În vreme de criză, speculaţiile de orice fel au câştig de cauză. La fel ca şi în cazul speculaţiilor financiare, latura politică poate fi speculată prin ieşirea pe „piaţa” electorală cu alternative din sfera extremelor.
Atât stânga, cât şi dreapta politică românească profită de criza economico – socialo – politică prin oferta „nostalgică” de reînviere a unei stângi comuniste, pe de o parte, iar în extrema opusă, prin popularitatea câştigată în urma unor pseudo-scandaluri mediatice.

Atât lipsa de reacţie a unei opoziţii clevetitoare coroborate cu inexistenţa unor planuri viabile şi transparente aduse opiniei publice pentru o posibilă relansare economică reală, cât şi incapacitatea şi impotenţa unui guvern poticnit la nivelul de acţiune a unor planuri A, B sau C, niciunul dintre acestea în concordanţă cu o veridică repunere pe picioare a unui sistem economic, fiscal şi social deja căzut în genunchii juliţi, fac posibilă, într-o oarecare măsură, varianta unor extreme politice de conjunctură. Extremul răbdării şi putinţei omului de rând duce, în opinia formatorilor de opinie născuţi sau renăscuţi din cenuşa crizei, la extreme politice, atât la stânga cât şi la dreapta eşichierului, întrând astfel într-o horă cu deruta capacităţii de a alege a unui simplu votant, indignat atât pe opoziţia fără poziţie categorică şi susţinută, cât mai ales pe măsurile drastice şi împovărătoare ale unui guvern sinucigaş, mai mult în rol de kamikaze în loc de haiduc autentic.

Comunismul democrat – pleonasmul de extremă stângă

Mai deunăzi, am primit pe adresa redacţiei, un comunicat din partea Partidului Alianţa Socialistă (PAS), prin care, după o expunere de motive bazată în general pe „conştiinţa” neamului: „Au trebuit să treacă 21 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mâna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţământul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decât o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decât să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămâne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpânire străină”, să justifice motivele revenirii pe scena politică românească a Partidului Comunist.
În acelaşi comunicat al PAS se face referire la lupta mimată împotriva regimului comunist a puterilor post-decembriste ce s-au perindat, considerând-o o luptă falsă împotriva unui Partid Comunist care nu mai exista, fapt care a motivat odată în plus ideea reînvierii PCR: „Din acest moment, orice atac la adresa comuniştilor va avea un răspuns ferm din partea noastră. Anticomuniştii nu se vor mai lupta cu himerele, ci vor avea o ripostă cuvenită faţă de orice manifestare neargumentată”.
Noua doctrină a PCR, îmbrăţişată de aproximativ 50.000 de membri cotizanţi, se vrea a fi una în concordanţă cu cerinţele situaţiei economice şi politice din ţară şi din lume, partidul fiind al tuturor cetăţenilor români care înţeleg să fie buni patrioţi, cinstiţi, luptători pentru adevăr, dreptate şi demnitate.
Actualmente, în România s-a clădit o nedemocraţie în care drepturile cetăţeanului sunt sistematic încălcate, nivelul de trai fiind unul inacceptabil, sistemul de învăţământ şi cel sanitar, distruse, viaţa oamenilor a devenit de coşmar, România transformându-se într-un lagăr imens de concentrare.
Revoluţia din decembrie 1989, în opinia PAS, nu a fost altceva decât o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent, o lovitură de stat care a prăbuşit ţara şi a devastat economia, lovitură realizată de activiştii neoliberalismului care s-au perindat la conducerea statului.

Afaceri comuniste cu statul imperialist

Comunicatul PAS este semnat de fostul candidat la preşedinţia României, unul dintre cei 12 magnifici pretendenţi. Fost membru PCR – bănuim, actualmente preşedinte al PAS/PCR, Constantin Rotaru, în virtutea sa comunistă, deţine împreună cu familia, o firmă destul de potentă în judeţul Vâlcea, premiată de multe ori pentru activitatea sa.
SC Rotarexim SA Rm. Vâlcea este o firmă preponderent capitalistă, care, în nemernicia unui sistem distrus de valorile anti-comuniste, are ca blazon inscripţia „Partener oficial al primăriilor şi instituţiilor de învăţământ”, inscripţie găsită chiar în pagina de start a site-ului firmei. Aceasta se ocupă, printre altele, cu confecţionatul drapelelor – tricolore, albastre cu mai multe steluţe centrate, etc. Un alt domeniu de activitate al firmei este cel al „materialelor specifice primăriilor (confecţionare numere de case, denumiri de străzi, etc.) şi instituţiilor şcolare (cataloage, planşe cabinete, etc.), indicatoare rutiere şi panouri avertizoare”.
Conform declaraţiei de avere, Constantin Rotaru are venituri doar din ceea ce îi produce imperialista şi capitalista firmă privată, undeva în jurul a 80.000 de lei pe an.
Contactat telefonic, fostul candidat la funcţia supremă în stat ne-a declarat că „este interesat de interesele omului, dar, statul trebuie să aibă grijă să armonizeze interesele noastre ale tuturor în aşa măsură, să nu apară unul sau altul care să lezeze interesele celuilalt”. „Toate proprietăţile trebuie să fie pe picior de egalitate, nu trebuie să avem nici o formă de proprietate care să primeze într-o societate. În plus, toate proprietăţile trebuie folosite de proprietar pentru a obţine cel mai mare profit”, a mai adăugat Rotaru. Aceasta este doar una din ideile economice exemplificate de Constantin Rotaru şi îl credem pe cuvânt, chiar dacă forma „chiabură” a statului capitalist îi conferă unele exclusivităţi în afacerea privată. Nu se regăsesc nici în declaraţia dumnealui şi nici în puterea exemplului afacerii deja prospere elementele socialismului şi a comunismului la care ar vrea să facă, oarecumva referire. Dar să nu fim cârcotaşi, poate o nouă naţionalizare ar începe chiar din propria ogradă, unde este propriul prim secretar de stat, şi afacerile comuniste cu acest biet stat imperialist pus sub umbra dominărilor intereselor străine vor fi doar piatra de temelie spre cele mai înalte culmi ale progresului.

Alternativele politice – apanajul democraţiei în statul de drept

Purtătorul de cuvânt al Partidului Social Democrat – Radu Moldovan, este de părere că „într-un stat democratic, chiar dacă cei care guvernează astăzi nu prea respectă acest fapt, oricine doreşte să-şi înfiinţeze un partid sau să transforme un partid în alt partid cu altă doctrină, e liber să o facă. (…) S-ar putea ca într-un astfel de context (n.r. – criza economică şi socială), un astfel de partid care se îndreaptă către o extremă, să aibă o popularitate crescută, un sprijin din partea populaţiei nemulţumite”.
Din punct de vedere politic, atâta timp cât avem o opoziţie care să garanteze mecanismul democratic, apariţia pe scena politică a unor extreme, în deosebi a unei formaţiuni de genul PCR, care a făcut victime nu numai în timpul evenimentelor din decembrie 1989, dar şi înainte de acestea cât şi după, dacă ar fi să ne amintim de Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi mineriadele ulterioare acesteia, nu numai că ne-ar duce cu 20 de ani în urmă, dar ar pune şi mari semne de întrebare asupra veritabilei şi originalei democraţii române.

Eugen Farcaşiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here