusând chiar până la 500.000 euro. Asta depinde de „fraier”. În continuare acesta este dus la un notar unde se încheie un contract de vânzare-cumpărare pe suma stabilită. Vânzătorul plăteşte comisioanele la notar, dar şi un comision de transfer, a 10% din suma stabilită. Omul se gândeşte, calculează şi constată că iese în câştig. Plăteşte comisioanele la notar şi culmea prostiei, se împrumută şi plăteşte şi cei 10%, comisionul de transfer, din sumă, apoi aşteaptă să ia câştigul. Dar nu se mai întâmplă nimic, hoţi au dispărut deja. De cele mai multe ori notarul este complice cu grupul de infractori.

Scheme de acţiune

În general acestea sunt schemele după care acţionează infractorii, posesorul unei maşini de cusut vechi, marcă germană, fascinat de iluzoriul câştig, sună la numărul din anunţ. „Cumpărătorul” solicită seria maşinii, apoi se arată interesat, cu o singură condiţie – vânzătorul să găsească şi maşina serie-pereche (pentru ca legendarul cont bancar al unei depuneri de la o bancă elveţiană să fie complet). În continuare tot cumpărătorul vine cu soluţia salvatoare şi-i indică vânzătorului persoana de la care poate lua a doua maşină de cusut. Satisfăcut de preţul mic al maşinii de cusut pereche, vânzătorul o cumpără repede. Finalul este cel cunoscut, dispar în neant atât cumpărătorul cât şi persoana de la care a fost luată maşina pereche.

Poliţia, în dificultate

Nu se ştie cu precizie câţi bistriţeni au fost înşelaţi prin această metodă. Sursele noastre din poliţie afirmă că sunt cel puţin câteva sute. Până la această dată, poliţia bistriţeană nu a reuşit să finalizeze nici un caz de escrocherie în care s-a folosit anunţul cu maşina de cusut germană. Dar niciodată nu este prea târziu. Poliţia, în general, în această problemă acţionează preventiv, sfătuind şi avertizând oamenii să evite realizarea unor asemenea genuri de afaceri. În cele mai multe cazuri, poliţia este pusă în dificultate prin imposibilitatea de a identifica „cumpărătorul”, care foloseşte o cartelă telefonică luată de la un chioşc de ziare de oriunde din România. În final este extrem de greu pentru anchetatori de a proba, dovedi legătura dintre „cumpărător” şi vânzător.

Infractorii acţionează pe trei paliere

În general, grupările infracţionale specializate pe comiterea unor asemenea genuri de infracţiuni sunt organizate extrem de bine, ele desfăşurându-şi activitatea pe trei paliere de decizie şi acţiune. Liderii grupului se ocupă cu publicarea anunţurilor la mica publicitate, în ziare naţionale şi locale sau în cele mai diverse locuri, în scopul atragerii viitoarelor victime. Pe palierul doi acţionează cei care intră în contact cu victima, care poartă discuţiile până la convingerea acesteia, iar palierul trei sunt cei care încasează banii şi-i predau şefilor.

Sinonim ca în cazurile jocurilor piramidale, de pildă Delphin Internaţional, atâta vreme cât nu se fac plângeri penale sau dosarele instrumentate de poliţie nu au finalitate, escrocheriile prin această metodă deosebit de ingenioasă continuă şi numărul victimelor creşte. Faptul că aceste anunţuri continuă să apară nestingherite, constituie o dovadă că vor exista în continuare oamenii suficient de naivi, sau mai bine spus fraieri, care să consimtă la încheierea unor asemenea afaceri. Legal, escrocheria este extrem de greu de dovedit, şi din această cauză victimele nu prea depun plângeri la poliţie.

Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie

În ultima perioadă, prin Bistriţa, dar şi în Beclean, Năsăud şi Sângeorz-Băi au început să apară anunţuri postate prin cele mai diverse locuri, în care o firmă din sudul ţării cumpără autoturisme Dacia 1300 şi Aro, vechi, contra unor sume care variază între 1.500-3.000 euro. O adevărată tentaţie pentru posesorii unor asemenea rable ieşite din uz. Metoda se aseamănă cu cea din afacerea cu maşinile de cusut, dacă suni la numărul de telefon indicat, ţi se spune să depui într-un anumit cont o taxă de circa 500-1.000 lei, după care cineva va veni să ridice hârbul vechi şi ţi se va achita contravaloarea ei, la suma stabilită. După ce ai făcut depunerea, vei constata oarecum surprins, că nu se mai întâmplă nimic. La numărul de telefon indicat nu mai răspunde nimeni, iar banii din cont au dispărut.

Metoda se schimbă, dar şi fraierii.

Ovidiu Tudoran

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.