Brambureală în circulaţia Bistriţei

Primarul Ovidiu Teodor Creţu a avertizat că sărbătorile din această iarnă vor fi mai lipsite de fast, până ce se vor finaliza lucrările necesare refacerii Bisericii Evanghelice, afectată de incendiul din vara anului trecut. Trebuie să accentuăm faptul că s-a ţinut de cuvânt, sărbătorile fiind lipsite de strălucirea de altă dată.

Ceea ce ne interesează însă, este balamucul de care bistriţenii au parte zilnic în trafic. Şi toate acestea din cauza lipsei marcajelor rutiere, dar şi a parcărilor ori din cauza maşinilor parcate aiurea prin municipiu. De foarte multe ori, în zone circulate ale Bistriţei, cum ar fi strada Dornei, Şincai ori pe cea a Gării, începând de la Protopopiatul Bisericii Greco-Catolice, şi exemplele pot continua, zeci de autoturisme blochează trotuarele, astfel încât pietonilor nu le rămâne decât să o ia pe şosea.

Câte ceva despre nevoile şoselelor din Bistriţa

Bună parte dintre bistriţeni folosesc pentru deplasările zilnice autovehiculele personale, la acest capitol municipiul aflându-se printre oraşele cu cel mai mare număr de autovehicule pe cap de locuitor. Nu trebuie însă invidiaţi bistriţenii pentru acest procent ridicat al „bunei-stări”, circulaţia în municipiu fiind una infernală.

Ca în aproape toate centrele urbane, spaţiile de parcare sunt insuficiente şi cu slabe şanse de a fi extinse, în special pe orizontală. Drept urmare, conducătorii auto au o imaginaţie de invidiat, iar din cauza acestei inventivităţi ajung să ocupe deseori şi trotuarul. Cu greu poţi găsi un trotuar „liber de sarcini”, prin cartiere mai ales, dar hai să spunem că încă nu este foarte rău. Rău este însă atunci când te afli la volan şi te trezeşti depăşit şi pe stânga şi pe dreapta, iar apoi „grăbitul” te semnalizează să-l laşi să reintre în coloană în faţa ta. Aceasta este însă o problemă pentru cei ce veghează la bunul mers al traficului.

O problemă ce ţine mai de grabă de edilii noştri este cea a marcajelor rutiere. Se ştie că aceasta intră în atribuţiunile celor de la drumuri, cu sprijinul Poliţiei rutiere, şi sunt multe de făcut de către reprezentanţii acestor instituţii. Este cunoscut modul în care se realizeză la noi această problemă – vine autospeciala cu compresorul şi vopseaua, închide cu semne de circulaţie „consacrate” un sens de circulaţie şi încep să facă marcajele care se vor volatiliza în timp scurt, iar conducătorii auto, respectiv pietonii, vor reveni la regulile de bună înţelegere în privinţa circulaţiei şi priorităţilor ce se acordă în anumite locuri. Prin comparaţie, în Occident, cu câteva sute de metri înainte de locul în care se fac sau se refac marcaje, sunt montate semne de circulaţie cu luminare proprie şi asigurate pentru a nu fi deranjate de vânt, se lipesc pe şosea marcaje din bandă galbenă de plastic, în aşa fel încât fluidizarea circulaţiei să fie asigurată cât mai bine posibil. Apoi se realizează marcajele care, culmea, rezistă în timp şi nu se şterg ca la noi după ce trece o lună de la refacere.

Apoi mai există şi un alt aspect. După toate aparenţele, prin studiul de fezabilitate privitor la fluidizarea circulaţiei din municipiu nu s-a găsit de cuviinţă că trecerile pentru pietoni sunt necesare şi la ieşirea de vest din oraş. De la Drumul către Sigmir şi până la Viişoara nu există nici o trecere de pietoni marcată, astfel că traversarea străzii se face în funcţie de bunăvoinţa şoferilor sau de agilitatea pietonilor de a folosi intervalele dintre autovehiculele aflate în trafic. E de prisos să amintim că atât pe o parte cât şi pe cealaltă a şoselei sunt amplasate zeci de societăţi cu mare afluenţă de cetăţeni.

Culmea ironiei este că marcajele speciale de care beneficiază taximetrele nici nu se şterg nici nu scad ca număr, ci parcă se înmulţesc.

În schimb redeschiderea fie şi a unui singur sens pe Pietonalul nostru nu mise pare o faptă „eroică”, în acesta s-au băgat ceva bani iar acum nu-i nici pietonal şi nici stradă circulată, este un „hibrid”, iertate să-mi fie ghilimelele”

Alexandru Tohati