Tibi Ușeriu, ultramaratonistul bistrițean care a câștigat trei ediții consecutive ale maratonului 6633 Arctic Ultra, a fost premiat, miercuri, de conducerea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, cu suma de 25.000 lei.
Chiar dacă încă este în perioada în care își recuperează forțele după ce a alergat 360 de mile (aproape 580 km) la cercul polar, Tibi se pregătește pentru o altă competiție extrem de dură – Ultramaratonul Himalayei, care va avea loc la finele lunii mai. Ar fi vrut să se înscrie din nou anul acesta și la Maratonul Giganților, dar după participarea la trei ediții consecutive, este obligat să ia o pauză, conform regulamentului competiției.
“Încă sunt în recuperări. Anul acesta am scăpat mai ieftin, nu am avut răni deschise ca anul trecut, și e mai bine. Am alergat duminică o distanță ceva mai lungă și mă simt, așa, îmbătrânit (râde), dar cred că e normal, mai am nevoie, cred, de vreo două săptămâni ca să pot să-mi revin la normal. În Himalaya voi merge cu trei săptămâni înainte, deoarece pregătirea e o perioadă de aclimatizare la altitudine foarte mare. Cursa este pe data de 29 mai. Ultramaratonul Everestului se desfășoară la altitudinea cea mai mare din lume și trebuie parcurși 60 km. Se pleacă la o altitudine de 5.600 m, dar nu știu exact până la ce altitudine vom ajunge. Înainte de cursa propriu-zisă, voi ataca un vârf de 6-7.000 de metri pentru aclimatizare”, a spus Tibi.
Ca și Arctic Ultra, competiția din Himalaya, face parte din cele 10 ultramaratoane mai dificile din lume. Însă cea mai dificilă competiție este ultramaratonul care se desfășoară în deșert, pe care a ratat-o pierzând în calificări, iar Arctic Ultra este pe locul doi ca și grad de dificultate. Culmea, câștigătorii nu primesc premii în bani, așa cum mulți ar crede, ci premii simbolice, de obicei un echipament sportiv.
„Aici nu sunt premii. Primești o centură, la Arctic Ultra primești, de obicei, o piesă de îmbrăcăminte, premiile sunt simbolice”, a spus Tibi.
Probabil acesta este și motivul pentru care la aceste gen de competiții nu participă și sportivi profesioniști.
“Probabil și din prisma premiilor, fiindcă nu primești premii bănești, iar acolo, ca să te afirmi într-un astfel de sport, este foarte greu. Eu nu promovez sportul profesionist, pentru că eu nu sunt un sportiv profesionist și nu pot să mă compar cu sportivii profesioniști. Eu sunt un sportiv amator și viața mea nu este doar despre sport. Viața mea este despre schimbare și despre ceea ce eu am făcut în ultimii 10 ani. Trebuie promovat sportul de performanță și sportivii care practică diferite sporturi la fel ca și competițiile astea care ies din tiparele normalității”, a explicat ultramaratonistul bistrițean.
Din banii pe care i-a primit de la Consiliul Județean, Tibi Ușeriu spune că îi va folosi ca și în anii anteriori: o parte pentru competiții, iar o altă parte pentru susținerea unor sportivi din Bistrița-Năsăud.
„În fiecare an am ajutat pe cineva. În primul an l-am ajutat pe Alin Cioancă, anul trecut am ajutat o gimnastă și cu siguranță, în acest an, o parte din acești bani o să meargă către anumiți sportivi, cel mai probabil către schiorii doamnei Drăguș”, mărturisește Tibi.
Sportivul bistrițean nu se consideră un erou și nici nu vrea să devină cetățean de onoare al vreunei localități. Întrebat de ce a refuzat să primească titlul de cetățean de onoare al Bucureștiului, Tibi Ușeriu spune că în primul rând l-a deranjat formularea aleasă în textul proiectului de hotărâre, acela de exemplu pentru reabilitarea deținuților.
„Eu o țin pe a mea. Eu nu vreau să fiu un exemplu pentru reabilitarea deținuților sau pentru cei care au săvârșit infracțiuni înainte. Cred că fiecare a avut faptele lui, fiecare știe de ce a fost condamnat și cred că fiecare trebuie să-și facă reabilitarea sigur. Cel puțin formularea folosită, mie cel puțin nu mi-a plăcut. Nu am refuzat distincția, dar eu din câte știu, acest titlu se dă din partea cetățenilor. La Bistrița, autoritățile au vrut în 2016 să-mi acorde titlul de cetățean de onoare, dar eu am refuzat categoric. De la București nu m-a contactat nimeni să mă întrebe dacă eu vreau și mai ales cu această motivare (n. r. – exemplu pentru deținuți), nu voi merge să-mi ridic distincția. (…)
Nu m-am considerat niciodată un erou! Chestia asta iese din discuție. Probabil sunt un model, nu știu dacă pentru tineri, dar pentru cei trecuți de 40 de ani, cu siguranță da. Pentru tineri pot să fiu un model: așa da și așa nu„, a spus Tibi Ușeriu.
