Vinovații fără vină au rămas nerăzbunați. 24 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă

Mineriada din iunie 1990 a rămas cunoscută drept cea mai sângeroasă dintre acţiunile minerilor. În 13-15 iunie forţele de ordine au intervenit împreună cu minerii pentru a ”elibera” Piaţa Universităţii. În timpul mineriadei din 1990 libertatea presei a fost grav afectată, prin împiedicarea apariţiei publicaţiilor opoziţiei şi prezentarea unilaterală a evenimentelor la Televiziunea Română. Sediile partidelor de opoziţie au fost devastate. Deşi cifra oficială a victimelor este de 746 de răniţi şi şase morţi, „Asociaţia Victimelor Mineriadelor” estimează că numărul real al morţilor este peste 100.

NU, revista de atitudine şi cultură pentru tineret apărută în 1990 la Cluj-Napoca, prezintă în articolul „Huliganii au început şi huliganii continuă revoluţia română” începutul evenimentelor din Piaţa Universităţii. „24.04.90. P-ţa Universităţii, Intercontinental. Unde în decembrie a curs sânge pentru căderea comunismului în România şi pentru victoria revoluţiei s-au adunat 15-20.000 de oameni, o mare parte din ei încă de duminică 22.04. Demonstraţie anti-comunistă, anti-FSN, anti-Iliescu şi susţinătoare a punctului 8 al proclamaţiei de la Timişoara ce prevede neparticiparea la alegeri, ca şi candidaţi, a celor din fost (şi actuala) nomenclatură comunistă. Pentru reprimarea demonstraţiilor au fost mobilizate forţe poliţieneşti masive”.

Americanii au pus bota pe Iliescu

Adevărata natură a evenimentelor a devenit cunoscută datorită postului Europa Liberă şi nu TVR, care a păstrat tăcerea în legătură cu ce s-a întâmplat de fapt. Presa străină s-a arătat neimpresionată de explicaţiile lui Iliescu şi Roman de după mineriade. The Independent compara în iunie 1990 arestările făcute cu ajutorul minerilor cu o vânătoare de vrăjitoare. Aceeaşi publicaţie scria că, spre deosebire de alte state europene, „în România studenţii, care au fost în primele rânduri ale revoluţiei, sunt acum marginalizaţi”. În plus, The Independent subliniază că securitatea şi-a făcut pentru prima dată în public după 1989 „datoria”, în noaptea în care studenţii au fost atacaţi de poliţie şi mineri.

După evenimentele din iunie, americanii au reacţionat prompt, cerând lui Iliescu să respecte drepturile cetăţenilor săi. În Declaraţia Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii din 15 iunie 1990, publicată în România Liberă se cere retragerea grupărilor violente. „Acţiunile autorizate de preşedintele Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraţiei române. Atacuri organizate împotriva sediilor partidelor de opoziţie şi a ziarelor independente, şi atacurile împotriva personalităţilor politice care urmăreau ţeluri democratice prin mijloace paşnice, de către muncitorii chemaţi la Bucureşti de preşedintele Iliescu personal, ameninţă să readucă regimul autoritar în România”. Spre final, americanii ameninţă că vor retrage orice forme de ajutor: „În aşteptarea reinstaurării procesului democratizării, Statele Unite au hotărât să sisteze orice ajutoare economice neumanitare care ar fi putut fi acordate României”.

”Îngerașul luminos al Revoluției”

În 2010, președintele Traian Băsescu l-a acuzat pe predecesorul sau, Ion Iliescu, că ”are responsabilitățile lui. Oricât vrea să apară ca îngerașul luminos al Revoluției, Iliescu are o mare responsabilitate pentru oamenii care au murit la Revoluție ca și la Mineriada din 13-15 iunie 1990”, a susținut Băsescu, la postul B1 TV.

Inițial, în dosarul mineriadei au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care fostul șef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chițac, Victor Athanase Stănculescu și Corneliu Diamandescu. În 19 iunie 2007, procurorii Dan Voinea şi Viorel Siserman dădeau rezoluţia de începere a urmăririi penale pentru Ion Iliescu şi îi aduc învinuitului la cunoştinţă faptele pentru care este acuzat în dosarul celor patru morţi prin împuşcare: participaţie improprie la omor calificat şi omor deosebit de grav.

În decembrie 2007, procurorul general, Laura Codruța Kovesi a infirmat însă rezoluția de începere a urmăririi penale pe motiv ca s-au comis erori de procedură iar ancheta în acest dosar continuă. „Totul s-a terminat în momentul în care l-am chemat pe Iliescu să-i aduc la cunoştinţă. Iliescu a plecat, şi a doua zi Curtea Constituţională a dat decizia prin care a declinat competenţa noastră spre Parchetul Civil. Adică ne-a luat Dosarele şi le-a trimis la Civil. Din această cauză n-am mai putut trimite Dosarul în instanţă”, povestea Dan Voinea.
În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostului președinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune și comunicare de informații false.