Adrian Năstase, apel către social-democraţi pentru reformarea PSD. Fostul premier a iniţiat o petiţie

77

Adrian Năstase a lansat, luni, un apel către social-democraţi pentru reformarea PSD, în contextul pierderii alegerilor europarlamentare. Fostul premier a făcut o petiţie online pentru refondarea partidului, precizând că iniţiativa nu este o disidenţă în interiorul formaţiunii.

„Apel către social-democraţi, Noi, semnatarii acestui apel, ne adresăm actualilor şi foştilor membri ai Partidului Social Democrat, simpatizanţilor acestuia, tuturor celor care împărtăşesc valorile social-democraţiei, precum şi celor care consideră că România are nevoie, in continuare, de un partid politic de stânga modern si puternic. În faţa eşecului politic al PSD în alegerile pentru Parlamentul European, considerăm că este datoria noastră morală să sprijinim principalul partid al stângii să iasă din criza în care se află”, arată Adrian Năstase, în textul petiţiei postate pe blogul personal.

Acesta precizează că acest grup de iniţiativă al social-democraţilor nu doreşte crearea unei disidenţe în interiorul PSD şi nu vizează obţinerea unor funcţiunii în partid.

„O spunem cu tărie, pentru a evita confuziile: nu suntem o disidenţă în interiorul PSD, nu dorim să constituim un partid în interiorul partidului. Nu suntem animaţi de dorinţa de a dobândi înalte demnităţi în statul român. Nu suntem noi cei care trebuie să personifice adaptarea PSD la noile realităţi. Însă, dorim şi credem că este posibilă refondarea Partidului Social Democrat, pentru a juca în continuare un rol decisiv pentru progresul României. Misiunea uriaşă a reclădirii stângii româneşti are nevoie de toate resursele umane disponibile, de toate minţile şi sufletele oamenilor de stânga. Suntem împotriva oricăror acţiuni de revanşă ori răzbunare. „Să mergem împreună!” este şi dorinţa noastră sinceră””, potrivit sursei citate.

Redăm integral conţinutul petiţiei lansate de Adrian Năstase:

„Refondarea PSD se poate realiza doar dacă sunt înţelese şi asumate cauzele crizei în care se află. Nu rezultatele scrutinului din 26 mai a.c. sunt cauza crizei, ci pierderea confruntării electorale a fost consecinţa inevitabilă a politicilor PSD din ultimii ani. PSD are nevoie de refondare, pentru a supravieţui, deoarece criza sa are patru dimensiuni esenţiale: de identitate, de management, de resurse umane şi comunicaţională.

După câştigarea alegerilor parlamentare din 2016, PSD s-a aruncat, total nepregătit, într-o luptă pentru schimbarea justiţiei penale. În locul unor necesare schimbări de sistem (si nu, in principal, de persoane) care să fie asumate şi explicate public, s-a procedat prin măsuri luate pe ascuns, lipsite de explicaţii credibile. Ca atare, percepţia iniţială s-a transformat în credinţă: PSD nu urmăreşte corectarea numeroaselor abuzuri din justitie, ci dobândirea impunităţii pentru unii din liderii săi. Manifestaţiile de protest din 2017-2018, din ţară şi străinătate, au determinat acumularea unui val uriaş de ură împotriva PSD, care s-a „descărcat” cu ocazia alegerilor europarlamentare. Schimbarea a două guverne care nu şi-au asumat măsuri nepopulare în domeniul politicii penale au fost lovituri puternice pentru credibilitatea PSD.

Criza de identitate s-a adâncit prin preluarea unor instrumente din arsenalul Dreptei politice. Până la aşa-numitul „referendum pentru familia tradiţională” PSD nu a promovat măsuri prin care să fie divizată societatea. Spre deosebire de Traian Băsescu şi Klaus Iohannis, care au utilizat instrumentul referendumului, în trecut PSD a negociat marile probleme din societate, a propus politici integrative şi abordări consensuale, nu a divizat prin întrebări tranşante asupra unor chestiuni foarte complexe. Eşecul referendumului pentru familia tradiţională a pregătit psihologic rezultatul alegerilor europarlamentare.

Impactul electoral devastator l-a avut însă retorica suveranistă, prin care s-a creat percepţia că PSD doreşte „ruptura de Europa”. Mesajele critice la adresa Uniunii Europene (unele intemeiate – dublul standard, „conditionalitătile „democratice”, MCV, Shengen), a străinilor, retorica etnocentrică au produs o fractură traumatică în tradiţia proeuropeană şi multiculturală a identităţii PSD. Rezumată într-un mod brutal, credinţa în societate a devenit următoarea: „PSD ar fi în stare să scoată România din Uniunea Europeană, doar pentru a-şi rezolva ei probleme penale!”. În faţa percepţiei unui pericol vital pentru viaţa lor, o parte din votaţii stângii au mizat pe Pro România, iar restul societăţii s-a mobilizat pentru a apăra ceea ce consideră a fi principala realizare a ultimilor trei decenii: aderarea la Uniunea Europeană.

În acest context politic, chiar măsurile pozitive privind creşterea salariilor şi pensiilor şi-au pierdut din impactul electoral, deoarece nu au fost percepute drept instrumente ale unei viziuni social-democrate asupra societăţii, ci o mită electorală ascunsă. Aşa se şi explică faptul că o bună parte a beneficiarilor politicilor sociale ale PSD nu s-au simţit datori să-l apere electoral.

Criza de conducere a PSD a lovit deopotrivă în imaginea publică a social-democraţilor şi în militantismul membrilor de partid. Într-un ritm rapid şi brutal, democraţia internă a fost suspendată în PSD, iar cei care au dorit revenirea la normalitate au fost consideraţi „pucişti”, „securişti”, nu colegi de partid care au o altă viziune, legitim a fi exprimată. S-a format un mecanism decizional prin care conducerea autocratică şi unipersonală era prost disimulată prin pseudo-unanimităţi. Laşitatea colectivă a cuprins nu doar conducerea centrală a PSD, ci s-a întins ca o molimă până în organizaţiile locale. Epurările şi marginalizarea unor lideri naţionali ai PSD au avut corespondent şi în organizaţiile locale de partid, ceea ce a scăzut în mod inevitabil performanţa lor.

Criza resurselor umane este consecinţa directă a crizei de management politic. Criteriul competenţei politice şi profesionale a fost suprimat, fiind înlocuit cu logica „recompensei” şi „pedepsei”. Organizaţiile de partid sau persoanele considerate a fi apropiate de Lider erau recompensate, toţi ceilalţi erau marginalizaţi sau chiar excluşi. Această stare de lucruri a avut trei consecinţe importante: în PSD nu s-au mai înscris intelectuali sau oameni cu recunoaştere profesională, care sunt esenţiali pentru o guvernare de succes; intelectualii din PSD au preferat „exilul intern”, dorind să-şi păstreze intactă credibilitatea, prin tăcere; PSD şi-a pierdut prestigiul de a putea asigura guvernări competente.

Corolarul celor trei crize anterioare este criza comunicaţională. Politica fostului lider al PSD s-a dorit a fi promovată şi apărată de persoane care nu erau în măsură să câştige simpatia publicului. După cum se ştie, PSD a investit resurse în comunicarea în spaţiul virtual, însă eficienţa acesteia nu putea fi decât limitată, din cauza conţinutului transmis şi a credibilităţii reduse a comunicatorilor.

Consecinţa celor patru crize, descrise succint anterior, a fost pierderea unui milion de votanţi în 30 de luni. Dacă înfrângerea electorală ar fi survenit în contextul unei crize economice, iar partidul ar fi luat măsuri corecte dar nepopulare, PSD ar fi avut fundamentul moral al renaşterii politice. Eşecul electoral s-a transformat insă într-o catastrofă politică pentru că a survenit în contextul creşterii economice, a optimismului social dublat de pesimism politic. Dacă PSD nu va avea voinţa vitală de a se reinventa, îl aşteaptă nu doar pierderea alegerilor prezidenţiale, ci el va putea fi spulberat în alegerile locale şi, ulterior, la scrutinul pentru Parlamentul României.

Noi, semnatarii acestui mesaj politic, suntem conştienţi de consecinţele negative pentru România ale unui colaps al PSD la următoarele scrutine. Nu doar că implicarea partizană a lui Klaus Iohannis ar fi mai făţişă şi mai sfidătoare, dar un guvern de coaliţie al PNL/Alianţei 2020 USR-PLUS va readuce România în epoca instabilităţii politice, a certurilor permanente, după modelul Convenţiei Democratice şi al Alianţei „Dreptate şi Adevăr”. Alternativa la acestea trebuie să fie o guvernare modernă, eficientă şi incluzivă cu PSD pivot central, la care să se ralieze alte forţe politice progresiste.

Noi, autorii acestui apel, avem curajul speraţei că PSD nu este „condamnat de istorie”, dimpotrivă, că principalul partid al ţării poate fi salvat prin refondare. Suntem conştienţi de dificultatea acestei provocări, cu atât mai mult cu cât în interiorul PSD mai există speranţa naivă că social-democraţii vor putea simula transformarea şi lucrurile se vor desfăşura la fel ca în trecut. În 26 mai electoratul a transmis că doreşte o revoluţie politică, iar PSD a devenit ţinta acesteia. Dacă nu este asumat acest adevăr, dacă legăturile de solidaritate din PSD nu se refac, idealurile de justiţie socială, egalitate şi democraţie socială din interiorul societăţii îşi vor găsi alte reprezentări politice la viitoarele scrutine electorale. Asumarea unui proces de refondare dă o nouă şansă partidului care a realizat aderarea la NATO a României, a reuşit eliminarea vizelor şi finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm că propunerile noastre pentru refondarea PSD nu au valoarea unor adevăruri evanghelice, ci sunt doar o primă contribuţie la o dezbatere pe care o dorim tot mai amplă şi profundă, la finalul căreia Stânga să-şi recapete vitalitatea, capacitatea de a guverna profesionist iar optimismul să revină în minţile şi inimile românilor, oriunde ar locui şi munci ei:

Definirea identităţii PSD. Stânga românească a avut succes atunci când a reuşit să le dea sentimentul apartenenţei la aceeaşi comunitate politică locuitorilor din lumea satelor şi orăşenilor cosmopoliţi, muncitorilor industriali şi intelectualilor, lucrătorilor în companiile multinaţionale şi funcţionarilor publici. Miza strategică a PSD este să reprezinte în continuare generaţia Revoluţiei, însă trebuie să atragă de partea sa şi generaţia Erasmus. Cu toţii, seniori, elevi, studenţi sau tineri aflaţi la început de carieră au nevoie de politicile de solidaritate şi echitate pe care le poate aduce doar un partid social-democrat.

Politica urii şi divizării trebuie să înceteze, deoarece români, maghiari, sasi, romi sau alte etnii suntem cu toţii cetăţeni ai României. „Străinii” nu trebuie consideraţi duşmani, ci fiinţe umane care adesea ne pot ajuta, de la care putem învăţa sau cărora le putem demonstra calităţile noastre.

Stânga democratică mizează în mod fundamental pe justiţia socială, iar politica penală are rolul de asigura protecţia societăţii împotriva îmbogăţirii nemeritate ori a abuzului de putere. Intruziunea serviciilor secrete în viaţa civilă ori acţiunea deasupra legii a celor chemaţi să o aplice nu poate fi rezolvată prin tranzacţionism sau prin culpabilizarea colectivă a instituţiilor. Soluţia este o discuţie transparentă şi responsabilă, dublată de decizii predictibile, principiale şi ferme.

Pentru PSD este esenţial să reafirme faptul că statul-naţiune rămâne principala structură de protecţie a comunităţii naţionale, iar orice transferuri de suveranitate către instituţiile comunitare se poate face doar simultan cu asigurarea mecanismelor de control democratic. Subsecvent, în relaţia cu Uniunea Europeană va sprijini forţele politice favorabile întăririi solidarităţii europene, inclusiv politicile de coeziune în viitorul Cadru Financiar Multianual.

Revigorarea guvernării. Principala aşteptare a cetăţenilor faţă de PSD este să asigure o guvernare transparentă şi eficientă. Guvernarea are nevoie deopotrivă de noi nume şi de noi idei. Auditul intern al performanţelor administrării ţării devine un pas obligatoriu în vederea relansării activităţii. Noua echipă şi programul de guvernare adaptat realităţilor ar trebui să asigure nu doar oprirea hemoragiei electorale, ci inversarea tendinţelor, pentru a putea câştiga alegerile locale. După alegerile parlamentare, PSD trebuie să fie în măsură să formeze o nouă coaliţie de guvernământ.

Deschiderea spre societate. PSD are nevoie de o autentică deschidere spre societate, atât prin primirea de noi membri cât şi prin preluarea ideilor care vin de la cetăţeni. Considerăm utilă introducerea unui sistem de alegeri interne pentru desemnarea candidaţilor în alegerile locale.

În mod fundamental însă, deschiderea spre societate trebuie să se manifeste sub aspectul politicilor promovate. PSD trebuie să găsească soluţii constituţionale şi realiste care să permită votul tuturor cetăţenilor, din ţară şi străinătate.

Întărirea democraţiei interne şi o politică de resurse umane centrată pe competenţe.Noua structură de organizare internă trebuie să permită PSD atât luarea cu rapiditate a deciziilor cât şi să ofere garanţia caracterului lor democratic. Simultan, reinstaurarea criteriului competenţei politice şi profesionale ar putea mobiliza militanţii partidului, atât pe cei cu vechime în partid, cât şi pe cei care ar urma să fie invitaţi sa facă parte în baza prestigiului de care se bucură în societate.

Un nou stil de comunicare. PSD a fost înfrânt electoral pentru că s-a bazat pe reţelele interne de comunicare şi pe canale mass-media cu un public restrâns. Comunicarea în spaţiul virtual a fost coordonată de la nivel central, însă a fost prea puţin bazată pe convingere şi militantism. Pentru a reuşi, PSD trebuie să devină o „organizaţie care comunică singură”, în care rolul esenţial îl au nu funcţionarii de partid, ci militanţii şi mai ales simpatizanţii stângii progresiste.

Refacerea legăturilor cu social-democraţia internaţională. Situaţia umilitoare de „îngheţare” a relaţiilor cu Partidul Socialiştilor Europeni nu doar că trebuie să înceteze imediat, însă PSD trebuie să se implice mult mai ferm în acţiunile stângii europene, inclusiv în privinţa dezbaterilor ideologice. Refacerea relaţiilor cu stânga internaţională poate ajuta PSD şi în următoarele bătălii politice interne, deoarece este de anticipat ca Popularii şi Liberalii să sprijine partidele naţionale afiliate. Ieşirea din izolarea politică internaţională va ajuta social-democraţia din România să spargă zidul de ură care s-a manifestat cu ocazia alegerilor europene.

Într-o scrisoare deschisă, noi, semnatarii mesajului, suntem conştienţi că nu putem analiza complexitatea crizei în care se află PSD, la fel cum nu putem propune toate măsurile de care este nevoie pentru refondarea stângii româneşti. Nutrim speranţa că demersul nostru va găsi ecourile necesare în rândurile stângii româneşti, fiind urmat de decizii dificile dar necesare, care insă – subliniem – nu ne aparţin nouă, ci celor aflaţi în conducerea actuală a PSD. Cu speranţa că PSD va merge în direcţia aşteptărilor societăţii româneşti, având sentimentul datoriei împlinite, Adrian Năstase”.

Săptămâna trecută, fostul premier Adrian Năstase a anunţat că, alături de fostul senator PSD Octav Cozmâncă şi alţi actuali şi foşti lideri ai partidului, va constitui un grup de sprijin ca urmare a rezultatelor la alegerile europarlamentare.

Totodată, fostul lider al PSD a avut, joi, o întrevedere de o oră la Palatul Victoria, unde e foarte probabil să fi discutat cu premierul Viorica Dăncilă. Năstase nu a făcut declaraţii de presă la plecarea de la Guvern.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here